⬆
Societate
Pagina 126
Mărgăritare tăioase
În România benzile desenate nu formează a IX-a artă, ci o artă mai degrabă invizibilă. Trebuie să vîsleşti temeinic printre paginile.ro pentru a găsi şi la noi manifestări care în alte ţări sînt pe toate drumurile. În Franţa, există şi un Oscar al benzilor desenate, numit Marele premiu al oraşului Angoulême, iar în Statele Unite acesta se numeşte premiul Reuben.
Poveşti şi oameni din Istanbul
Zilele acestea Turcia ţine capul de afiş al agenţiilor de ştiri. Cînd în bazinul maritim disputat între Ciprul grecesc şi partea ocupată de turci s-au descoperit bogate zăcăminte de gaze naturale, Turcia şi-a asumat rolul de parte ocupantă, cerîndu-şi „birul“, luînd partea Ciprului de Nord în afacerea exploatării zonei, reuşind să mai învîrtească astfel cuţitul în rana problemei cipriote.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că am devenit o ţară bananieră şi tutunieră: la Piaţa Sudului, şapte inşi din zece strigă „Ţigări, avem ţigări!“, vreo doi (sau două) intervin fructalic în tonalitatea „Cinci lei buchetu’ de banane!“ şi doar unul clamează (aproape discret) „Şerveţele umede!“, suplinit cîteodată de un interpret stingher al partiturii „Leucoplast cu rivanol!“. (D. S.)
Procurorii DNA susţin că vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Bică Radu Vasile (cum îi e numele din buletin), ar fi primit mită
Uluitoarele aventuri ale unui oltean în Arabia (I)
O!, tu, preacinstite cititor care poate că pe spinarea cămilei n-ai urcat niciodată (spre deosebire de mine, cum se va vedea), ai aşadar bunăvoinţa şi primeşte cu bine această nouă epistolă pe care ţi-o trimit din micul & cochetul & bogatul emirat al Qatar-ului, pe unde drumurile vieţii mă aduseră încă o dată.
Despre Descîntece
Pe vremea copilăriei mele, baba Dumitra ocupa un loc central în economia satului: putea vindeca bolile uşoare cu un descîntec. Durerile de cap, durerile de măsele, indispoziţiile şi alte mici ipohondrii îşi găseau leacul într-un pahar cu apă, cîţiva tăciuni stinşi şi vorbe magice rostite în semiîntuneric şi înaintea icoanelor.
De ce nu vrem religie în şcoli
Pe site-ul Patriarhiei, pe lîngă articolele despre care am vorbit în numărul precedent al Dilemei vechi, am găsit şi cîteva mărturii emoţionante ale unor elevi şi profesori din liceele bucureştene, toate avînd aceeaşi concluzie euforică: fără ora de religie, viaţa noastră ar fi mult mai săracă şi, la urma urmei, fără nici un rost.
Un experiment
Am făcut deunăzi paste cu nimic. Adică paste cu ce am găsit prin frigider. Ceva legume flendurite, pe care altminteri le-aş fi aruncat, şi nişte mozzarella antichizată. Sigur, motivele ar putea fi nenumărate: de la lenea de a mai trece pe la magazin, pînă la ştiu eu ce fandacsie culinară minimalistă.
Singurătate şi neputinţă
Mi s-a spus, de multe ori, să nu cred (doar) rău despre singurătate. Că singurătatea e cea care îţi redă libertatea propriilor opţiuni, îţi redă timpul tău personal, atît de preţios, te învaţă să te (re)descoperi şi să-ţi afli adevărata identitate, să te apropii, chiar şi dacă eşti capabil, de divinitate...
Piaţa Gorjului
Dom’le, nu-s de găsit în piaţa aia dovleci mici. Numai uriaşi. Am luat bucăţi dintr-unul. Ţăranul spunea că avusese dovleacul cela 40 de kile. Că uite-aşa l-a tîrît cu covorul pînă-n piaţă. Am cumpărat, că era ca o carne, ca un muşchi de vită. Un leu şi douăzeci kilu’.
Adevărul nu moare niciodată
Ne aflam în miezul toamnei, în munţii Bucegi, pentru a identifica muntele cel sfînt al dacilor, Kogaion-ul, după marele istoric Strabon. Lumina timidă a dimineţii tomnatice se străduia să pătrundă printre valurile de beznă şi să ne lumineze calea de la Babele la Vîrful Omu.
