Cu ochii în 3,14

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Cu ochii în 3,14 jpeg

O FI ALLEGRO-UL HALUCINANT
DE CĂRĂBUŞ, 
LA VREMEA
CAPODOPERELOR NUCLEARE?

●  La un local din Berceni, populara şaormă poartă numele falnic de SHAWORMA. O fi ceva deosebit, cu viermi? (D. S.

●  La Festivalul „Enescu“ se aplaudă mereu între allegro-ul şi adagio-ul aceluiaşi concert, provocînd enervarea spectatorilor avizaţi şi stînjeneala celor din orchestră. N-ar putea organizatorii să angajeze pe cineva care să stea lîngă scenă şi să ridice cartonul cu „Aplauze!“, ca la sitcom-uri sau jocuri-concurs? Cunosc mai multe persoane care le-ar fi profund recunoscătoare. (L. V.

●  Zilele trecute, un institut de studiere a obiceiurilor de muncă în Spania a dat publicităţii o statistică după care 22% din populaţia adultă chiuleşte cel puţin o dată pe lună de la muncă, invocînd o pretinsă îmbolnăvire. La boli închipuite, Olanda are un procent de 20%, iar Marea Britanie 21%, dar cei mai răi sînt, se pare, chinezii cu un procent halucinant de 71%. Românii nu sînt printre cei analizaţi, poate şi pentru că, în continuare, în prea multe domenii, noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc… (S. S.

●  Cică se fac cercetări cu fonduri UE pentru a introduce în hrana europenilor gîndaci, insecte, viermi etc. (care în unele ţări asiatice sînt considerate delicatese). Şi cică de prin 2020 vom găsi aşa ceva în restaurante. Parcă aud comenzi de genul: „Vă rog, o pulpă de ţînţar împănată cu usturoi, o ceafă de muscă la grătar şi nişte aripioare de cărăbuş pane“. (M. V.

●  Am încheiat vacanţa de vară cu cîteva zile petrecute la bunica, la ţară. Cules de căpşuni (da, la sfîrşit de august!… în grădina bunicii orice e posibil), lenevit pe iarbă, porumb copt, stat la poveşti cu mamaie – toate lucrurile minunate ale copilăriei. Şi bătrîna de lîngă noi, vecina noastră de cînd lumea, care, la întrebarea „Mărie, tu cînd te-ai născut?“, a răspuns simplu, ştergîndu-şi faţa cu basmaua: „Eeei, pe la vremea secerişului“. „Şi băieţii matale?“ „Păi, unul în luna lui cuptor, celălalt – la culesul viilor.“ La ţară timpul se măsoară altfel… (P. M.

●  Din presanta actualitate a capodoperelor eterne: „Dintr-o sută de iepuri nu faci niciodată un cal, dintr-o sută de suspiciuni nu obţii niciodată o dovadă – iată ce spune o zicătoare englezească…“, dar şi anchetatorul Porfiri Petrovici lui Raskolnikov în Crimă şi pedeapsă, roman pe care lecturile de vară îl ocolesc. (Vezi un citat şi la rubrica „Ţinerea de minte“.) (R. C.

●  9/11, Irak, Darfour, Tibet, eternul conflict Israel-Palestina, războiul civil din Libia, Iran şi Pakistan – puteri nucleare, Brejvik, revoltele din UK etc… Şi cînd te gîndeşti că, prin anii ’90, Fukuyama profeţea sfîrşitul istoriei, un fel de o mie de ani de liberalism democratic, pacifist şi îmbelşugat. Pff! (M. C.)

OARE SE AŞTEAPTĂ  
CARNE LITERARĂ
PE POST DE SINCERITATE NEÎNCEPUTĂ? 

● După meciul România-Franţa, în care s-a constatat că terenul e „ca un cîmp de cartofi“, UEFA a decis să închidă temporar stadionul. Oare se aşteaptă vremea recoltei? (M. M.

●  Cică în hala de la Obor s-a vîndut carne de cal pe post de carne de vită. Nu-i o mare nenorocire, e comestibilă! Mai grav e faptul că de fiecare dată cînd cedez poftei şi mănînc doi-trei mici „proletari“ la una dintre terasele de lîngă hală, mă uit suspicioasă în jur şi mă întreb unde or fi dispărut cîinii comunitari. (A. P.

