Vacanțe și clase (sociale)
Tot la mare, la Neptun, am aflat că, începînd cu plaja zilnică şi indispensabilă, eşti delimitat financiar şi social. Eşti încadrat şi încorsetat în aparent invizibilul, dar, de fapt, palpabilul tău sertar social.
Plaja dintre Neptun şi Olimp este, de ceva timp, una privată. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, pe acel petic de nisip, sau cel puţin pe cea mai mare parte a lui, sînt şezlonguri, care te îndeamnă să le închiriezi.
Nu orice fel de şezlonguri, ci unele cu salteluţă şi umbreluţă. Salteluţa e în dungi viu colorate, iar umbrela poate fi mică, obişnuită, sau uriaşă, capabilă să-şi împrăştie binefăcătoarea-i umbră asupra a trei-patru şezlonguri.
Un asemenea şezlong, în vremuri obişnuite, ordinare, şi anume cînd nu e weekend sau plin sezon, costă 20 de lei. Ai zice că ăsta-i preţul. Dar nu e chiar aşa. Preţurile sînt nuanţate şi variabile, în economia capitalistă, în funcţie de cerere şi ofertă. Cînd turiştii dau evident năvală, în weekend sau în mijloc de august, preţurile cresc: un şezlong ajunge să coste 25 de lei. Fără umbrelă. Umbrela mică e 10 lei, iar cea mare – 20. Carevasăzică, dacă o familie tipică minimă, alcătuită din mamă, tată şi un plod, alege formula aparent maximă, dar, de fapt, de bun-simţ, ea trebuie să plătească în felul următor: de trei ori cîte 25 de lei, adicătelea 75; plus umbrela mare – 20, ceea ce înseamnă 95. Ce mi-e 95, ce mi-e 100 de lei. Pe zi.
Cu cît stai mai multe zile la mare, şi cu cît veniturile tale, de simplu cetăţean, sînt mai curînd sub-medii, cu atît, pe măsură ce timpul trece, şi fondul de vacanţă aşijderea, ai ocazia să experimentezi, pe propria-ţi piele, glisarea (delicat spus) dintr-o clasă socială în alta. Sau, mai exact, dintr-o „pătură“ socială într-alta.
Şi anume, din cea mijlocie în cea de jos. În primele şase zile de stat la mare, pot spune, cu mîna pe inimă, că am făcut parte din clasa mijlocie (sau, mai bine zis, din ce cred eu, în naivitatea mea de cetăţean nerealist, trecut prin regimul comunist, că înseamnă aceasta...): mi-am luat zilnic trei şezlonguri şi două umbrele mici...
Într-o atare situaţie, domnul de la şezlonguri, un încă tînăr în şort albastru şi cu burta medie fără de care nu se poate, uşor îndesat şi cu o faţă descurcăreaţă ce încerca să fie sobră, devine personaj important. Cu el negociam, zilnic, ce şezlonguri să luăm, cît de bine sau de mai puţin bine să fie plasate faţă de mare şi lume, şi cum să le păstrăm pînă după-masa (am uitat să precizez că respectivele sume erau valabile pe cuprinsul unei întregi zile). De asemenea, tot cu el potriveam minuţios umbra... umbrelelor, în aşa fel încît să acopere doar anumite părţi ale corpului şi să le lase libere pe altele... Toate acestea pînă într-o bună (vine vorba...) zi. Cînd resursele financiare ni s-au diminuat şi am decis să facem economii. La ce puteam face mai întîi economii? Evident, la şezlonguri. Ne reîntorceam, cu coada între picioare, la clasicele, dar mai incomodele cearşafuri.
Ceea ce nu ar fi fost atît de rău, dacă plaja nu ar fi fost atît de clar delimitată: Zonă şezlonguri şi Zonă cearşafuri. Teritoriul, simplificat spus, al clasei mijlocii şi al celei de (mai) jos... Dar ce te făceai dacă voiai, ca mine, imposibila combinaţie între cele două? Dacă îţi doreai, pentru a-ţi păstra picul de imaginară şi, în fond, ne-necesară demnitate, să foloseşti măcar o umbrelă mică?
Dacă alegeai această nefericită cale, intrai în zona... gri. Cea dintre Şezlonguri şi Cearşafuri. O dată am nimerit chiar sub plăcuţa indicatoare. Zonă în care erai expus incidentelor de genul: după ce îţi puneai mica şi demna ta umbrelă, fixată cu schepsis, veneau cei din zona clasei mijlocii şi-şi montau una imensă, ce te acoperea şi pe tine, cu a ta umbreluţă infimă cu tot....
Aşa am simţit, la mare (sau aşa m-am jucat de-a...) împărţirea în clase... În orice caz, cu domnul de la şezlonguri am rămas în cele mai bune relaţii, deşi într-unele zile l-am cam muştruluit, pentru că ne trata mai grăbit de cînd renunţaserăm la pachetul complet... În final, ne-am dat mîna, înţelegînd, pare-se, şi unii, şi alţii, meandrele sociale ale acestor lumi şi plaje...
