⬆
Societate
Pagina 127
Din Rusia, cu dragoste, la bustul gol
Cei ce au vizitat Moscova în august a.c. ar fi putut fi martorii unui eveniment public nu tocmai obişnuit: un spectacol de striptease stradal susţinut de trei domnişoare studente foarte mîndre de cei 20 de ani ai lor, de sînii înfloriţi promiţător şi în deplin acord cu gravitaţia şi, mai ales, mîndre de preşedintele Dimitri Medvedev şi de politica antialcool pe care acesta a legiferat-o.
Dragostea cu/de diplome
Se aşeză pe-o cărămidă şi trase cu nesaţ dintr-o „ceva“. Nu i-ar fi zis ţigară că nu era, nici trabuc că n-avea „clasă“, nici… dracu’ ştie ce putea fi tutunul ăsta învelit în foiţă de ziar… Mărioara lui nu-l lăsa să dea banii pe nimic, totul era calculat: chiria, mîncarea, băutura…
Cu imnul înainte
Începînd cu acest an şcolar, imnul României va fi intonat în clasele primare şi gimnaziale, la fiecare început de săptămînă. Vocile contra spun că imnul are versuri proaste, că repetat mecanic şi des, efectul de însufleţire patriotică va fi vlăguit, că nu cu un imn se face primăvară în învăţămîntul românesc.
Danielle Steel
Danielle Steel şi ale ei opere le-au marcat, vrînd-nevrînd, pe fetele din toate timpurile. Oricît de deştepte s-ar fi crezut ele, oricît de ironic ar fi zis că le receptează, nu era în totalitate aşa: cel puţin pînă la o vîrstă, multe fete s-ar fi vrut eroine Danielle Steel-iene, tot aşa cum s-au dorit prinţese. De ce?
Ceva fin
N-am de gînd să-mi dau cu părerea despre film. Sînt alţii, mult mai pregătiţi şi mult mai în temă, care au făcut-o. Aş vrea însă să împărtăşesc cu dumneavoastră cîteva observaţii despre public. A fost într-atît de savuros că mi-am depăşit lejer enervarea şi senzaţia acută că am pierdut timpul cu un Woody Allen obosit.
Cardul
Am pus acum vreo două luni motorină de la MOL. Refuz orice card de la orice benzinărie. Uite că am greşit o dată. Tipa de la casierie era ca o mamă. De ce nu vă faceţi, dacă tot puneţi, nu vă costă nimic. Era mama, am cedat. A durat un minut completarea formularului.
Occident și Orient la Galeria Națională din Londra
A vizita un mare muzeu e, după mine, muncă grea. Ai de înfruntat sute de opere, mai graţioase ori mai măreţe, mai academice ori mai revoluţionare, de la unele care îţi taie suflarea la altele care te lasă rece. Cîteodată eşti recunoscător celor din urmă: îţi dau o clipă de odihnă, poţi face cîţiva paşi mai departe avînd conştiinţa liniştită.
Jambon Sfîntul Anton
Luaţi o pulpă mai mică de porc şi puneţi-o la desărat. Dezosaţi-o apoi cu totul, rulaţi carnea într-un şervet, ca pe o galantină, şi fierbeţi-o 3 ore într-o supă de legume cu vin alb. Cînd e gata, scurgeţi-o bine, desfaceţi şervetul şi legaţi carnea din nou, dîndu-i, de data aceasta, o formă rotundă; puneţi-o într-o formă de pămînt şi lăsaţi-o să se răcească.
Cronică în fărîme
Am văzut de cîteva ori, la posturile noastre de televiziune, o reclamă la un şampon anti-păduchi, despre care ni se spune că omoară eficient şi lighioanele, şi ouăle lor. Avînd în vedere că românii sînt printre popoarele cu cel mai mic consum de săpun, şampon şi pastă de dinţi din Europa, consider că e o idee foarte bună să faci direct reclamă la un şampon anti-păduchi.
Să ne întoarcem la public
E ca stră-mamaie. E prin preajma noastră de atît de mult timp încît aproape că nici nu o mai vedem. Ne-am obişnuit atît de mult cu poveştile ei, pe care le tot auzim de atît amar de ani, încît nici nu le mai dăm atenţie. Este suficient să le cităm din memorie, siguri fiind că ceva nou nu ne va putea spune.
Scoția nu e Anglia...
...Acesta este unul dintre primele lucruri pe care le înveţi, dacă ajungi în Scoţia. Sau dacă ai stat vreodată de vorbă cu un scoţian şi ai comis imprudenţa de a-l face englez. În acel moment, se va încrunta la tine şi-ţi va spune apăsat şi mîndru de originile lui, în cel mai pur accent posibil: „I’m not English, I’m Scottish!“.
