Acasă
„Ardei umpluţi, mamă! Exact ce-ţi place ţie!“, te îmbie mama. Ţi-a mai făcut şi salata de vinete care-ţi place ţie şi sărmăluţe în foi de viţă şi, şi, şi. Cu un licăr de îndemn voios în ochi, tata te pîndeşte cu păhărelul de vişinată de anul ăsta.
Ai venit acasă după un an de muncă. Din Spania, Italia, din State, din Canada, din Germania şi de pe unde te-o mai fi aruncat viaţa. Stai, de regulă, o lună, o lună jumate, în fiecare an. Cu nevasta/soţul şi copiii. Trăieşti din bagajele nedesfăcute complet şi zburătăceşti şi un pic la mare, poate şi un pic la munte. Îi găseşti pe ai tăi parcă mai micşoraţi şi mai ridaţi. Au făcut schimbări prin bucătărie. „Fir-ar să fie“, îţi zici, „ăştia în România încă nu ştiu să facă finisajele ca lumea.“ Totul pare mai mult sau mai puţin însăilat. După primele pupături, lacrimi şi îmbrăţişări, mama te anunţă că la iarnă „creşte gigacaloria“. „Lasă, mamă, îţi dau bani de centrală. Se rezolvă“, dai să zici, dar îi tai mamei emoţia detalierii unei nenorociri iminente. O să-i dai la plecare banii tatei, care pare mai puţin îngrijorat de perspectiva că tu o să mori de foame după aia. Căci, oricît te-ai fi îngrăşat, plecat fiind, mama tot te va găsi cam slab şi palid. Şi tot va crede că umbli dezbrăcat/ă iarna pe acolo.
Îi iubeşti nespus, parcă mai mult pe măsură ce trece timpul, dar la fel de mult te vor irita în luna asta. Mîncare, mîncare, mîncare. Nu mai vrei să auzi de mîncare. Universul mamei pare a se învîrti între două tururi la piaţă şi trei-patru feluri diferite pe care vrea să ţi le pună pe masă. A fost cu tata la băi. Îţi povesteşte ce a mîncat acolo. Mătuşi-ta a fost în Turcia la all inclusive. A mîncat bine. Unchiu-tu îţi promite un chef pantagruelic cu peşte din Deltă. Mîncare. Mîncare. Pare a fi subiectul care însufleţeşte pe toată lumea. Ba chiar tu le vei pregăti cîte ceva din ce mănînci pe acolo, prin străinătăţuri. Faci un dhal indian din linte roşie şi bunica o să aibă arsuri toată noaptea. Dar e simpatică. Zice că e bun. O mătuşă pe care abia o ştii va mînca pentru prima oară în viaţă orez basmati cu creveţi. O să i se pară destul de fad. Bine că nu ştie cîte picioare au colăceii ăia rozalii.
Odată obişnuit cu gîndul că toată lumea e obsedată de ale burţii, va trebui apoi să te vezi cu toate rudele. Să împarţi cadouaşe impersonale luate cu toptanul. Se găsesc peste tot, dar sînt aduse de „acolo“. Tot mama, săraca, va vorbi nesfîrşit la telefon cu veri şi verişoare, cu tot felul de mătuşi prin alianţă şi le va spune că eşti în ţară. Asta n-ar fi nimic dacă nu ar ţine morţiş să şi vorbeşti cu ei la telefon. Scena mută de lîngă receptor e o pantomimă a disperării tale. Eşti în pragul unei crize de nervi şi-i explici înroşit la faţă şi pe muteşte că n-ai chef să vorbeşti cu vărul X. Că n-ai nimic de comunicat. Că nici măcar nu ştii cum arată. „Hai, măi, nu fi sălbatic“, îţi zice mama şoptit, cu o mînă pe receptor. „A născut nevastă-sa săptămîna trecută.“ A, păi dacă a născut… Ce Dumnezeu să vorbeşti cu omul ăla? Eşti invitat insistent la botez. Asta vorbeşti cu omul ăla.
Scapi de rude vînturîndu-te îndelung prin oraş. Te vezi cu vechi prieteni. Baţi cîrciumile tinereţii tale în căutarea vremurilor cînd ajungeai dimineaţa acasă mirosind ca un butoi cu bere. Ajungi şi acum dimineaţa acasă, dar boleşti două zile după. Îţi revezi foste colege de facultate pe care le plăceai odinioară. Unele au rămas zvelte şi frumoase. Ţi-ar mai zvîcni inima a vacanţă. Nevastă-ta e grasă. Acasă la ai tăi, copiii, care vorbesc româneşte cu accent, o admonestează pe bunica: „Buni, dar tu nu reciclezi?“.
Vacanţa s-a terminat. Ţi-e dor de casa ta. Mama o să vrea să-ţi pună zacuscă în bagaje. Eşti teribil de obosit, confuz, îngreunat şi un pic trist. N-are nimic, îi revezi la anul. Cînd o să revezi şi bluza frumoasă pe care i-ai adus-o anul ăsta mamei pe una dintre verişoare. La întrebarea mută din ochi, mama îţi va spune: „E tare frumoasă, da’ e decoltată, mamă!“.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
