Să rîdem sau să nu rîdem?
YouTube e canalul meu preferat de televiziune. Uneori însă... uneori privirea-mi face greşeala de a aluneca înspre comentarii, şi atunci nu prea îmi mai place YouTube. Indiferent de conţinutul clipului, acolo la subsol se vor regăsi adesea comentarii de tipul „that’s gay“ sau „that’s racist“. Aceste memes nu spun lucruri prea flatante despre persoanele care le folosesc, mai ales dacă au depăşit vîrsta de doisprezece ani, şi probabil că nici nu merită un răspuns. Dar cînd aceleaşi memes îşi fac apariţia în scenariile serialelor tale preferate, devine din ce în ce mai clar că problema nu mai poate fi ignorată.
Joaca serialelor cu celebrele expresii
Parks and Recreation, unul dintre cele mai deştepte seriale de comedie, a făcut uz de „that’s racist“ în cel de-al treilea sezon. Ben încearcă să le explice lui April şi lui Andy cum să folosească maşina de spălat şi le spune că întotdeauna trebuie să separe rufele de culori deschise de cele închise, iar replica lui April e: „That’s racist.“ Comportamenul lui April şi al lui Andy, deşi recent căsătoriţi, e cel al unor adolescenţi întîrziaţi, iar Ben, adultul, reprezintă aici autoritatea. Astfel, contextul în care sintagma e folosită în Parks and Recreation sugerează că „that’s racist“ e o modalitate infantilă de subminare a autorităţii: „aud ce spui, dar nu te iau în serios“.
Tot infantilă e reacţia lui Tracy Morgan în faţa autorităţii, adică în faţa lui Liz Lemon, în 30 Rock. Cînd Liz suspectează că Tracy e analfabet, acesta îi răspunde: „Acesta e rasismul subtil al aşteptărilor joase. Bill Crosby a spus asta.“ Liz: „Nu, Bill Cosby a spus-o.“ Tracy: „Ăsta e rasist.“ În acest context, Tracy face o acuzaţie nefondată de rasism pentru a pune punct unei discuţii care i-ar putea releva ignoranţa.
În Community, Dan Harmon şi echipa sa de scenarişti reuşesc să introducă ambele sintagme, „that’s racist“ şi „that’s gay“, într-un singur dialog. Troy: „Ce spui e că aş putea fi avocat.“ Jeff: „Ce spun e că eşti fotbalist. E în sîngele tău.“ Troy: „Asta e rasist.“ Jeff: „Sufletul tău.“ Troy: „Asta e rasist.“ Jeff: „Ochii tăi?“ Troy: „Asta e gay.“ Jeff: „Asta e homofob.“ Troy: „Asta e negru.“ Jeff: „Asta e rasist.“ Curios e că aici, atît Troy, cît şi Jeff au dreptate. Desigur, cînd Jeff spune „e în sîngele tău“, implicaţia nu e neapărat aceea că fotbalul ar fi în sîngele lui de afro-american. În general însă, a sugera că talentul cuiva nu e rezultatul muncii şi efortului susţinut, ci ceva etnic, biologic, ceva care nu poate fi evitat trădează o uşoară doză de rasism. Iar replica lui Troy, „That’s gay“, denotă teama de o eventuală homosexualitate latentă, valabilă însă doar în acest context – dacă Troy ar fi într-adevăr homofob, acea bromance dintre el şi Abed nu ar mai fi posibilă. Apoi, Community are deja un homofob de serviciu, şi anume Pierce, de altfel responsabil pentru majoritatea glumelor incorecte politic.
Nici măcar scenariştii serialului Glee nu au rezistat tentaţiei de a folosi sintagma „that’s racist“. Întrebaţi dacă formează un cuplu, Tina şi Mike, ambii asiatici, spun că întrebarea e rasistă. Avînd în vedere că e un serial cu adolescenţi, folosirea sintagmei ar putea fi pusă pe seama încercării de a ilustra argoul adolescentin. De regulă însă, glumele din Glee sînt servite cu un clin d’oeil: „ne permitem glume incorecte politic pentru că avem o distribuţie coborîtă parcă dintr-un afiş pentru United Colors of Benetton“. În apărarea lor, un serial în care personajele încep, din senin, să cînte pe holurile liceului nu se poate lua prea în serios, pentru că altfel riscă să cadă în ridicol.