Cu ochii în 3,14
Se mai îndoieşte cineva că România e o ţară veselă? Ce ziceţi de o nuntă cu o horă cu şase rînduri, jucată în miez de noapte pe mijlocul unui drum naţional? Am oprit maşina într-un sat de pe DN67, am aşteptat să se termine melodia şi am plecat mai departe. Evident, cu zîmbetul pe buze. (A. M. S.)
Încă un vis (de gospodină, chiar ratată…) împlinit: există (de ceva timp, desigur) tigaia fără ulei, dry cooker-ul, adică. În ritmul ăsta, noi, gospodinele, oare la ce o să mai visăm? (I. P.)
Ziua care a schimbat totul
Acum zece ani, în 2001, ziua de 11 septembrie a picat într-o marţi. În acea vreme, Dilema pleca spre tipar în zilele de miercuri – şi apărea pe piaţă vinerea. Drept care, în noaptea de marţi spre miercuri, în freamătul situaţiei create prin căderea Turnurilor Gemene, mă furnicau vîrfurile degetelor şi l-am sunat pe Mircea Vasilescu.
„Curvia de față”: toleranță sau model de promovat?
Pe la 1800, curvia era o „meserie“, practicată pe uliţele marilor oraşe şi tîrguri, dar nu una ca oricare alta. Tolerată, dar doar în anumite împrejurări şi circumstanţe, celetnica (prostituata) trebuia să-şi cunoască, şi mai ales să-şi păstreze, foarte bine locul, căci odată ieşită dintre zidurile unor constrîngeri sociale, comunitatea avea grijă s-o trimită acolo de unde a venit.
Tu ce părere ai?
Pe o bancă, într-un parc, un dialog între mamă şi copilul ei, de 9-10 ani: cel mic îi povestea un conflict pe care-l avusese cu un coleg, iar mama îi tot cerea detalii despre motivele care au dus la ceartă. „Tu ce crezi, cum ar fi trebuit să fac?“ Întrebarea a răsărit pe buzele copilului, fără arţag, fără parapon, candid şi sincer. Aştepta răspunsul curios şi fără rezerve.
Grupuri și vîrste
A existat o lungă perioadă din viaţa mea în care mi-am dorit, asiduu, să fac parte dintr-un grup. Să trăiesc în colectivitate. Să fiu doar o umilă părticică dintr-un întreg, la prima vedere alcătuit din mai mulţi, dar, de fapt, o singură... entitate. Toţi pentru unul, unul pentru toţi, uniţi în simţire...
Acasă
„Ardei umpluţi, mamă! Exact ce-ţi place ţie!“, te îmbie mama. Ţi-a mai făcut şi salata de vinete care-ţi place ţie şi sărmăluţe în foi de viţă şi, şi, şi. Cu un licăr de îndemn voios în ochi, tata te pîndeşte cu păhărelul de vişinată de anul ăsta.
20 lei în Piaţa Rîmnicu Sărat Bucureşti
3 lei roşii (un kil juma) şi 1 leu dovlecei (3 bucăţi) şi 2 lei gogoşari şi ardei capia amestecaţi (1 kil) şi 3 lei trei funii de usturoi şi 5 lei kilu’ de struguri (scump!) şi 4 lei două kile de cartofi roşii şi un kil de castraveţi şi 1 leu cinci castraveţi iuţi. N-am luat vinete că erau ucigaş de mari.
Crucea greacă
Recent, am citit în Dilemateca, un comentariu al lui Alexander Baumgarten la volumul Aristotel la Muntele Saint-Michel, de Sylvain Gouguenheim. Cartea încearcă să propună o rută alternativă a transmiterii Greciei culturale şi filozofice antice către Europa medievală.
Musacaua de la Amman
Pe 12 februarie 1979, Tito îl vizitează pe Regele Hussein al Iordaniei. Regele organizează prînzul chiar la reşedinţa lui Tito – tot mai bolnav şi greu deplasabil –, pentru a-l scuti de trambalări obositoare. Ceea ce nu înseamnă că masa a fost de regim.
Statul, finanța și criza
Capitalismul modern are în ţesut şi construcţie relaţia între un sector public şi unul privat, existenţa unor reglementări. Marea dilemă nu este piaţă vs non-piaţă (stat), ci ce tip de economie de piaţă (capitalism) este mai performant din punct de vedere economic şi social.
