⬆
Societate
Pagina 126
Provincialilor, sînteți ca și morți!
Acum trei săptămîni am fost la Iaşi, într-o vizită (universitară). Era încă frumos afară, trotuarul din faţa Universităţii „Al. I. Cuza“ era curat şi însorit, trotuarele Copoului miroseau a gutui iar la trattoria cu terasă, unde m-au dus amicii două seri la rînd, nu numai că vinul la carafă era foarte bun, dar duduia unduitoare care ne servea, la un moment dat ne-a adus la masă un coşuleţ cu nuci.
Un cerc de prieteni: revoluție și exil
Revoluţia de la 1848 a produs multe studii: unele mai bune, altele mai puţin bune, şi mult prea multe de domeniul maculaturii. Evenimentul politic a atras îndeobşte atenţia, lăsînd de-o parte multe alte aspecte de istorie socială sau istorie economică, capabile să „lumineze“ atitudine, comportamente, reacţii.
De ce vrem religie în școli
Cred că e benefică, pentru elevi, predarea religiei în şcoli. Mi se pare că e singura „materie“, sau printre singurele, care îl poate ajuta pe copil să-şi pună întrebări fundamentale, profunde, despre sine şi existenţa lui pe acest pămînt, întrebări care nu-şi găsesc răspunsul în experimente chimice, legi fizice, măsurători geografice, documente istorice sau legislaţie europeană.
Toamna
În fiecare an, toamna, tot am sentimentul, benefic, al începutului. Doar în septembrie-octombrie simt că mai pot lua ceva de la zero, că mai pot învăţa ceva nou, că mai pot intra în rîndul lumii studioase. Şi că mă mai pot bucura de lucruri aparent mărunte, precum culorile frunzelor care cad sau ale fructelor de pe tarabe, castanele bune de colecţionat…
Test de personalitate
„Dacă murătura ta preferată este gogoşarul, eşti o persoană foarte dificilă. Eşti greu de convins, greu de bucurat, greu de surprins. Ai pretenţii de la oameni şi de aceea îţi alegi numai prieteni pe cinste.“ Dacă vă plac castraveţii sînteţi sociabil, gogonelele – cică vă plac chestiile mărunte şi simple, iar la conopidă aţi nimerit-o: sînteţi sofisticat.
Gogoneaua obraznică
Roşia s-a dus la 3 lei. E gata. De-acu’ e iarnă, ne vine din seră şi din Olandă. S-a dus roşia. S-a instalat gogoneaua. Obraznică. Verde pururi, învelită-n oţet, pătrunsă de zămîrcă. Grasa-n trup jivină, de rotundă ce-a fost tăcută, nevedetă. Iubită de ghiul, iubită de inelele fake.
Regina, contele și castelele
Între atîtea crize politice, economice, sociale, o constantă a modului de gîndire românesc actual este comparaţia. De la discuţiile de pe băncuţa din dreptul porţii şi pînă la analiştii ori oamenii politici de tot felul expunînd pertinent, analitic, încrîncenat, răstit, necruţător şi televizat poziţia României în oglindă cu a altora, comparaţia joacă un rol major.
Supă-cremă de primăvară à la Kiseleff
Curăţaţi şi lăsaţi întregi 20 de morcovi mici, 15 cepşoare, partea albă de la 4 praji frumoşi, o duzină de inimi de lăptucă, 2 căpăţîni mititele de varză de Milano (creaţă), 4-5 napi, 4 tije de pătrunjel, 2 căpăţîni de ţelină şi de gulie – acestea din urmă, tăiate în bucăţele.
Belgia: flamanzii, valonii și restul
Oficial, belgienii se mîndresc cu faptul că sînt capitala Europei, centrul Europei sau o punte între latura latină şi cea germanică a continentului. Faptul că flamando-olandezii şi franco-valonii au reuşit să trăiască peste un secol împreună, în relativă armonie, a fost dat deseori ca al doilea exemplu european, după Elveţia, de convieţuire întru civilizaţie şi prosperitate.
