Cu ochii în 3,14

DE CE NU MI-A ZIS NIMENI  
CĂ SCRIEREA PE VITRINA
PROGRESULUI NU MAI E CE-A FOST,
CĂ PĂRĂSIREA MINŢILOR
ÎNCĂ MAI E ACTIVĂ?

● De ce nu mi-a zis nimeni că la Capşa cîntă formaţia Năsturică?! (L. V.) 

● Editura Canongate publică „prima versiune neautorizată“ a autobiografiei lui Julian Assange. Conform comunicatului emis de editură, el semnase, în decembrie 2010, un contract de aproape un milion de lire sterline pentru scrierea acestei cărţi – „parte biografie, parte manifest“ –, răzgîndindu-se apoi, în iunie 2011, şi dorind să-l anuleze. Dar editura a refuzat. Ironic, nu? (P. M.) 

● La un colţ de stradă bucureşteană, pe vitrina unui magazin erotic, stătea mîndră o promoţie: „Performanţă sexuală garantată la numai 49,90 lei“. Ieftin şi bun. (S. G.) 

● Am mers, după mult timp, cu metroul bucureştean, de la staţia 1 Decembrie 1918, şi am constatat două lucruri: 1) că staţiile se anunţă, în scris, şi în engleză; 2) că metroul (cel puţin acela în care m-am nimerit eu) se opreşte de vreo două ori cîte un minut, două, între staţii. Ca atare, am ieşit din el cu o senzaţie de groază amestecată cu mîndria progresului… (I. P.) 

● Pe la sfîrşitul lui august mă plîngeam aici că roşiile de astăzi nu mai au nici un gust. Ei bine, m-am convins că nu-i chiar aşa. În urma acelei „pastile“, un cunoscut om de presă mi-a trimis o sacoşă cu roşii de la el din grădină. Roşii „adevărate“, pe lîngă care suratele lor de pe tarabe pot păli de invidie. Eu şi colegii mei care le-au gustat apreciem gestul. Apropo de Festivalul Dilema veche care va avea loc curînd şi de „plăcerile vieţii“… aceasta a fost una dintre ele. Şi apropo de roşii care merg perfect în combinaţie cu brînza, parcă nici telemeaua nu mai e ce-a fost, nu-i aşa? :-) (A. P.) 

● Kulula Air este o linie aeriană low-cost din Africa de Sud ale cărei mesaje către pasageri sună cam aşa: „Vor fi existînd cincizeci de feluri de a-ţi părăsi iubitul, dar numai patru ieşiri din acest avion!“, „Vă anunţăm cu mîndrie că avem cei mai buni piloţi din industrie. Nici unul dintre aceştia nu se află însă pe acest zbor!“, „La părăsirea aeronavei, aveţi grijă să nu vă uitaţi bunurile personale. Obiectele găsite vor fi împărţite între membrii echipajului. Vă rugăm nu vă uitaţi copiii sau soţiile!“, „Deschideţi cu grijă compartimentele cu bagaje de deasupra dvs. După o asemenea aterizare sigur sînt făcute praf!“, „Pernele pot fi folosite pentru plutire. În caz de prăbuşire în mare, înotaţi pînă la ţărm şi păstraţi-le cu complimente din partea companiei!“. Umor la înălţime, ca să zic aşa. (M. C.) 

● Scriam acum cîtva timp în această rubrică despre faptul că, pe un bulevard central din Bucureşti, seara nu e aprins nici un bec. De cîteva zile s-au aprins. Vestea bună este că electricienii citesc Dilema veche. Vestea proastă (?) este că presa culturală trebuie să se ocupe nu doar de luminarea minţilor, dar şi de iluminatul străzilor. (M. V.) 

● În Piaţa Victoriei încă mai e activă (deşi afară sînt doar douăzeci şi ceva de grade) „construcţia“ aia compusă dintr-un fel de acoperiş şi dotată cu nişte ţuţuroaie mititele din care ţîşnesc stropi minusculi întru răcorirea populaţiei. Şi aici sînt „banii dumneavoastră“! Că de apa risipită oricum nu ne pasă… (M. V.)

V-AŢI GÎNDIT VREODATĂ  
CÎT DE NEGLIJABIL  
E FILMUL VIEŢII PE 3 NOIEMBRIE,  
LA O LUNĂ  
DUPĂ CE UN NECUNOSCUT
A DEVENIT UN RĂSPUNS?

● V-aţi gîndit vreodată cît de absurd e faptul că toate serviciile funerare sînt non-stop? Oamenii într-adevăr mor la orice oră şi mor „non-stop“, dacă vreţi, însă nu am auzit pe nimeni care să considere moartea în sine o urgenţă. (A. P.) 

● Elvis trăieşte la Bucureşti. L-am văzut acum cîteva zile la metrou. Avea părul gelat, fruntea lată, sprîncene bine conturate, bărbie proeminentă cu gropiţă; purta o jachetă albă cu ţinte, pantaloni evazaţi şi ciocate. Lîngă el, pe scaunul alăturat, avea o cutie de chitară. Semnalmentele corespund – sigur a fost el. Un amănunt deloc neglijabil: citea, în Cancan, o ştire despre Elvis. Elvis Costello. (M. M.) 

