Noul comunism vine din Occident

Publicat în Dilema Veche nr. 399 din 6 - 12 octombrie 2011
Noul comunism vine din Occident jpeg

În urmă cu cîţiva ani publicam în Dilema veche un articol cu acest titlu, care a stîrnit şi discuţii aplicate, şi reacţii de tipul „I-auzi brîul cum trece rîul!“, dar şi altele în nota „Slavă Domnului, nu sînt singurul nebun care observase lucrurile astea“. 

Între timp, lucrurile au luat-o razna mult mai rău decît scriam atunci. Statele Unite ale Americii sînt la un pas de a interzice oficial expresia „Christmas Tree“, pe motiv că lezează sensibilităţile non-creştinilor (inclusiv ale celor fără Dumnezeu, presupun), propunîndu-se formula „Holiday tree“. Avem noi, din acest colţ de lume, o propunere în completare. Sigur „Santa Claus“ nu cade bine unora, să-l înlocuiască şi ei cu Moş Gerilă, nimeni nu poate contesta că iarna e ger, iar soluţia s-a verificat deja vreme de vreo 50 de ani. 

Doamnă, domnişoară, madame, mademoiselle 

În martie 2009, în Parlamentul European s-a distribuit o broşură prin care se cerea interzicerea utilizării termenilor doamnă, domnişoară, madame, mademoiselle, frau, fräulein, señora, señorita etc., pe motiv că pot ofensa persoanele de sex feminin. În ce fel? Păi, subliniind că sînt gagici. Mie mi se pare că tocmai propunerea e ofensatoare, dar ce contează părerea mea? În plus, trebuie înlocuite cuvintele care includ referinţa la sex: sportsman, stateman, man-made, self-made-man, fireman, policeman etc., dar şi air hostess. Asta cu înlocuirea termenilor domn-doamnă sper că mai sună un clopoţel prin România. Din nou, Consiliul Europei are de învăţat de la noi: să folosească termenul „tovarăş“, complet asexuat şi lipsit de aluzii religioase. După cum ne sînt binecunoscute atît uniformizarea, cît şi asigurarea procentelor echilibrate de femei şi „alte naţionalităţi“ în orice organism. 

În septembrie 2011, BBC – modelul absolut în materie de jurnalism TV şi nu numai – a început să înlocuiască formulele „înainte/după Hristos“ cu „înainte de era noastră/în era noastră“. Şi aici am fost pionieri, devansînd cu mult lumea liberă, democrată şi capitalistă! După cum au explicat oficialii trustului, nu e vorba de o obligaţie, ci mai mult, aşa, o sugestie... Iar motivaţia e aceeaşi ca la bradul de Crăciun: menajarea sensibilităţilor celor care nu cred că a existat Iisus Hristos (sau, adaug eu cu maliţiozitate asumată, nu cred nimic). Aşa cum s-a observat imediat – dar degeaba – măsura e absolut inutilă, din moment ce 2011 e numărat oricum (greşit cu patru ani, în treacăt fie spus) de la naşterea lui Iisus, de-ar fi să-i zicem şi „înainte/după nu ştiu ce“. 

All-inclusive 

În aceeaşi lună, conform unui ziar bulgăresc, în Comisia Europeană a început să se discute ideea de a interzice sistemul all-inclusive, pe motiv că se aruncă enorm de multă mîncare (50%, spun statisticile), care ar putea hrăni milioane de oameni din ţările sărace. Sper că e o ştire falsă sau o glumă. Dacă e adevărat, nici iniţiatorii, dar nici comentatorii ştirii nu par să fi sesizat un mic detaliu: mîncarea aruncată e plătită. Produsă de entităţi private, cumpărată de hoteluri private, plătită de persoane private. Care, după ce o plătesc – cu toate taxele, impozitele, accizele, comisioanele şi adaosurile comerciale aferente –, pot să facă absolut ce vor cu ea, de pildă s-o ducă acasă la pisică. Felul în care s-a pus problema este exact în logica mustrării păunesciene „Voi, ce-n Lună zburaţi cu-ale voastre izbînzi, / Nu uitaţi c-aveţi fraţi, pe planetă, flămînzi“. Adică, tu, NASA, fă bine şi nu mai da bani pe rachete, ia de cumpără nişte pîine. Ideea ca un organism suprastatal să stabilească oferta unui agent privat este pur comunistă, mai exact internaţionalist-comunistă. Mai lipseşte doar ca UE (sau ONU) să ceară hotelierilor să interzică prezenţa pe plajă a turiştilor în costume de baie, pentru că asta în mod evident lezează sensibilitatea unor culte religioase! 

The Soviet Story 

Imediat după ce am aflat şi această ultimă (deocamdată) gogomănie, am revăzut zguduitorul film The Soviet Story. E vreo legătură cu cele de mai sus? Categoric! Tragedia poporului ucrainean, unde au fost ucişi prin înfometare şapte milioane de oameni într-o iarnă, s-a aflat pe prima pagină a ziarelor occidentale, dar... atît. Exterminarea stalinistă a unui total de 20 de milioane de oameni era, evident, cunoscută în Vest, ca şi înfrăţirea comunismului cu nazismul, ca şi colaborarea NKVD cu SS, ca şi veselia cu care Armata Roşie şi cea brună au atacat Polonia din două părţi, împărţind-o amical, ca şi ororile naziste (bombardarea ori sabotarea liniilor de tren care duceau spre lagăre ar fi stopat sau măcar redus semnificativ Holocaustul), dar... atît. După care, vreme de o jumătate de secol, Occidentul a plîns pe umărul nostru că nu putem călători în străinătate (s-au mai răzgîndit după ce ne-am luat acest drept...) şi că nu găsim parizer, dar n-a vorbit aproape deloc despre pogromurile şi comportamentele animalice din The Soviet Story. Un prieten mi-a pus o întrebare tulburătoare: Unde sînt filmele artistice occidentale despre ororile comunismului? Că despre cele ale nazismului am văzut destule! Hai, nu acum, cînd Vestul depinde de gazul rusesc (deşi filmele nu sînt făcute, orişicît, de către stat), dar o jumătate de veac s-au aflat în Război Rece! Americanii au făcut, autocritic, filme despre orori (de ordinul zecilor sau sutelor de civili) comise chiar de americani, în schimb n-au considerat că ar merita vorbit despre un genocid de 20 de milioane, cu „cote“ de copii omorîţi şi femei torturate zile la rînd! 

În schimb, fireşte, în mai toată Europa de Vest, ba şi în America, continuă să înflorească ideile comuniste şi credinţa că, „în intenţie“, comunismul a fost generos, doar că a fost „greşit aplicat“. Peste tot! Ei, poate găsim acum oameni luminaţi care să-l aplice bine. Speranţe sînt! Şi semne sînt.  

P.S. Occidentul care le spune azi grecilor cum trebuie să trăiască este acelaşi Occident care nu le-a spus ucrainenilor cum să supravieţuiască.  

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi scriitor.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?