Serbările Moșului

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Ca mereu prima oară jpeg

Crăciun, sală plină de beculeţe, brad încovoiat de globuri şi instalaţii, părinţi neliniştiţi şi bunici vigilenţi, educatoare agitate şi copii nerăbdători. 

De fiecare dată îţi juri că la anul va fi altfel, mult mai simplu, cîteva cîntecele, o poezie, două, haine obişnuite şi instalaţii mai puţine. La urma urmei, Moşul e bun, generos, nepretenţios şi, cu siguranţă, şi-ar răsturna sacii cu daruri şi fără atîtea favoruri. Dar de fiecare dată, atmosfera din preajma Crăciunului – cu dorinţe, tradiţii, culori, costume, cîntece – îţi înfrînge orice urmă de rezistenţă, iar inima ta de educatoare se înmoaie în faţa visărilor cu ochii larg deschişi: va fi un spectacol extraordinar! 

Cu o oră înainte de spectacol, sala de clasă se transformă într-o cabină de machiaj şi costumat pentru treisprezece-paisprezece actori de 4-5 ani, care mai somnoroşi, care mai agitaţi sau mai speriaţi, care mai nedumeriţi. Aripile de înger s-au amestecat cu pelerinele de magi; paie din ieslea pruncului sînt împrăştiate peste rochiţe de zînă şi căciulile miţoase; micul Iosif o caută de zor pe Maria cu care trebuie să intre de mînă pe scenă; magii sînt supăraţi pe hangiu că a călcat pe darurile sfinte; Anul Nou e trist că n-a ajuns şi mami la serbare; păstorii strîng rîndurile şi încearcă să facă ordine printre mioarele rătăcite pe holurile grădiniţei, în căutarea lui Moş Crăciun; trupa de la „Pluguşor“ vrea biciuri şi buhaiuri adevărate. 

Cu instructajul gata făcut – reguli de bună purtare pe scenă, dar şi pentru situaţii de „urgenţă“ –, artiştii încep spectacolul. Începutul e perfect: toţi stau la locul stabilit, costumele sînt întregi, decorul este nevătămat. Cu inima strînsă, dar cu zîmbetul pe buze, observi cum trecerea timpului lasă urme adînci peste întreaga scenografie, indicaţiile regizorale sînt uitate, textul capătă modificări substanţiale: cei care au terminat de spus rolul se aşază pe covor şi încep să caute bomboane printre ramurile de brad; o fetiţă face semn că o strînge brîul; îngerii din decor îşi pierd aripile sub degetele nervoase ale unui băieţel timid; pruncul sfînt – o păpuşă – cade din braţele Fecioarei şi se rostogoleşte printre picioarele spectatorilor; unul dintre magi dă semne că a uitat ce are de spus, iar un păstor mai îndrăzneţ îi spune tare şi răspicat rolul; colindătorii sînt nerăbdători să strige primele urări. În sfîrşit, vine momentul de graţie: luminile se sting, rămîn doar cele din brad, iar Moş Crăciun intră încărcat de daruri. Linişte totală, se aud doar respiraţiile precipitate ale copiilor. Ochii măriţi de spaimă sau uimire urmăresc atent fiecare mişcare a bătrînului, degetele mici frămîntă neliniştite ce găsesc la îndemînă, buzele amuţesc întredeschise. După primul moment de surpriză, liniştea e întreruptă de şoapte: „dar ce are în saci?“, „o să-mi dea şi mie cadou?“, „unde e sania?“, „reni nu are?“, „n-a venit pe horn, a venit pe uşă, l-am văzut eu!“. 

Cine îşi imaginează că meseria de Moş Crăciun e uşoară se înşală. Proba de foc este în momentul dialogului om la om: întrebările copiilor curg într-un ritm ameţitor, tirul e necruţător, nu-i loc pentru greşeli, lipsă de inspiraţie, inimă slabă sau tăceri melancolice: „tu de unde vii?“, „barba ta e adevărată?“, „de ce nu-ţi dai ochelarii jos?“, „cine te-a adus?“, „de ce ai costum pe sub haină?“, „mi-a spus fratele meu că Moş Crăciun nu există“, „dacă ai venit la noi înseamnă că la alţi copii nu te mai duci?“, „unde este mama ta?“, „tu ai fost cuminte?“, „dacă n-am fost cuminte, îmi mai dai cadou?“. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.