Cum a început războiul franco-român
O ediţie a emisiunii umoristice de la Canal+, Les Guignols de l’Info, care, folosindu-se de marionete, îi ridiculizează pe Jacques Chirac, Dominique Strauss-Kahn, Michel Rocard sau Johnny Hallyday. La un moment dat, cei luaţi în tărbacă sînt doi cunoscuţi (în Franţa) comentatori sportivi – Thierry Roland şi Jean-Michel Larqué.
Să rîdem sau să nu rîdem?
YouTube e canalul meu preferat de televiziune. Uneori însă... uneori privirea-mi face greşeala de a aluneca înspre comentarii, şi atunci nu prea îmi mai place YouTube. Indiferent de conţinutul clipului, acolo la subsol se vor regăsi adesea comentarii de tipul „that’s gay“ sau „that’s racist“.
Sighișoara: oamenii buni ai Cetății
Traversăm un hol răcoros în care se află un cuptor vechi cît casa. Casa Melas. Michael von Melas s-a născut lîngă Sighişoara şi a fost general în armata austriacă. Generalul ar fi locuit la începutul secolului al XIX-lea în casa din strada Bastionului, numărul 5. Acum, doamna Irina are camerele de la parter. Două camere şi o bucătărie.
Cu ochii în 3,14
● La un local din Berceni, populara şaormă poartă numele falnic de SHAWORMA. O fi ceva deosebit, cu viermi? (D. S.)
● La Festivalul „Enescu“ se aplaudă mereu între allegro-ul şi adagio-ul aceluiaşi concert, provocînd enervarea spectatorilor avizaţi şi stînjeneala celor din orchestră. N-ar putea organizatorii să angajeze pe cineva care să stea lîngă scenă şi să ridice cartonul cu „Aplauze!“, ca la sitcom-uri sau jocuri-concurs? Cunosc mai multe persoane care le-ar fi profund recunoscătoare. (L.
Victoria rămîne totuși un cuvînt frumos
Cine, oare, a contribuit mai mult la căderea comunismului în Europa de Est: disidenţii sau bişniţarii? Care anume categorie dintre cele două – ambele minoritare într-un regim de tip leninist – au subminat mai cu spor regimul poststalinist, pînă la finele anilor ’80 ai secolului trecut?
Cultura cercetării la noi și la alții după noile criterii ISI
Mai deunăzi într-o discuţie cu un bun amic, profesor la Universitatea din Toulouse, chestiunea ISI s-a impus ca dezbatere de la sine, spiritele fiind deja încinse pe la noi şi de mult potolite pe la ei, adică printre universitarii şi cercetătorii francezi. „Dacă la noi s-ar aplica aceste criterii, jumătate dintre profesorii universitari şi altă jumătate dintre cercetători ar trebui să plece acasă."
Serbările Moșului
De fiecare dată îţi juri că la anul va fi altfel, mult mai simplu, cîteva cîntecele, o poezie, două, haine obişnuite şi instalaţii mai puţine. La urma urmei, Moşul e bun, generos, nepretenţios şi, cu siguranţă, şi-ar răsturna sacii cu daruri şi fără atîtea favoruri. La urma urmei, Moşul e bun, generos, nepretenţios şi, cu siguranţă, şi-ar răsturna sacii cu daruri şi fără atîtea favoruri.
Improvizaţii
Un autobuz-autocar horcăitor de prin anii ’70 rămîne în pană între două sate, undeva, prin zona Moldovei. Şoferul se dă jos, înjură consistent şi, smucind, zdrăngănind şi scotocind în măruntaiele maşinii, scoate un cric mai vechi şi mai dubios decît autobuzul astmatic. Carura maşinii e zdrenţuită; cricul nu prea are pe ce face priză, din cauza ruginii care a mîncat temeinic de peste tot.
Vacanțe și clase (sociale)
Tot la mare, la Neptun, am aflat că, începînd cu plaja zilnică şi indispensabilă, eşti delimitat financiar şi social. Eşti încadrat şi încorsetat în aparent invizibilul, dar, de fapt, palpabilul tău sertar social. Plaja dintre Neptun şi Olimp este, de ceva timp, una privată. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, pe acel petic de nisip, sînt şezlonguri care te îndeamnă să le închiriezi.
Pufoasa de Comarnic
Planturoasă. Pufoasă. Provincială. Bovarică. Strîmbă. Plată. Uscată. Făinoasă. Crescută. Cu zeci de „copilaşi“ care mai de care mai avortaţi, dar înghiţiţi de foamea de jaguar a trecătorilor. Cauţi chipul ăla tradiţional de ciment şi nu-ţi vine să crezi că pofta crescutului, năvala ruptului, muşcatului, degustatului şterg orice amintire, orice trecut al oraşului cu acoperişurile pudrate de ciment.