●  Mai ţineţi minte c-am promis (tot aici) că n-am să mă mai uit la Realitatea TV? Ei bine, nu pot să mă abţin. Numai acolo dl Athanasiu spune că X vrea „să facă carieră“, după care se scuză pentru „această oarecare cacofonie“, tot el dă geniala definiţie potrivit căreia „imnul naţional e poezia unde nu se face critică literară“, iar dl Becali recunoaşte mîndru că el fredonează „Ma-se-o-za“ (adică Marseilleza), pentru că-i place imnul Franţei mai mult decît al nostru. În condiţiile astea, spuneţi-mi, cum aş putea eu să nu mă mai uit la Realitatea TV? (L. V.

●  Anunţ matrimonial într-un ziar românesc din Cipru: „Dacă mai credeţi în iubire, prietenie, sinceritate, respect, fidelitate, altruism şi ortodoxie, atunci putem încerca. Şi cine ştie…“. (S. G.

●  În sfîrşit mi s-a întîmplat şi mie ceva extraordinar – ce-i drept şi destul de îngrozitor, în acelaşi timp (se putea altfel?): stînd la masă la Springtime, afară, mai spre margine, un cerşetor negru şi murdar de-a dreptul mi-a furat salata neîncepută de pe tavă. Apoi a fugit cu ea peste drum. Am trăit şi eu un gest à la Jean Valjean, pe care refuz să-l interpretez prin grila României post-tranziţie… (I. P.

E CAZUL  
SĂ NE ÎNDREPTĂM UN GÎND  
DE RECUNOŞTINŢĂ  
CĂTRE CEI DIN SPATELE ORCHESTREI (REALITATEA S-A MUTAT
PE UN ZID)

●  Fie şi la o săptămînă după gazoniada cu Franţa, e cazul să ne îndreptăm un gînd de recunoştinţă către dl Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, cel pe care de atîtea ori l-am luat dur în marcaj, pe dînsul durîndu-l în şapcă. Pentru o dată, domnia sa a rostit un adevăr irefutabil: „Nu s-a născut nici o nouă Naţională, e o tîmpenie!“. (R. C.

●  Într-una din zilele trecute, pe o latură a Ateneului erau parcate maşinile elegante şi strălucitoare cu care sînt aduşi la Festivalul „George Enescu“ membrii marilor şi micilor orchestre din toată lumea. Fiecare maşină avea însă strecurat sub chederul unui geam lateral sau la ştergătoare cîte un fluturaş cu invitaţii la cluburi de masaj şi alte alea. Erau, adică, împărţite echitabil şi pentru virtuozii coardelor viorilor, violelor, violoncelelor sau contrabasurilor, şi pentru cei de la clape, şi pentru ciupitorii harpelor, şi pentru trombonişti sau trompetişti, şi pentru flautişti, clarinetişti sau oboişti, dar şi pentru suflătorii la tubă, pentru percuţioniştii şi vibrafoniştii din spatele orchestrei, deopotrivă. Dar bineînţeles că tonul pornea dinspre maşina cea mai impozantă, care avea şi fluturaşul cel mai mare, destinat de bună seamă neobositului dirijor. (A. M.)

● BBC a transmis nunta regală, Realitatea TV a tras pe casetă nunta lui Borcea. Pentru ţara noastră tabloidă, cu soundtrack de manele şi populată de milionari, vedete, politicieni şi jurnalişti de carton, această echivalenţă mi se pare destul de echitabilă. (M. C.

●  Un anunţ într-o instituţie de stat, nu mai ştiu care: „Etajul doi s-a mutat la etajul trei!“. În cazul ăsta pe unde o fi parterul? Kafka pe bune! (A. P.

● În curînd nu vom mai recunoaşte mare lucru din zona Calea Buzeşti – Piaţa Matache: o stradă nouă şi cîteva urme de clădiri demolate. Cineva, probabil la fel de trist ca şi mine, a lăsat un mesaj. Două cuvinte scrise cu albastru pe un zid alb: „Priveşte cerul“. Mi s-au părut salvatoare. (A. M. S.)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.