Cum se cere
Se apropie de mine cu hotărîre. Scundă, grasă şi pieptoasă, ţine nişte hîrtii flendurite pe la colţuri vîrîte într-o apărătoare de plastic transparent. „Aveţi o secundă“, zice şi nu aşteaptă să i se ofere secunda aia: „Ştiţi, sînt de la o fundaţie care ajută un cămin pentru copii orfani, nu mai avem fonduri şi dacă vreţi să faceţi o mică donaţie... Am aici actele fundaţiei, ştampile...“ „Nu, zic (şi mă mir de propria îndrăzneală; de regulă, sînt victima perfectă), nu-s convinsă că banii ajung la nişte copii.“ „Păi – zice – uitaţi actele.“ Şi iar flutură din hîrtiile alea zbîrcite. „Nu, mulţumesc“, zic, sperînd să încheiem mai repede micul contact ratat. În acel moment zîmbetul drăguţo-îndurerat i se face ţăndări şi cade cu zgomot pe peronul staţiei de metrou de la Romană. „Păi zi de la început că nu vrei să dai, mă faci să pierd timpul pe aicea...“ Am crezut că mă şi pocneşte. Nu mă aşteptasem la o metamorfoză atît de radicală şi de agresivă. Monumentul de calinitate era o ţaţă nervoasă. Ea era hoţomană, iar eu eram de vină că i-am stricat zenul. Am mai urmărit-o un pic cu privirea. Agăţase pe altcineva. Un zîmbet candid, nişte ochi căprui serioşi şi sinceri pledau cauza unor copii amărîţi.
E una dintre multele metode de a cere una-alta. Ca, de pildă, cerutul de ţigări. Mergeţi, vă rog, pe stradă cu un pachet de ţigări în mînă. Vă vor opri şapte mii de persoane să vă ceară o ţigară. Dacă nu aveţi la vedere pachetul, tot se vor găsi puzderie de liceeni care ar avea chef să tragă un fum. Dacă nu fumaţi, aceiaşi liceeni vă vor cere bani. Textele variază. De la simplul, „nu aveţi cumva un leu în plus“ sau „ne daţi şi nouă un leu“, la „nu vă supăraţi, ne mai lipsesc doi lei să ne luăm o bere“. Am văzut şi metode mai rafinate. Persoana în nevoie vă va aborda ţinînd strîns în mînă o bancnotă de un leu. „Nu vă supăraţi, vreau şi eu o ţigară, v-o cumpăr.“ Ăsta nu mai e cerşit, omul oferă ceva, iar cei care au ţigări de dat n-o să stea acum să-i ia banii omului. Eu una am de gînd să fac un experiment. Îi dau o ţigară şi-i iau banii. Dacă mă fugăreşte ăla pe stradă şi supravieţuiesc, o să vă povestesc cum a fost. Tot din categoria cer, dar ofer ceva la schimb sînt şi cei care stau în faţa magazinelor şi le deschid uşile celor care au de tîrguit înăuntru. Deschid, se înclină adînc şi zic „săru-mîna“ la toată lumea. Sînt inofensivi, te fac să te simţi prost, dar primesc bani. Prin centru pe undeva, în faţa unui supermarket, stă un coşar. Cred că n-a văzut un coş pe dinăuntru în viaţa lui, dar e în costumaţie completă. Petrecut peste piept are un colac de funie groasă. La capătul unor sîrme încolăcite atîrnă mai multe feluri de perii circulare. Omul se pregăteşte de spectacol în fiecare dimineaţă. Parcă îl văd luîndu-şi salopeta, alegînd periile, ca un actor înainte de matineu. Vine în faţa magazinului ca la serviciu. Nu-mi dau seama cîtă lume rezonează la mitul coşarului care aduce noroc. Probabil că destulă cît să-l văd pe om, spre seară, cherchelit bine şi stîlcind consoanele: „Coja’u, puneji mîna pe cojar!“. Nu-l văd bine pe vreun acoperiş în starea asta. Iar damful unduitor de secărică din jurul său ar putea declanşa o explozie.
Bătrînelele care stau în preajma magazinelor, dar nu cer niciodată îmi sînt cele mai dragi. Unele încearcă să vîndă un snop de flori cumsecade de prin curte sau cîteva muşcate cărora le-au dat mustăţile vegetale într-un pet de plastic plin cu apă. Am sfîrşit prin a aduce acasă o grămadă de muşcate din soiul ăsta: din aceeaşi linie maternă – rude gureşe, chivuţe colorate care au umplut pervazul geamului din bucătărie. La urma urmei, toată treaba asta cu cerutul e o convenţie. Ştiu că uneori mă minţi, dar îţi dau pentru că eşti simpatic, pentru că-mi aminteşti de bunica, pentru că azi am examen şi poate îmi porţi noroc, pentru că te chinui să joci un rol. Numai tanti aia de la metrou mi-a zdruncinat serios coabitarea cu semenii mei în nevoie. Neplăcut e că o văd foarte des, iar eu, o faţă oarecare din puzderia de persoane abordabile, mă văd nevoită s-o refuz de fiecare dată.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
