Danielle Steel

Publicat în Dilema Veche nr. 397 din 22-28 septembrie 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Danielle Steel şi ale ei opere le-au marcat, vrînd-nevrînd, pe fetele din toate timpurile. Oricît de deştepte s-ar fi crezut ele, oricît de ironic ar fi zis că le receptează, nu era în totalitate aşa: cel puţin pînă la o vîrstă, multe fete s-ar fi vrut eroine Danielle Steel-iene, tot aşa cum s-au dorit prinţese. De ce? – vă veţi întreba, cei mai raţionali şi mai elitişti dintre voi, de ce? – şi pe bună dreptate. Deoarece, cred eu, există, încă, de multe ori reprimate, aspiraţii de romantism ieftin în destule „suflete feminine“, oricît de independente şi critice ar fi acestea în lupta zilnică. O tendinţă, ruşinoasă şi uşor sănătoasă către siropoşenie. 

Nu spun, nicicum, că e unanimă. Departe de mine gîndul. Şi nici că romanele lui Danielle Steel au mare valoare literară. Nu. Spun doar că, uneori, în anumite zile negre, e plăcut, dacă nu să citeşti asemenea romane, măcar să te uiţi la ecranizările după ele: e ca şi cum ai mînca bezele roz şi moi (marshmallows), dulci, dar fără zahăr, fără risc de diabet. Fără riscuri, în general. Aşa sînt şi romanele, şi personajele lui Danielle Steel. Nu că personajele nu trec prin viaţă, căci, slavă Domnului, trec: altfel romanele nu ar mai putea ajunge la bun sfîrşit. Doar că cel puţin pe eroinele din filme nu se citeşte îndeajuns consistenţa psihologică: parcă necazurile lor (din cele mai diverse) le ating doar aşa, en passant, delicat, alunecă pe lîngă ele şi se scurg undeva, alături. 

Nu că nu ar avea parte de drame existenţiale fundamentale: le mor părinţi, taţi, mame, fraţi, surori, ba chiar şi copii; sînt părăsite şi înşelate, cînd le e lumea mai dragă, de cine nu s-ar fi aşteptat niciodată, din motive care de care mai stupide. 

Şi totuşi, pe chipurile lor, şi mai ales în jocul lor actoricesc, parcă nimic din toate astea nu se vede îndeajuns, la fel cum nu se observă nici pe chipurile prea perfecte din Tînăr şi neliniştit. 

Femeile lui Danielle Steel sînt mereu calme, civilizate, bine-crescute. Chiar dacă fac parte din înalta societate, chiar dacă nu, au, cumva, în sînge, acest soi de comportament. Pasiunile le copleşesc suav, mai curînd prin învăluire, decît printr-o baie directă. Ele se poartă ca şi cum ar urma mereu, instinctiv, Regulile seducţiei. Cum se cucereşte un bărbat ale lui Ellen Fein, Sherrie Schneider, care recomandă să fii misterioasă, reţinută, să nu te dezvălui prea mult. 

Se pare că reţeta funcţionează, cel puţin în romanele lui Danielle Steel: respectivele femei se căsătoresc mereu cu bărbaţi senzaţionali, şi bogaţi, şi frumoşi, şi înţelegători. Şi nu numai că se căsătoresc, dar aceştia ajung să le adore pe viaţă, exact cum spun autoarele că se întîmplă dacă le urmezi reţeta. Probabil că de aceea se uită la asemenea ecranizări fete şi femei altfel serioase, cu umor, discernămînt şi carieră: Prinţesa din fiecare, în realitate înăbuşită şi exilată într-un colţ interior prăfuit, iese timidă la iveală. În cele mai multe cazuri, doar într-un mod ipotetic. Îşi permite, ca spectatoare, cu ruşinea de rigoare, să fie martoră (şi, eventual, să savureze) un pattern pe care în viaţa de toate zilele nu l-ar aplica mai niciodată. Sau, oricum, nu aşa, pe faţă, poate mai voalat, mai cotit. 

Mărturisesc că mi-am cumpărat filmele din seria amintită şi că m-am uitat la ele, plictisindu-mă uneori, tocmai pentru că în viaţa de toate zilele nu m-am simţit deloc prinţesă, nici măcar o doamnă de la marginea bunei societăţi (dacă există cu adevărat aşa ceva). Tendinţa mea din ultimul timp este să fiu tot mai aspră în relaţiile cu cei din jur, în special cu sexul opus, într-o acerbă luptă pentru supravieţuire pe care, după ce o constat, de fapt o dispreţuiesc. Şi să spun tot mai des lucruri neplăcute în afară, cînd cineva mă calcă pe coadă. Să fiu cît de cît umană doar cu copiii, bătrînii, animalele şi prietenele vechi. Bărbaţii tind să fie priviţi mai curînd ca eventuali rivali care trebuie îmblînziţi, cu manevre care să solicite minimum de timp. Şi atunci un pic de delicateţe şi idilism, asociate cu o rochie vaporoasă, pot fi binevenite, oricît ar fi de anoste, măcar ca spectacol temporar.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.