Pajiști și catedrale engleze
Invitată de băiatul meu, am petrecut o săptămînă la Cambridge şi în împrejurimi. Ca pe mulţi alţi vizitatori, probabil, m-a izbit mai pretutindeni „compoziţia spaţiului“. În ce mă priveşte, am observat trei feluri de îmbinări. Întîi continuitatea – atît de rafinată încît apare drept firească – între construcţia bătrînă şi grădina proaspătă, între monument şi izlaz.
De la homeomeri la chiroméri
În secolul al V-lea î.Ch., Anaxagora din Clazomene îşi imagina, ca particule ultime din care este alcătuită materia, nişte „seminţe“ sau „particule omogene“ care conţin, fiecare în parte, toate însuşirile întregului pe care îl alcătuiesc; cam la fel cum firimiturile păstrează toate proprietăţile bucăţii de pîine din care provin.
Penița și laptopul
Tocul şi peniţele, călimara şi sugativa, caietele „lineate“, străduinţa de a umple fără cusur paginile, cu linii, bastonaşe, litere, lacrimile vărsate cînd totuşi, chiar la capătul trudei, catastrofa se produce, „purcelul“ de cerneală se lăţeşte – sînt obiecte, îndeletniciri şi sentimente de care şcolarii de azi nu mai au sau nu vor mai avea parte.
Limba strîmbă a televiziunilor
Indiscutabil, printre lucrurile bune pe care le face Consiliul Naţional al Audiovizualului se numără colaborarea cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ pentru „monitorizarea privind calitatea limbii române la posturile de radio şi de televiziune“ şi publicarea periodică a unui raport realizat în urma acestei monitorizări.
Femeile și Wikipedia
Wikipedia e webenciclopedia care devine de multe ori referinţa supremă în domeniul digital şi lasă în subteranele spaţiului virtual dicţionare şi enciclopedii de renume. Succesul a fost determinat de posibilitatea ca oricine să poată edita un articol. Teoretic, acest spaţiu democratic ar trebui să aibă un număr relativ egal de contribuitori de gen masculin sau de gen feminin.
La Cetate, la festival
Anul acesta am ajuns, şi eu, la a doua ediţie a Festivalului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară (FDFAC) ce a avut loc în Portul Cultural Cetate între 18 şi 27 august. Filme şi mîncăruri din zece ţări prin care trece Dunărea au putut fi savurate şi dezbătute în zece zile la Mircea Dinescu, la Cetate. A fost o experienţă altfel decît cele... standard de la alte festivaluri de film.
Cu ochii în 3,14
Sînt deopotrivă fascinat şi înspăimîntat de documentarele de pe Discovery în care cohorte de savanţi vorbesc despre coliziuni ocazionale sau iminente între galaxii, despre fuziuni ale găurilor negre, despre explozii şi implozii ale planetelor, condimentînd toate aceste teorii cu expresii precum „război epic între corpuri cereşti“, „cimitir cosmic“, „universul ca rezultat al distrugerii şi dezordinii“ etc., încît acum, că totuşi apuc să scriu toate astea, iar voi le şi citiţi, mi se pare de-a dre
Sexualitatea lui Ceauşescu sau manelizarea istoriei
Felul în care rescriem sau repovestim Istoria dă întotdeauna mai multe indicii despre prezent decît despre trecut – adică e mai grăitoare despre noi, cei de azi, şi abia mai apoi despre moşii şi strămoşii noştri, cei de altădată. Spune-mi ce istorie/istorii din trecut te interesează şi-ţi voi spune cine eşti în prezent – cam aşa s-ar putea sintetiza ideea. În ultimii 20 de ani s-au spus despre regimul comunist mari adevăruri, dar şi mari tîmpenii.
Obrazul urît al iubirii
S-a trezit la prima oră a dimineţii, s-a uitat în jur, nu numai pentru a vedea de-i singur, ci şi pentru a depista ceva de valoare ce ar mai fi de vîndut, de prin curte. Găsi o sapă uitată pe rîndul de vie, un coş de nuiele plin ochi de porumb, un butoi dospit de soare, putina abia scoasă din pivniţă, aflată la fermentat, împreună cu varza ce rămase de cu iarnă, un cîine jigărit, cinci găini, trei raţe, un porc, o duzină de papuci de plastic.
