Din Rusia, cu dragoste, la bustul gol
Cu puţin noroc, cei ce au vizitat Moscova în august a.c. ar fi putut fi martorii unui eveniment public nu tocmai obişnuit: un spectacol de striptease stradal susţinut de trei domnişoare studente foarte mîndre de cei 20 de ani ai lor, de sînii înfloriţi promiţător şi în deplin acord cu gravitaţia şi, mai ales, mîndre de preşedintele Dimitri Medvedev şi de politica antialcool pe care acesta a legiferat-o (şi va intra în practică din 2013). Ei bine, în numele acestei mîndrii – şi pentru a atrage atenţia bărbaţilor asupra justei cauze –, mai multe june rusoaice s-au grupat în ceea ce presa numeşte „Medvedev Girls“ şi, prin tehnici precum cea citată, doresc printre altele să-l convingă pe dl Medvedev să mai candideze o dată, la un al doilea mandat. Pentru că şi la Moscova această toamnă promite să fie lungă şi caldă şi încă nu-s necesare haine groase, la mijlocul lui septembrie a.c. „Fetele lui Medvedev“ au recidivat: cinci dintre ele, îmbrăcate cochet cu minijupe în culorile Rusiei, au traversat Piaţa Roşie cîntînd acel „Happy Birthday Mr. President“ pe care altădată Marilyn Monroe l-a cîntat pentru JFK şi, urmate de un cîrd de fotoreporteri ce le hăpăiau din priviri, s-au îndreptat spre Kremlin şi i-au lăsat acolo preşedintelui (a cărui aniversare era) un mic cadou: un telefon iPhone4G, simbol al modernizării şi progresului.
Pînă la urmă, nimic senzaţional aici; marketingul politic n-a fost inventat în Rusia, iar la acest capitol cu siguranţă aţi auzit trăznăi încă şi mai mari. S-o recunoaştem: între a vedea cîteva busturi obraznice ale unor tinere nimfete ce te îndeamnă să nu-ţi bei creierii (cum propun „Fetele lui Medvedev“) şi a admira cîteva găleţi de plastic goale plus sticle de ulei pline (cum oferă oameni politici dintr-o ţară de la vest de Rusia) e ceva diferenţă, măcar de ordin estetic.
Totuşi, în aceste exotice happening-uri ruseşti există şi alte detalii ce pot fi discutate. Primul dintre ele priveşte evoluţia ca atare a utilizării sociale a corpului feminin în ţara Matrioşkăi. Acum aproape 70 de ani, rusoiaca despre care se vorbea cel mai mult era probabil Zoia Kozmodemianskaia, tînăra partizană eroină spînzurată de hitlerişti; acum 60 de ani, trebuia să fii stahanovistă şi/sau mamă eroină şi/sau kolhoznică fruntaşă etc. ca să apari într-o fotografie de ziar din ţara lui Stalin; acum 50 de ani, în ţara lui Hruşciov puteai fi ingineră, directoare de întreprindere sau poate chiar sperai să fii prima femeie cosmonaut. Acum 20 de ani, o rusoaică pe care sigur v-au căzut privirile a fost malenkaia Vera, tînăra eroină a unuia dintre filmele-fanion ale perestroikăi, în care URSS trage să moară pe muzică de rock & roll iar micuţa Vera era tunsă precum nemţoaica CC Catch. Altfel spus: la epoci diferite, rusoaice diferite. Să mai spună cineva că nu s-a schimbat nimic pe-acolo!
Al doilea detaliu ce merită amintit: nu numai dl Medvedev are propriile groupies care-i susţin moralul, ci şi premierul Putin – a cărui virilitate politică impresionează un grup de tinere ce s-au grupat sub steagurile (sau mai curînd tricourile) organizaţiei informale „Putin Army“. Spun „tricourile“ pentru că şi aceste tinere sînt gata să-şi rupă bumbacul de pe ele, pentru o cauză justă: cauza fiind aici sprijinul pentru o eventuală revenire a dlui Putin în biroul prezidenţial al Rusiei. Şi aici, în „Armata lui Putin“, ai ce vedea (nu mai intru în detalii – parafrazîndu-l pe poet, nici nu voi ca să vă sperii, nici nu voi să vă-nfierbînt!). Cum puteţi bănui, între „Fetele lui Medvedev“ şi „Armata lui Putin“ există o aprigă concurenţă – şi mai că îmi pot imagina bărbaţi cu greutate de pe cinci continente (să nu ne-audă DSK, liber acum!) care şi-ar dori aprig să asiste la meciul final dintre cele două echipe, în care tricourile să zboare prin aer şi concurentele să zburde. Să mai reamintim în context şi cazul altor tinere de la Răsărit ce par a uza într-un mod spectaculos şi libertin de textila de pe ele: şarmantele ucrainence care, adesea, în semn de protest (ultima dată după arestarea ex-premierului Iulia Timoşenko), zdup! şi ele tricourile sus. Sindicalistele din Occident ar face bine să-şi mai updateze, la rîndu-le, tacticile de luptă.
În fine, mai există un detaliu: peste şase luni, în martie 2012, în Rusia vor fi alegeri prezidenţiale. Va candida dl Medvedev pentru un nou mandat? La ora la care scriu nu e sigur. Va candida iarăşi dl Putin? Nici asta nu e sigur. De unde putem reţine măcar o constantă la Moscova, dincolo de toate schimbările: ca şi acum 70, 60, 50 sau 20 de ani, e mult mai uşor să vezi o fată frumoasă pe stradă (fie ea eroină a muncii sau studentă) decît să ştii cu cîteva luni înainte de alegeri cine, cum, cînd şi care dintre bărbaţi va candida.
Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.
