Acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Democraţia cititului jpeg

„Ardei umpluţi, mamă! Exact ce-ţi place ţie!“, te îmbie mama. Ţi-a mai făcut şi salata de vinete care-ţi place ţie şi sărmăluţe în foi de viţă şi, şi, şi. Cu un licăr de îndemn voios în ochi, tata te pîndeşte cu păhărelul de vişinată de anul ăsta.  

Ai venit acasă după un an de muncă. Din Spania, Italia, din State, din Canada, din Germania şi de pe unde te-o mai fi aruncat viaţa. Stai, de regulă, o lună, o lună jumate, în fiecare an. Cu nevasta/soţul şi copiii. Trăieşti din bagajele nedesfăcute complet şi zburătăceşti şi un pic la mare, poate şi un pic la munte. Îi găseşti pe ai tăi parcă mai micşoraţi şi mai ridaţi. Au făcut schimbări prin bucătărie. „Fir-ar să fie“, îţi zici, „ăştia în România încă nu ştiu să facă finisajele ca lumea.“ Totul pare mai mult sau mai puţin însăilat. După primele pupături, lacrimi şi îmbrăţişări, mama te anunţă că la iarnă „creşte gigacaloria“. „Lasă, mamă, îţi dau bani de centrală. Se rezolvă“, dai să zici, dar îi tai mamei emoţia detalierii unei nenorociri iminente. O să-i dai la plecare banii tatei, care pare mai puţin îngrijorat de perspectiva că tu o să mori de foame după aia. Căci, oricît te-ai fi îngrăşat, plecat fiind, mama tot te va găsi cam slab şi palid. Şi tot va crede că umbli dezbrăcat/ă iarna pe acolo. 

Îi iubeşti nespus, parcă mai mult pe măsură ce trece timpul, dar la fel de mult te vor irita în luna asta. Mîncare, mîncare, mîncare. Nu mai vrei să auzi de mîncare. Universul mamei pare a se învîrti între două tururi la piaţă şi trei-patru feluri diferite pe care vrea să ţi le pună pe masă. A fost cu tata la băi. Îţi povesteşte ce a mîncat acolo. Mătuşi-ta a fost în Turcia la all inclusive. A mîncat bine. Unchiu-tu îţi promite un chef pantagruelic cu peşte din Deltă. Mîncare. Mîncare. Pare a fi subiectul care însufleţeşte pe toată lumea. Ba chiar tu le vei pregăti cîte ceva din ce mănînci pe acolo, prin străinătăţuri. Faci un dhal indian din linte roşie şi bunica o să aibă arsuri toată noaptea. Dar e simpatică. Zice că e bun. O mătuşă pe care abia o ştii va mînca pentru prima oară în viaţă orez basmati cu creveţi. O să i se pară destul de fad. Bine că nu ştie cîte picioare au colăceii ăia rozalii. 

Odată obişnuit cu gîndul că toată lumea e obsedată de ale burţii, va trebui apoi să te vezi cu toate rudele. Să împarţi cadouaşe impersonale luate cu toptanul. Se găsesc peste tot, dar sînt aduse de „acolo“. Tot mama, săraca, va vorbi nesfîrşit la telefon cu veri şi verişoare, cu tot felul de mătuşi prin alianţă şi le va spune că eşti în ţară. Asta n-ar fi nimic dacă nu ar ţine morţiş să şi vorbeşti cu ei la telefon. Scena mută de lîngă receptor e o pantomimă a disperării tale. Eşti în pragul unei crize de nervi şi-i explici înroşit la faţă şi pe muteşte că n-ai chef să vorbeşti cu vărul X. Că n-ai nimic de comunicat. Că nici măcar nu ştii cum arată. „Hai, măi, nu fi sălbatic“, îţi zice mama şoptit, cu o mînă pe receptor. „A născut nevastă-sa săptămîna trecută.“ A, păi dacă a născut… Ce Dumnezeu să vorbeşti cu omul ăla? Eşti invitat insistent la botez. Asta vorbeşti cu omul ăla. 

Scapi de rude vînturîndu-te îndelung prin oraş. Te vezi cu vechi prieteni. Baţi cîrciumile tinereţii tale în căutarea vremurilor cînd ajungeai dimineaţa acasă mirosind ca un butoi cu bere. Ajungi şi acum dimineaţa acasă, dar boleşti două zile după. Îţi revezi foste colege de facultate pe care le plăceai odinioară. Unele au rămas zvelte şi frumoase. Ţi-ar mai zvîcni inima a vacanţă. Nevastă-ta e grasă. Acasă la ai tăi, copiii, care vorbesc româneşte cu accent, o admonestează pe bunica: „Buni, dar tu nu reciclezi?“. 

Vacanţa s-a terminat. Ţi-e dor de casa ta. Mama o să vrea să-ţi pună zacuscă în bagaje. Eşti teribil de obosit, confuz, îngreunat şi un pic trist. N-are nimic, îi revezi la anul. Cînd o să revezi şi bluza frumoasă pe care i-ai adus-o anul ăsta mamei pe una dintre verişoare. La întrebarea mută din ochi, mama îţi va spune: „E tare frumoasă, da’ e decoltată, mamă!“.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?