La ce televiziuni mă uit
La unele mă uit din obligaţie, la altele de plăcere. Cele pe care le urmăresc din obligaţie sînt canalele de ştiri. Lucrez în presa cotidiană şi redacţia ziarului meu e dotată cu plasme care merg încontinuu, în principal pe Realitatea TV şi pe Antena 3. Ideea e să fii conectat tot timpul, să prinzi rapid vreun eventual Breaking News.
Obiectivitate însîngerată
De peste 44.000 de ori au fost citite pe HotNews.ro două articole despre înjurăturile dintre Mircea Badea şi Radu Moraru. Recorduri ale zilei. Badea l-a acuzat pe Moraru de „pupinbăsism“, Moraru l-a acuzat pe Badea că este plătit de către un „Turnător“.
Cu ochii în 3,14
Auzi? Ştii cum a răspuns soţia unui diplomat grec cînd a fost întrebată de un oaspete din străinătate dacă nu se simte cumva vinovată pentru miliardele pe care europenii le împrumută Greciei? „Vinovată? La cîte i-au dat grecii (democraţia, filozofia, artele, arhitectura…), Europa le datorează mai mult decît nişte miliarde de euro.“ (R. C.)
Regele saudit s-a milostivit şi a acordat femeilor din Arabia Saudită dreptul de a vota. Se pare că urmează dreptul de a conduce. De a conduce, probab
A fi ţigan, a fi ţăran
Dilemele – cel puţin cele lingvistice – în ceea ce priveşte a fi ţigan par a se fi rezolvat. După cum probabil ştiţi, noile ediţii ale dicţionarelor limbii române vor fi mai selective în raport cu unele definiţii ale cuvîntului ţigan considerate (pe drept) ca fiind denigratoare. Va rezolva acest lucru integrarea tuturor ţiganilor în normele civilizaţiei? Nu, evident.
Popa Lică de la Olt
Cînd mamă-sa cu tată-su hotărîseră să se ducă la Teologie, nu-i trecu prin minte că o să se facă popă. Crezu că pînă va fi să termine primul an le va trece: banii cheltuiţi cu haine, cărţi, drumuri, absenţa prelungită de acasă vor mai potoli îndîrjirea fanatică a maică-sii de a-l vedea cu orice preţ în sutană, slujind liturghia la biserica din sat. Dar nu fu să fie.
Despre rostul evaluărilor
Am scris în articolul de săptămîna trecută de ce nu cred că iniţiativa Ministerului Educaţiei de a introduce o nouă evaluare naţională va aduce schimbări calitative importante. Spuneam atunci că ideea cu care a pornit la drum ministerul a fost: „Credem că depinde doar de voi, profesorii, să rezolvaţi deficienţele sistemului“.
Gruffalo-ul şi Lumea exterioară
Aproape de deschiderea Anim’Estului am văzut două filmuleţe care m-au dat peste cap: The Gruffalo şi The External World. Ambele au fost prezentate în cadrul secţiunii „Cartoon d’Or“, care cuprindea nominalizaţii 2011 la premiul paneuropean pentru cel mai bun scurtmetraj de animaţie oferit de Cartoon, Asociaţia europeană a filmului de animaţie.
Singur acasă
Cei doi puşti erau în culmea agitaţiei. Şi a fericirii. Plănuiau ca mîine, după ore, să „bage un joc în reţea“ acasă, la unul dintre ei, pentru că părinţii erau plecaţi pînă seara tîrziu. Puştiul cu părinţii plecaţi era blonziu, slăbuţ, c-o alură de Pinocchio neprins încă. Prietenul lui era genul ăla de pufos cu obrajii încă plini de grăsimuţa copilăriei mici, îmbujorat peste măsură.
Castane, gratis!
Îmi cad în cap. E ploaie. Cad pe maşini. Bong-bong. Lovesc la creier. Dau în parbriz. Maronii cu burice decolorate. Cad inutile, dar coapte. Bune doar de un romantism. Nu vorbesc de castanele de mîncat, alea par a avea un rost. M-am oprit acum cîteva zile pe stradă şi le-am privit cum cădeau.
