Vacanțe și clase (sociale)

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Tot la mare, la Neptun, am aflat că, începînd cu plaja zilnică şi indispensabilă, eşti delimitat financiar şi social. Eşti încadrat şi încorsetat în aparent invizibilul, dar, de fapt, palpabilul tău sertar social. 

Plaja dintre Neptun şi Olimp este, de ceva timp, una privată. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, pe acel petic de nisip, sau cel puţin pe cea mai mare parte a lui, sînt şezlonguri, care te îndeamnă să le închiriezi. 

Nu orice fel de şezlonguri, ci unele cu salteluţă şi umbreluţă. Salteluţa e în dungi viu colorate, iar umbrela poate fi mică, obişnuită, sau uriaşă, capabilă să-şi împrăştie binefăcătoarea-i umbră asupra a trei-patru şezlonguri. 

Un asemenea şezlong, în vremuri obişnuite, ordinare, şi anume cînd nu e weekend sau plin sezon, costă 20 de lei. Ai zice că ăsta-i preţul. Dar nu e chiar aşa. Preţurile sînt nuanţate şi variabile, în economia capitalistă, în funcţie de cerere şi ofertă. Cînd turiştii dau evident năvală, în weekend sau în mijloc de august, preţurile cresc: un şezlong ajunge să coste 25 de lei. Fără umbrelă. Umbrela mică e 10 lei, iar cea mare – 20. Carevasăzică, dacă o familie tipică minimă, alcătuită din mamă, tată şi un plod, alege formula aparent maximă, dar, de fapt, de bun-simţ, ea trebuie să plătească în felul următor: de trei ori cîte 25 de lei, adicătelea 75; plus umbrela mare – 20, ceea ce înseamnă 95. Ce mi-e 95, ce mi-e 100 de lei. Pe zi. 

Cu cît stai mai multe zile la mare, şi cu cît veniturile tale, de simplu cetăţean, sînt mai curînd sub-medii, cu atît, pe măsură ce timpul trece, şi fondul de vacanţă aşijderea, ai ocazia să experimentezi, pe propria-ţi piele, glisarea (delicat spus) dintr-o clasă socială în alta. Sau, mai exact, dintr-o „pătură“ socială într-alta. 

Şi anume, din cea mijlocie în cea de jos. În primele şase zile de stat la mare, pot spune, cu mîna pe inimă, că am făcut parte din clasa mijlocie (sau, mai bine zis, din ce cred eu, în naivitatea mea de cetăţean nerealist, trecut prin regimul comunist, că înseamnă aceasta...): mi-am luat zilnic trei şezlonguri şi două umbrele mici... 

Într-o atare situaţie, domnul de la şezlonguri, un încă tînăr în şort albastru şi cu burta medie fără de care nu se poate, uşor îndesat şi cu o faţă descurcăreaţă ce încerca să fie sobră, devine personaj important. Cu el negociam, zilnic, ce şezlonguri să luăm, cît de bine sau de mai puţin bine să fie plasate faţă de mare şi lume, şi cum să le păstrăm pînă după-masa (am uitat să precizez că respectivele sume erau valabile pe cuprinsul unei întregi zile). De asemenea, tot cu el potriveam minuţios umbra... umbrelelor, în aşa fel încît să acopere doar anumite părţi ale corpului şi să le lase libere pe altele... Toate acestea pînă într-o bună (vine vorba...) zi. Cînd resursele financiare ni s-au diminuat şi am decis să facem economii. La ce puteam face mai întîi economii? Evident, la şezlonguri. Ne reîntorceam, cu coada între picioare, la clasicele, dar mai incomodele cearşafuri. 

Ceea ce nu ar fi fost atît de rău, dacă plaja nu ar fi fost atît de clar delimitată: Zonă şezlonguri şi Zonă cearşafuri. Teritoriul, simplificat spus, al clasei mijlocii şi al celei de (mai) jos... Dar ce te făceai dacă voiai, ca mine, imposibila combinaţie între cele două? Dacă îţi doreai, pentru a-ţi păstra picul de imaginară şi, în fond, ne-necesară demnitate, să foloseşti măcar o umbrelă mică? 

Dacă alegeai această nefericită cale, intrai în zona... gri. Cea dintre Şezlonguri şi Cearşafuri. O dată am nimerit chiar sub plăcuţa indicatoare. Zonă în care erai expus incidentelor de genul: după ce îţi puneai mica şi demna ta umbrelă, fixată cu schepsis, veneau cei din zona clasei mijlocii şi-şi montau una imensă, ce te acoperea şi pe tine, cu a ta umbreluţă infimă cu tot.... 

Aşa am simţit, la mare (sau aşa m-am jucat de-a...) împărţirea în clase... În orice caz, cu domnul de la şezlonguri am rămas în cele mai bune relaţii, deşi într-unele zile l-am cam muştruluit, pentru că ne trata mai grăbit de cînd renunţaserăm la pachetul complet... În final, ne-am dat mîna, înţelegînd, pare-se, şi unii, şi alţii, meandrele sociale ale acestor lumi şi plaje...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.