Mititei şi chifteluţe pentru Regina Angliei
Prima vizită a Reginei Elisabeta a II-a într-o ţară socialistă – împreună cu prinţul Filip, Duce de Edinburgh, şi cu fiica sa, prinţesa Ana – a avut loc în Iugoslavia, între 17 şi 21 octombrie 1972. Chiar dacă vizita a avut o mare însemnătate politică, nu au fost aduse în discuţie teme politice.
Antwerp: de la Rubens la Occupy
Istoria şi trăsăturile definitorii ale Antwerp-ului, al doilea oraş ca importanţă al Belgiei, după Bruxelles, şi primul ca număr de locuitori (cu tot cu suburbii), sînt incluse în numele străzilor şi pieţelor sale. Strada Argintarilor, a Ghildelor, a Lînii, a Măcelarilor, a Sării, a Scaunului, a Brînzei, a Mănuşii, Piaţa de Lapte, de Vite, Vechiul Tîrg de Grîne...
Securiști radioși
Eşti prins cu ocaua mică şi arătat cu degetul, făcut de rîs. În mod normal, ar trebui să te faci mic, să taci mîlc şi să nu te mai arăţi lumii. În mod normal, ar trebui să-ţi fie ruşine. Ar fi trebuit să-ţi fie şi cînd foloseai ocaua mică, dar, dacă nu s-a întîmplat atunci şi credeai că-ţi merge, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, cînd ai fost dat în fapt.
De ce nu locuiesc în televizor
În anul 2007, Chloé Delaume publica volumul Locuiesc în televizor, în care povestea un experiment personal uluitor. Autoarea a stat în faţa televizorului timp de 22 de luni, fără oprire, perioadă în care viaţa i s-a schimbat complet. Migrene, depresie, oboseală, îngrăşare, ameţeli, halucinaţii.
Cu ochii în 3,14
Din ce ne mai trece prin minte şi cord: urare stradală, amicală, la un cafe nonstop – „Să ai o zi cît mai interactivă!“. (R. C.)
Între Piaţa Victoriei şi Gara de Nord, am numărat cel puţin patru semafoare la care becul de pe verde s-a ars şi nimeni nu l-a mai schimbat de vreo jumătate de an. În consecinţă, cînd e roşu, stai, cînd nu e nici roşu, nici verde, mergi. În afara unei conspiraţii a Societăţii Secrete a Daltoniştilor, eu altă explicaţie n-am. (L. V.)
Și dacă Regele Mihai nu abdica în 1947?
Sau: putea Regele Mihai să oprească armata română la Nistru, în 1941? Putea România obţine condiţii mai bune de la Aliaţii anglo-americano-ruşi înainte de 23 august 1944? Ce s-ar fi întîmplat dacă Regele Mihai l-ar fi graţiat pe mareşalul Antonescu în 1946?
Vremea Toamnei și „turburelul”...
„la 1814, într-o zi de toamnă, eram sfătuiţi, am cumpărat o jemnă (jimblă) de la Babicu şi fripturi de la furnu, şi usturoi de toamnă. Am mers la Filaretu, acolo, să mîncăm şi să bem must“, povesteşte Foti, un tînăr de 17 ani, prins de gustul „înăsprit“ al mustului ce-i va aduce „chef“. Mustul, cîrnaţii de oaie, fripturile, usturoiul, murăturile însoţesc şi condimentează gustul toamnei.
Purificare, la teatru
Nu am mai văzut de mult o piesă despre care să pot spune, cu mîna pe inimă, dar şi cu mintea trează, că m-a interesat într-adevăr. Purificare, de Petr Zelenka, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul Naţional, a fost, din fericire, un asemenea exemplu.
România de la un metru şi jumătate înălţime
Stăteam zilele trecute de vorbă cu o adolescentă, abia trecută de clasele primare. Cineva îi furase telefonul mobil, în curtea şcolii. „Şi, l-ai reclamat la poliţie?“, am întrebat-o firesc. „Da, dar n-o să mi-l găsească. În România se fură zilnic, iar poliţiştii numai de telefonul meu nu dorm noaptea.“
În spatele ferestrei
Am prostul obicei de a mă zgîi în casele oamenilor. Din autobuz, din troleibuz, mergînd pe stradă. Vă puteţi imagina, în aste condiţii, ce motiv de bucurie am avut prima oară Olanda cutreierînd. Căci aici pare că nimeni nu are nimic de ascuns. Parterul jos al caselor, expus tuturor trecătorilor. Lume citind, mîncînd, uitîndu-se la televizor în spatele unor ferestre generoase.
Din puterea tigrului
Adia vînticel de făcea riduri la femei şi tramvaiul greu venea. Şi am luat ieri tramvaiul şi, cum spuneam, am luat tramvaiul. „Mparfumata trei la un leu!“, şi nu trec cîteva secunde, „Puterea Tigrului, plasture tratează genunchi, cot, şale, trei la un leu!“ În tramvaiul 23, duminica. Şi cum linişte nu poate fi, „Clickkk, bă, cumperi?“.
Pui pentru Branko Ćopić
Pe 14 mai 1966, Tito îl invită pe Branko Ćopić – fost camarad de arme şi autor de literatură de front şi de aventuri – la un prînz, la Hotelul Park din Bihać. Oraşul din Bosnia-Herţegovina de astăzi a fost un important centru al rezistenţei antifasciste, în anii ’40, şi teatrul de luptă al Războiului Bosniac, cincizeci de ani mai tîrziu.
Comentarii
Am nişte prieteni de Facebook foarte faini. În afară de oamenii pe care-i cunosc personal, am acceptat numai cererile de prietenie ale celor la care am văzut niscaiva preocupări culturale sau cu care am gusturi comune în ceea ce priveşte cărţi, muzici sau filme. Prin urmare, comentariile la ceea ce postez pe Facebook sînt de obicei interesante.
De ce Buffy contează
O zi însorită de toamnă. O apariţie stranie pe ecranul televizorului meu. Un promo pentru Buffy, spaima vampirilor pe Diva Universal. Urmat imediat de aplauze şi obligatoriul tweet entuziast. Ştiu că nu v-aţi uitat la serial, aşa cum v-am recomandat, astfel că insist: Buffy merită văzut şi mai ales revăzut.
La Nana: aproape ca la mama (acasă...)
"Bunica Nanei a fost o foarte bună bucătăreasă. Noi, cînd eram copii, eram foarte miraţi cum bunica ei, care era bolnavă de diabet, făcea nişte mîncăruri de te lingeai pe degete. Cum de le făcea fără să le guste, fără să pună gura pe ele? Cum de putea să le nimerească?"
Cu ochii în 3,14
Duminică, prînz, vînzoleală mare în piaţă. În agitaţia aceea, un bărbat cu o sticlă de lichid roşu în mînă perora: „Eu sînt singurul om din lume care în viaţa lui splendidă s-a ghidat doar după Neckermann şi după cărţi“. (A. M. S.)
În 50 de ani, Marea Moartă va seca complet. Pentru a o păstra în viaţă, oamenii de ştiinţă din Israel, Palestina şi Iordania dezvoltă acum proiectul unui canal care să aducă din Marea Roşie 1,1 miliarde de metri cubi de apă. Păcat că Marea Neagră e aşa departe. Ar fi
Provincialilor, sînteți ca și morți!
Acum trei săptămîni am fost la Iaşi, într-o vizită (universitară). Era încă frumos afară, trotuarul din faţa Universităţii „Al. I. Cuza“ era curat şi însorit, trotuarele Copoului miroseau a gutui iar la trattoria cu terasă, unde m-au dus amicii două seri la rînd, nu numai că vinul la carafă era foarte bun, dar duduia unduitoare care ne servea, la un moment dat ne-a adus la masă un coşuleţ cu nuci.
Un cerc de prieteni: revoluție și exil
Revoluţia de la 1848 a produs multe studii: unele mai bune, altele mai puţin bune, şi mult prea multe de domeniul maculaturii. Evenimentul politic a atras îndeobşte atenţia, lăsînd de-o parte multe alte aspecte de istorie socială sau istorie economică, capabile să „lumineze“ atitudine, comportamente, reacţii.
De ce vrem religie în școli
Cred că e benefică, pentru elevi, predarea religiei în şcoli. Mi se pare că e singura „materie“, sau printre singurele, care îl poate ajuta pe copil să-şi pună întrebări fundamentale, profunde, despre sine şi existenţa lui pe acest pămînt, întrebări care nu-şi găsesc răspunsul în experimente chimice, legi fizice, măsurători geografice, documente istorice sau legislaţie europeană.