Pow-Wow
Este o expresie intraductibilă, cu etimologie incertă, presupusă, totuşi, a veni din algonchină, limba unui străvechi trib de amerindieni. Originile şamanice – „vindecare şi spiritualizare“ – ale acestei sărbători, pentru că despre o sărbătoare este vorba, sînt vehement contestate de către indienii de pe continentul nord-american.
Ologul şi oaza cu legume (II)
Ţăranii turci – spetiţi, vîrtoşi, pletorici, cu braţe noduroase, asemeni celor de acasă – te îmbiau, strigînd buyrun! (poftiţi!), să cumperi, pe lîngă mere, cartofi, ardei şi roşii de tarla (grădină), halvale dulci de casă, rodii cît căpăţîna, smochine moi, răscoapte, măsline stafidite, dude uscate, lămîi şi mandarine verzi, toate, din propria ogradă.
Ortodoxia rusofobă și relațiile cu Moscova
Salutară iniţiativa Dilemei vechi de a trata o temă de politică externă, „Rusia de azi“, într-o ţară în care ştirile externe ţin numai în cazuri rarisime prima pagină a presei, iar reflectarea acestor subiecte este în general superficială. Regretabilă însă uniformitatea opiniilor exprimate în ceea ce priveşte relaţiile româno-ruse.
Ce oferă Realitatea TV
E duminică după-amiaza. După cîteva zile de absenţă din ţară, vreau şi eu să ştiu ce se mai întîmplă pe-aici şi deschid televizorul pe Realitatea TV. E televiziune de ştiri şi ar trebui să mă lumineze, nu? Postul dă un material cu un domn îmbrăcat elegant (costum negru, cămaşă albă, pantofi negri lustruiţi la marele fix), plimbîndu-se printr-un sat de oameni amărîţi.
Exclusiv despre exclusivitățile din presa românească
„Exclusiv. Dezvăluiri senzaţionale despre titlurile din presa românească. Află care e mecanismul din spatele titlurilor bombastice!“ Cam aşa ar fi arătat titlul acestui articol dacă aş fi ţinut neapărat să fiu în ton cu tendinţele presei online.
De la Lefkosia la Lefkoșa
În zorii zilei de 11 iulie, cînd depozitul de armament aflat în preajma micuţului sat de coastă al Ciprului de Sud, Ziggy, a explodat, bătrînii satului au crezut, în prima clipă, că a năvălit armata turcă. Şi nu fără temei. În afara faptului că explozia depozitului a fost cea mai mare catastrofă petrecută în insulă, de la războiul din 1974, contextul internaţional actual permite aceste temeri.
Cu ochii în 3,14
De pe la ştiri: a început sezonul urşilor agresivi care atacă oameni. Cică toamna ei mănîncă fructe fermentate, se îmbată, prind curaj şi devin violenţi. În acelaşi timp, a început şi sezonul ţuicii şi vinului la oameni. Aşa că nu ne facem probleme, ne putem pune cu ursul! (A. P.)
Pe marginea unui drum din Turcia, un hambar părăsit pe care scrie „Eldorado“. Să fie noua viziune politică asupra Uniunii Europene? (S. G.)
Economiseşti în siguranţă timp de 2 ani
Depozitul MAXIPLUS BCR îţi oferă condiţii avantajoase şi o flexibilitate mare pentru orice sumă vrei să depui.
Cenaclul Flacăra și/sau Școala de la Păltiniș
Întrunirile de la Păltiniş alcătuiau o poveste relativ omogenă, în care un grup de intelectuali stabileau o formă de comuniune bazată pe idei. „Şcoala“ păltinişană e cu totul în logica de tip Clio: iniţierea intelectuală este parte a unei deveniri, devenirea însăşi are mulţi paşi preparatori, şi peste toate tronează imperativul cunoaşterii, în sens clasic.
Dulcea sastiseală și goana după banalități
Divanul, narghileaua, siesta, cafeaua, sastiseala fac parte dintr-un ritual „dulce“ şi sfînt al unei elite ce se aşază languros în sofaua timpului pierdut. „Şăz într-un unghi de casă, uitîndu-mă şi privind vîrful nasului mieu cu ochii amîndoi, şi întocmai ca gîngăniile la vremea iernii, aşa sînt; nici din deget nu pociu mişca“, scria Nicolae Văcărescu la 5 noiembrie 1814.