● Se pare că Michelle Obama a făcut o gafă penală făcîndu-i cadou Carlei Bruni-Sarkozy, la o întîlnire petrecută la Stockholm, o chitară marca Gibson. Deşi prestigioasă, marca respectivă a fost urmărită penal pentru că foloseşte, pentru fabricarea instrumentelor sale, lemn din Madagascar, unde pădurile sînt în pericol de extincţie. Dacă ar fi fost la curent cu istoria legală, Michelle Obama ar fi putut fi condamnată la 5 ani de închisoare şi la plata unei amenzi de 250.000 de dolari. La fel şi frumoasa Carla Bruni, care ar fi făcut filmul vieţii ei născînd într-o puşcărie de drept comun. (S. S.) 

● Au cîntat în România Bob Dylan şi Leonard Cohen, iar pe 3 noiembrie vine şi Elvis Costello… Au mai rămas Tom Waits şi Lou Reed. (M. C.) 

● „Dacă s-a născut o nouă ţară, dar nu e online, asta înseamnă că există cu adevărat?“, se-ntreabă un cititor al revistei Time comentînd faptul că, la o lună după ce Sudanul de Sud a devenit ţară, motoarele de căutare nu o localizează încă pe hartă. (M. C.) 

● Am primit pe Facebook următorul mesaj, de la un necunoscut: „M-am îndrăgostit de zîmbetul tău!“. Avînd în vedere că la poza de profil (singura pe care o văd necunoscuţii) erau nişte picioare, mă întreb care zîmbet. (L. V.) 

● Un sondaj al ONU, desfăşurat la scară mondială, solicita un răspuns la următoarea problemă: „Vă rugăm să binevoiţi a ne spune cît de cît cinstit opinia dvs. cu privire la soluţionarea penuriei de hrană în lumea întreagă“. Se zice că acest sondaj nu a putut ajunge la nici o concluzie din cauză că: în Africa, nu s-a înţeles ce înseamnă „hrană“; în Europa de Vest – ce înseamnă „penurie“; în Europa de Est – ce înseamnă „cinstit“; în China – „opinie“; în Orientul Mijlociu – „soluţionare“; în America de Sud – „a binevoi“; în America de Nord – „întreaga lume“. (R. C.)

ŢIN SĂ SPUN
CĂ SALUT CU BUCURIE
ULTIMELE RÎNDURI ALE SĂLII
(SPAŢII PENTRU
DIMENSIUNI TINERE) 

● Ţin să spun că în ediţia din acest an a Cupei României la fotbal eu am ţinut cu CS Vişina Nouă din Slatina. Forza Vişina! (M. C.)

● După cozile la alimente gratuite, la bancomate sau la inaugurări de magazine vestimentare, a apărut, sîmbăta trecută, şi coada la muzeu. E vorba de redeschiderea Muzeului „Grigore Antipa“, unde sute de oameni au stat de dimineaţa pînă seara, ore în şir, la o coadă enormă. Pe aceasta o salut cu bucurie. (S. G.) 

● Nişte amici au fost în Iran. La un moment dat s-au gîndit să intre într-un cinematograf doar ca să vadă care era atmosfera cînd se stingeau luminile. Dacă femeile şi bărbaţii se ating şi se sărută. Au descoperit că exista un „nene“ responsabil cu buna purtare care îi atenţiona pe spectatori să se potolească, de fiecare dată cînd cuplurile încercau vreo apropiere. Văzînd că nu are un succes prea mare, a început să-i arate cu degetul pe amicii mei, străini, din ultimele rînduri ale sălii. Admonestarea pe care le-a servit-o bieţilor îndrăgostiţi a fost ceva de genul: „Sînt nişte străini în sală, nu vă e ruşine? Ce-or să creadă cînd or să vă vadă?“. (A. M. S.) 

● Citesc pe Mediafax că Metrorex va cumpăra 16 trenuri noi şi că va schimba modelul, pentru că o firmă spaniolă a cîştigat contractul; astea de circulăm acum cu ele sînt făcute de nişte canadieni. Am văzut poze, sînt frumoase şi astea noi. Dar eu altceva voiam să zic: dom’le, lăsaţi spaţii mai mari între scaune! Vagoanele alea vechi ceauşişte aveau cam 10-15 centimetri spaţiu între scaune, de putea să-ţi intre fundul la fix şi nu te frecai de vecinul ca maimuţele de la Zoo. Apoi, astea noi, drăguţe, moderne, canadiene, ne-au confiscat spaţiul ăla. Hai, dacă tot plătiţi 107 milioane de euro pentru trenurile astea noi, lăsaţi nişte spaţii, să se simtă şi fundurile noastre de plătitori de abonamente fericite. Mulţumesc. (C. G.) 

● Copiii care n-au ce face cînd zboară se pot apleca asupra unor Exerciţii pentru minţi tinere (pe care le vor găsi în numărul din august-septembrie 2011 al publicaţiei TAROM insight). Un asemenea exerciţiu este cel intitulat „Iepuraşul în zig-zag“: „Iepuraşul e gata de joacă tot timpul aşa că te aşteaptă, cu tot cu nasul şi urechile lui roz, să îl gîdili cu vîrful creionului şi să îl străbaţi din ureche pînă în lăbuţă“. (D. S.) 

● Într-un admirabil documentar englezesc despre Tolstoi (pe History), ţăranii de pe moşia lui, precis numiţi mujici, erau traduşi insistent ca „mojici“. De la Sfîntul Simion pentru Saint-Simon nu am mai întîlnit la TV, în traducerile româneşti, o boacănă de asemenea dimensiuni. (R. C.)