Corectitudinea politică, între exces şi necesitate
Folosirea excesivă a unor sintagme ca „that’s gay“ sau „that’s racist“ vine doar să accentueze faptul că, în comedie, corectitudinea politică a devenit ţinta preferată a ironiilor şi a sarcasmelor. Umorul incorect politic e folosit pentru a scoate în evidenţă şi pentru a critica un aşa-zis exces de corectitudine politică, terminologică, de cele mai multe ori. Aşadar, dacă spun că „that’s gay“, respectiv „that’s racist“ sînt ofensatoare, oare fac şi eu exces de corectitudine politică? Spre deosebire de „that’s racist“, „that’s gay“ nu se foloseşte doar pentru a ridiculiza ceva; adesea se foloseşte ca insultă. Iar folosirea excesivă a lui „that’s racist“ face aproape imposibilă o discuţie serioasă despre rasism. Corectitudinea politică nu e în nici un caz o soluţie pe termen lung, deoarece discriminarea pozitivă tot discriminare e, dar a sugera că e absurdă şi iraţională înseamnă a ignora nişte realităţi socioculturale – discriminarea pe bază de gen, etnie, orientare sexuală, dizabilităţi încă mai există şi nu dă prea multe semne de extincţie, dimpotrivă. Cît despre terminologia corectă politic, e adevărat că unii au tendinţa de a face excese şi chiar de a cenzura, însă schimbările terminologice general acceptate sînt cît se poate de rezonabile.
În acelaşi timp, corectitudinea politică nu trebuie privită ca un teren social minat. Dacă ne uităm la Larry David, avem cîte ceva de învăţat de la el. În Curb Your Enthusiasm, Larry David nu e un personaj tare simpatic. Asta pînă în momentul în care reuşeşti să treci peste repulsia pe care ţi-o provoacă iniţial, ceea ce poate dura ceva timp. Larry m-a cîştigat de partea lui abia pe parcursul celui de-al optulea sezon, care a ajuns acum la final. Curb Your Enthusiasm reuşeşte să surprindă modul în care (in)corectitudinea politică afectează relaţiile interpersonale. Mai mult, serialul reuşeşte să vorbească despre probleme sensibile, dacă nu realist, cel puţin cu bun-simţ.
Prima impresie despre Larry David, personajul, e aceea că e incorect politic. De fapt, în inepţia lui socială, Larry se dovedeşte a fi un egalitarist. În episodul Car Periscope, Larry întîlneşte un bărbat cu o singură mînă şi, neştiind ce mînă să folosească pentru a da noroc, îl întreabă direct ce mînă folosesc alţii. În loc să pretindă că bărbatul nu e diferit, Larry stabileşte că cel din faţa sa e diferit, dar în continuare îl tratează exact aşa cum ar trata pe oricine altcineva. La fel e în relaţiile cu femeile. Dacă iniţial Larry putea lăsa impresia că e misogin, sezonul opt m-a convins că lucrurile stau complet diferit. Da, Larry nu e chiar un gentleman, şi tocmai de asta poate fi considerat un egalitarist: se poartă cu femeile exact cum se poartă cu bărbaţii. În acest sezon, Larry primeşte puncte pentru felul în care a ajutat o adolescentă care a avut prima menstruaţie la el în casă, pentru faptul că în loc să saliveze la vederea sînilor unei dansatoare neo-burlesque, acesta a observat o aluniţă şi i-a recomandat să meargă la doctor şi pentru că în lupta pentru o bisexuală, Larry a tratat-o pe Rosie O’Donnell exact cum l-ar fi tratat pe un adversar masculin. Dar dacă sîntem de acord că Larry David e un egalitarist, asta poate însemna un singur lucru: Michael Scott, şeful din The Office, rămîne regele neîncoronat al incorectitudinii politice. Larry e taxat pentru incorectitudinile sale de alte personaje, în schimb Michael e ca un copil căruia, dacă i se atrage atenţia că ceea ce a spus nu e în regulă, acesta nu înţelege şi va repeta la nesfîrşit aceeaşi replică, iar celelalte personaje doar vor face ochii mari şi atît. Din păcate, sau din fericire, pe Michael Scott nu-l vom mai vedea pe micile ecrane. Problema e că există persoane publice precum Tyler, The Creator care adoptă exact acelaşi comportament infantil ca cel al lui Michael Scott. Degeaba i se repetă că a folosit cuvinte homofobe şi că ar fi cazul să-şi ceară scuze pentru că acesta nu înţelege că respectivul cuvînt e ofensator. Ar trebui să urmărească al doilea episod din primul sezon al serialului Louie, la începutul căruia un personaj gay explică foarte clar, ca pentru copii, de ce folosirea respectivului cuvînt nu e în regulă.
Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.