Evaluarea națională
„Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului vizează prin aplicarea testelor de evaluare iniţială la clasele a II-a – a XII-a/aXIII-a, să asigure un instrument de diagnoză pentru orientarea acţiunilor ulterioare ale cadrului didactic, prin adecvarea la nevoile reale ale celui care învaţă.“
Mai mult decît servicii
Serviciile, de toate felurile, ştiu, nu pot fi considerate o parte esenţială din viaţa cuiva. Nu intră în acel prim cerc dintr-o serie de altele asemenea, concentrice şi tot mai largi, în care ne învîrtim (asta în cazul în care împărtăşim viziunea rotundă şi concentrică). Ci într-unul din cele mai dinspre coadă...
Un strop de compasiune
Femeia avea cancer. S-a aruncat în faţa metroului şi, cu cîteva secunde înainte de impact, a învins-o frica şi s-a ghemuit. A rămas şocată, dar în viaţă, sub vagoane. A fost scoasă şi dusă la spital. E o miercuri dimineaţa, pe la şapte şi jumătate. La Romană metroul circulă doar pe un fir, alternativ, pentru ambele direcţii. Alveolele extrem de înghesuite ale peronului strîmt gem de lume.
Pepenele trecut, roşia făloasă
Acum pepenele se duse. Îmi şi pare rău de el. Îl văd aruncat ici-colo, borcănat şi spart. Ignorat. Cum de i-am ratat pe ăştia mulţi? Cum de nu i-am mîncat? Mă văd stînd şi mîncînd din ei, cît de mult, ca să piară cît de puţini. În pieţe stau încă stive. Încă mai strălucesc, trecuţi şi supăraţi.
Ologul şi oaza cu legume (I)
Plecasem în căutarea pieţei de miercuri din Selçuk (odată, Efes), alta decît cea turistică, de zi cu zi, din centru, spre care eram îndrumat de îndată ce spuneam pazar, adică „piaţă“. Gata să renunţ, mai întreb totuşi doi bătrîni aşezaţi la intrarea vechii moschei.
Polonia în UE: Partea mai luminoasă a Europei
Dintre politicile Uniunii Europene, cea externă se negociază probabil cel mai dificil, în condiţiile în care atinge chiar esenţa suveranităţii naţionale, adică dreptul fiecărui stat membru de a stabili şi dezvolta relaţii bilaterale şi independente cu celelalte state membre.
Ridicarea vălului de fier
Ei bine, da! Aşa ceva trebuie să vedem la televiziunea publică! Prin difuzarea documentarului The Soviet Story de Edvins Snore, TVR a dovedit că poate şi ştie să-şi ia rolul în serios. Adică să servească interesul public, să iniţieze dezbateri care să lumineze unghere întunecate ale istoriei şi implicit ale noastre, să educe.
Noul comunism vine din Occident
Lucrurile au luat-o razna mult mai rău decît scriam acum cîţiva ani. Statele Unite ale Americii sînt la un pas de a interzice oficial expresia „Christmas Tree“, pe motiv că lezează sensibilităţile non-creştinilor (inclusiv ale celor fără Dumnezeu, presupun), propunîndu-se formula „Holiday tree“.
În Munții Măcinului
Am pornit pe autostradă avînd în faţă un soare mare şi roşu ce tocmai răsărise. Spre ruşinea mea, văzusem pentru prima oară Munţii Măcinului cu doar cîteva săptămîni înainte şi doar din maşină. Voiam acum să repar o asemenea întîrziere în cunoştinţele mele geologico-turistice.
Cu ochii în 3,14
În Bucureşti există o stradă numită Laminorului. Dacă se intersectează cumva, pe undeva, cu strada Remajorului, atunci avem deja începutul unei frumoase melodii. (M. M.)
Am auzit la radio că într-un oraş – nu contează care – s-a introdus iluminatul public inteligent. