Ziua care a schimbat totul

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Acum zece ani, în 2001, ziua de 11 septembrie a picat într-o marţi. În acea vreme, Dilema pleca spre tipar în zilele de miercuri – şi apărea pe piaţă vinerea. Drept care – deşi îmi predasem din timp povestea săptămînală –, în noaptea de marţi spre miercuri, în freamătul situaţiei create prin căderea Turnurilor Gemene, mă furnicau vîrfurile degetelor şi l-am sunat pe Mircea Vasilescu. Era bine trecut de miezul nopţii şi – ghinion – omul îşi închisese telefonul (probabil privea la televizor şi se crucea şi el). Am sunat-o atunci pe Lena Boiangiu. A răspuns la al treilea cîntecel de sonerie. „Lena, aş vrea să schimb textul de săptămîna asta şi să dau ceva legat de America.“ „Numai dacă – mi-a zis ea – îl aduci mîine, la prima oră.“ Drept care am scris ceva, iar a doua zi de dimineaţă am mers cu discheta (acum zece ani revista se aduna din dischete!) la redacţie şi am băgat textul în cuprinsul Dilemei ce urma să apară pe 14 septembrie (în acel Visul lui Machiavelli pe care-l vedeţi mai jos am dedicat respectivul text jurnalistului Stelian Ţurlea, de la Media Pro, cel care în seara de 11 septembrie 2001 m-a invitat la PRO TV pentru o analiză la cald – moderată de Cristi Tabără – a atentatului de pomină). Mi-aduc aminte cum, în acea seară, pe fluxul de ştiri internaţionale veneau tot felul de variante: ba că e vorba despre Al-Qaeda; ba că e vorba despre nişte generali sovietici; ba că ar fi vorba despre nu mai ştiu ce brigăzi roşii din Japonia, care au revendicat şi ele atentatul în primele ore. 

Între timp ne-am lămurit. Chiar a fost Al-Qaeda. Şi chiar a fost o lovitură de maeştri ai crimei. Acum, la zece ani distanţă, e uşor să fim raţionali. Atunci, eram doar oripilaţi. Teza lui Huntington privind ciocnirea civilizaţiilor parcă se materializa sub ochii noştri. America – niciodată lovită la ea acasă în două războaie mondiale – fusese pocnită între ochi, pe propriul pămînt. O mînă de oameni, trăind – simbolic spus – în grote, intraseră cu avioane în clădirile-simbol ale superputerii mondiale, în Pentagon şi în Turnuri. Cîteva cutter-e (în valoare de nici 10 dolari), precum cele pe care oricare dintre noi le rătăceşte pe birou, au doborît nu doar patru avioane de zeci de milioane de dolari, ci şi legenda unei lumi în care căderea comunismului scotea la iveală un orizont deschis doar democraţiei liberale. Un recent editorial din The Economist fixează cîteva din datele concrete ale acestor ultimi zece ani: invadarea Afganistanului (2001) şi a Irakului (2003) au costat, pînă mai ieri, viaţa a aproape 6000 de soldaţi americani şi altele, multe, ale unor soldaţi aliaţi; cca 137.000 de civili şi-au pierdut viaţa în Afganistan, Irak & Pakistan; conflictele au creat 7,8 milioane de refugiaţi, iar întregul cost al operaţiunii a fost, numai pentru SUA, de aproape 4000 de miliarde de dolari. Nu numai America, ci şi noi toţi ne-am pierdut ceva din inocenţa în iluzia căreia pe 10 septembrie 2001 încă ne mai legănam. Bin Laden, criminalul-şef, a plătit tardiv scadenţa, în mai a.c.; dar ceva mai profund decît propria sa viaţă bicisnică tot a rămas şi dăinuie: controalele la vămile aeriene; pungile de plastic în care trebuie să-ţi bagi parfumul din trusa de bărbierit la urcarea în avion; văduvele morţii cu caftan şi centură de explozibil ce au aruncat în aer curse din Rusia; site-urile de Internet care colcăie de mînie şi de ameninţări cu Armagedonul; şcolile urii ce proliferează în colţuri ale lumii arabe, învăţînd puştani de 15 ani ce bine şi frumos e să mori pentru Allah; nebunia unor radicali creştini – gen Breivik – care vor ochi pentru ochi şi-şi masacrează conaţionali ca-ntr-un joc video turbat – toate acestea reprezintă, de fapt, victoria parşivă a lui Bin Laden.

 România n-a fost lovită în acel 11 septembrie. Dar tot nu ne putem sustrage nebuniei generale. Lumea occidentală – din care, da, facem parte, oricît ne-am chinui să demonstrăm contrariul – nu mai are nici curajul şi nici semeţia de acum zece ani. Chiar şi noi – după soldaţii români morţi în Afganistan sau după muncitorii români morţi în trenul madrilen – privim cu circumspecţie la un arab ce se întîmplă să stea pe scaunul proxim al avionului – de parcă nu l-ai vrea acolo, de parcă ar fi pisica neagră. Şi probabil că el simte acest lucru – şi ceva din unda chimică a respingerii noastre se traduce în respingerea noastră de către el. Bin Laden asta şi dorea. 

11 septembrie, acum zece ani, ne-a însămînţat pe toţi cu cîte un grăunte de teamă şi suspiciune. Turnuri se vor mai ridica în Manhattan, vor mai fi războaie şi păci, vom mai rîde şi vom mai plînge. Viaţa merge mai departe – dar undeva, în străfundurile ei, acel grăunte rezistă şi ne anesteziază, ca un zaţ al lumii care eram cu o zi mai-nainte de ziua care a schimbat totul.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.