Sindicatele
Sarcinile sindicatelor sînt:
„De a clădi o viaţă nouă, de a educa noi milioane, şi zeci de milioane, care ar învăţa din proprie experienţă să nu facă greşeli, să înveţe cu ajutorul experienţii, să conducă Statul şi producţia... “ (Lenin)
Trupe de atac, nemiloase
Grădiniţă, primele zile, grupa mică. Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Drame sfîşietoare, despărţiri îndurerate, mîini înlănţuite care se desprind cu greu, priviri disperate, oftaturi deznădăjduite, sesiuni prelungite de negocieri scăldate în lacrimi. Îţi imaginezi că cel mai greu moment este acela petrecut pe holurile instituţiei, încercînd să aduci alinare inimii de părinte şi de copil.
Neptun şi muntele vrăjit
Merg, deja de ani, la mare la Neptun, la „Scriitori“. Anul acesta m-am reîntors acolo după o pauză de vreo patru ani. Aproape nimic nu s-a schimbat. A rămas o oază… cu program fix. De mică, mi-am petrecut vacanţa ani în şir în aceleaşi locuri, făcînd mereu aproximativ aceleaşi lucruri: vacanţe în general reuşite, în care tradiţia se îmbina cu plictiseala, într-un mod de viaţă à la Muntele vrăjit…
Fobii cu orar fix
Femeia era călare pe un soi de girafă minimalistă albă, metalică; un singur ochi imens şi orbitor îi strălucea în frunte. Femeii sau girafei, nu mi-era clar. Animalul cu încheieturi cromate se deplasa spre mine alunecînd cumva. Bănuiesc că amazoana din cîrca-i îl ajuta într-un fel pentru că apăsa cu nişte picioare zvelte tot felul de pedale aşezate undeva lîngă coastele animalului. O Meduză.
Groza din Hida
Făsui cu gîscă afumată şi-n inima mîncării fiert un boţ de mămăligă. Porc îmblînzit cu ierburi de la Porolissum. Cremă de praz sălbăticit cu zeamă de pui. Cocoş iubit profund, cu tot cu creastă, de sosurile aromate venite din adîncul Imperiului Roman. Creator: Mircea Groza din Zalău. Mărunţel, aducînd a mister Bean cu un ajutor prieten cît Goliat, Mircea Groza „a fost mîncat“ pe malul Dunării, la Cetatea lui Dinescu.
Torcello. Acasă (2)
Ansamblul de la Torcello are, în cele două case romane de faţă, un muzeu. Ca să nu plătească, turiştii se fotografiază cu toţii doar pe bucata de rocă numită Tronul lui Attila: stînd pe el, cruntul rege hun ar fi împărţit versiunea sa de dreptate lagunei. Acolo însă, în muzeu, am văzut prima oară o cruce fractală: fiecărui braţ al crucii îi creşte o cruce şi pe fiecare braţ al acestora înmugureşte o alta.
Burger prezidenţial
În august 1976 a avut loc la Colombo a cincea conferinţă a şefilor de stat şi a prim-miniştrilor ţărilor nealiniate. Sirimavo Bandaranaike – preşedinta, aleasă în acelaşi an, a Mişcării de Nealiniere şi prim-ministrul Sri Lankăi – a organizat o masă pentru cei 23 de şefi ai delegaţiilor.
Europa de azi şi păstorul francez
Într-o Europă morocănoasă, în care fiecare îşi spune în barbă, fără curajul de a o spune cu voce tare, ce bine ar fi să stăm fiecare la noi acasă şi să ne cîntărim orgoliul în monede bătute cu chipurile gloriei naţionale, cînd Sarkozy şi Merkel numai că nu spun că Europa se face „doar dacă vrem noi“, cînd pelerinii papei sînt primiţi cu ură fiindcă mănîncă din bugetul de criză (...).
Şapte pitici pe creierul (difuz al) Patriei
Pe 4 august, TVR realiza un sondaj, via Internet, privitor la desecretizarea contractului de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Rezultatele au fost şocante: cam o treime dintre intervenienţi (am inventat ad-hoc acest cuvînt oribil spre a sublinia că nu a fost o băgare-a-microfonului-în-gură, pe stradă, ci cădea în sarcina votantului să intre pe site, să desfăşoare nişte proceduri etc.) votaseră nu ştiu/ nu mă interesează.
Jurnalism de excepţie la CNN-ul românesc
O nuntă în care actorii principali sînt nişte indivizi de existenţa cărora nici nu ar trebui să ştim. Personaje primare şi jalnice, în ciuda mulţilor bani pe care-i au, cu alură de mafioţi şi învîrtindu-se într-o lume kitsch care-i caracterizează pe deplin. Presa are o mare slăbiciune pentru aceste personaje: le spune pe numele de alint (Gigi, Cristi etc.) şi ne dă zilnic informaţii despre ce au mai făcut sau ce au mai zis.