Toamna
În fiecare an, toamna, tot am sentimentul, benefic, al începutului. Doar în septembrie-octombrie simt că mai pot lua ceva de la zero, că mai pot învăţa ceva nou, că mai pot intra în rîndul lumii studioase. Şi că mă mai pot bucura de lucruri aparent mărunte, precum culorile frunzelor care cad sau ale fructelor de pe tarabe, castanele bune de colecţionat…
Test de personalitate
„Dacă murătura ta preferată este gogoşarul, eşti o persoană foarte dificilă. Eşti greu de convins, greu de bucurat, greu de surprins. Ai pretenţii de la oameni şi de aceea îţi alegi numai prieteni pe cinste.“ Dacă vă plac castraveţii sînteţi sociabil, gogonelele – cică vă plac chestiile mărunte şi simple, iar la conopidă aţi nimerit-o: sînteţi sofisticat.
Gogoneaua obraznică
Roşia s-a dus la 3 lei. E gata. De-acu’ e iarnă, ne vine din seră şi din Olandă. S-a dus roşia. S-a instalat gogoneaua. Obraznică. Verde pururi, învelită-n oţet, pătrunsă de zămîrcă. Grasa-n trup jivină, de rotundă ce-a fost tăcută, nevedetă. Iubită de ghiul, iubită de inelele fake.
Regina, contele și castelele
Între atîtea crize politice, economice, sociale, o constantă a modului de gîndire românesc actual este comparaţia. De la discuţiile de pe băncuţa din dreptul porţii şi pînă la analiştii ori oamenii politici de tot felul expunînd pertinent, analitic, încrîncenat, răstit, necruţător şi televizat poziţia României în oglindă cu a altora, comparaţia joacă un rol major.
Supă-cremă de primăvară à la Kiseleff
Curăţaţi şi lăsaţi întregi 20 de morcovi mici, 15 cepşoare, partea albă de la 4 praji frumoşi, o duzină de inimi de lăptucă, 2 căpăţîni mititele de varză de Milano (creaţă), 4-5 napi, 4 tije de pătrunjel, 2 căpăţîni de ţelină şi de gulie – acestea din urmă, tăiate în bucăţele.
Belgia: flamanzii, valonii și restul
Oficial, belgienii se mîndresc cu faptul că sînt capitala Europei, centrul Europei sau o punte între latura latină şi cea germanică a continentului. Faptul că flamando-olandezii şi franco-valonii au reuşit să trăiască peste un secol împreună, în relativă armonie, a fost dat deseori ca al doilea exemplu european, după Elveţia, de convieţuire întru civilizaţie şi prosperitate.
La ce televiziuni mă uit
La unele mă uit din obligaţie, la altele de plăcere. Cele pe care le urmăresc din obligaţie sînt canalele de ştiri. Lucrez în presa cotidiană şi redacţia ziarului meu e dotată cu plasme care merg încontinuu, în principal pe Realitatea TV şi pe Antena 3. Ideea e să fii conectat tot timpul, să prinzi rapid vreun eventual Breaking News.
Obiectivitate însîngerată
De peste 44.000 de ori au fost citite pe HotNews.ro două articole despre înjurăturile dintre Mircea Badea şi Radu Moraru. Recorduri ale zilei. Badea l-a acuzat pe Moraru de „pupinbăsism“, Moraru l-a acuzat pe Badea că este plătit de către un „Turnător“.
Cu ochii în 3,14
Auzi? Ştii cum a răspuns soţia unui diplomat grec cînd a fost întrebată de un oaspete din străinătate dacă nu se simte cumva vinovată pentru miliardele pe care europenii le împrumută Greciei? „Vinovată? La cîte i-au dat grecii (democraţia, filozofia, artele, arhitectura…), Europa le datorează mai mult decît nişte miliarde de euro.“ (R. C.)
Regele saudit s-a milostivit şi a acordat femeilor din Arabia Saudită dreptul de a vota. Se pare că urmează dreptul de a conduce. De a conduce, probab
A fi ţigan, a fi ţăran
Dilemele – cel puţin cele lingvistice – în ceea ce priveşte a fi ţigan par a se fi rezolvat. După cum probabil ştiţi, noile ediţii ale dicţionarelor limbii române vor fi mai selective în raport cu unele definiţii ale cuvîntului ţigan considerate (pe drept) ca fiind denigratoare. Va rezolva acest lucru integrarea tuturor ţiganilor în normele civilizaţiei? Nu, evident.
Popa Lică de la Olt
Cînd mamă-sa cu tată-su hotărîseră să se ducă la Teologie, nu-i trecu prin minte că o să se facă popă. Crezu că pînă va fi să termine primul an le va trece: banii cheltuiţi cu haine, cărţi, drumuri, absenţa prelungită de acasă vor mai potoli îndîrjirea fanatică a maică-sii de a-l vedea cu orice preţ în sutană, slujind liturghia la biserica din sat. Dar nu fu să fie.
Despre rostul evaluărilor
Am scris în articolul de săptămîna trecută de ce nu cred că iniţiativa Ministerului Educaţiei de a introduce o nouă evaluare naţională va aduce schimbări calitative importante. Spuneam atunci că ideea cu care a pornit la drum ministerul a fost: „Credem că depinde doar de voi, profesorii, să rezolvaţi deficienţele sistemului“.
Gruffalo-ul şi Lumea exterioară
Aproape de deschiderea Anim’Estului am văzut două filmuleţe care m-au dat peste cap: The Gruffalo şi The External World. Ambele au fost prezentate în cadrul secţiunii „Cartoon d’Or“, care cuprindea nominalizaţii 2011 la premiul paneuropean pentru cel mai bun scurtmetraj de animaţie oferit de Cartoon, Asociaţia europeană a filmului de animaţie.
Singur acasă
Cei doi puşti erau în culmea agitaţiei. Şi a fericirii. Plănuiau ca mîine, după ore, să „bage un joc în reţea“ acasă, la unul dintre ei, pentru că părinţii erau plecaţi pînă seara tîrziu. Puştiul cu părinţii plecaţi era blonziu, slăbuţ, c-o alură de Pinocchio neprins încă. Prietenul lui era genul ăla de pufos cu obrajii încă plini de grăsimuţa copilăriei mici, îmbujorat peste măsură.
Castane, gratis!
Îmi cad în cap. E ploaie. Cad pe maşini. Bong-bong. Lovesc la creier. Dau în parbriz. Maronii cu burice decolorate. Cad inutile, dar coapte. Bune doar de un romantism. Nu vorbesc de castanele de mîncat, alea par a avea un rost. M-am oprit acum cîteva zile pe stradă şi le-am privit cum cădeau.
Pow-Wow
Este o expresie intraductibilă, cu etimologie incertă, presupusă, totuşi, a veni din algonchină, limba unui străvechi trib de amerindieni. Originile şamanice – „vindecare şi spiritualizare“ – ale acestei sărbători, pentru că despre o sărbătoare este vorba, sînt vehement contestate de către indienii de pe continentul nord-american.
Ologul şi oaza cu legume (II)
Ţăranii turci – spetiţi, vîrtoşi, pletorici, cu braţe noduroase, asemeni celor de acasă – te îmbiau, strigînd buyrun! (poftiţi!), să cumperi, pe lîngă mere, cartofi, ardei şi roşii de tarla (grădină), halvale dulci de casă, rodii cît căpăţîna, smochine moi, răscoapte, măsline stafidite, dude uscate, lămîi şi mandarine verzi, toate, din propria ogradă.
Ortodoxia rusofobă și relațiile cu Moscova
Salutară iniţiativa Dilemei vechi de a trata o temă de politică externă, „Rusia de azi“, într-o ţară în care ştirile externe ţin numai în cazuri rarisime prima pagină a presei, iar reflectarea acestor subiecte este în general superficială. Regretabilă însă uniformitatea opiniilor exprimate în ceea ce priveşte relaţiile româno-ruse.
Ce oferă Realitatea TV
E duminică după-amiaza. După cîteva zile de absenţă din ţară, vreau şi eu să ştiu ce se mai întîmplă pe-aici şi deschid televizorul pe Realitatea TV. E televiziune de ştiri şi ar trebui să mă lumineze, nu? Postul dă un material cu un domn îmbrăcat elegant (costum negru, cămaşă albă, pantofi negri lustruiţi la marele fix), plimbîndu-se printr-un sat de oameni amărîţi.
Exclusiv despre exclusivitățile din presa românească
„Exclusiv. Dezvăluiri senzaţionale despre titlurile din presa românească. Află care e mecanismul din spatele titlurilor bombastice!“ Cam aşa ar fi arătat titlul acestui articol dacă aş fi ţinut neapărat să fiu în ton cu tendinţele presei online.
De la Lefkosia la Lefkoșa
În zorii zilei de 11 iulie, cînd depozitul de armament aflat în preajma micuţului sat de coastă al Ciprului de Sud, Ziggy, a explodat, bătrînii satului au crezut, în prima clipă, că a năvălit armata turcă. Şi nu fără temei. În afara faptului că explozia depozitului a fost cea mai mare catastrofă petrecută în insulă, de la războiul din 1974, contextul internaţional actual permite aceste temeri.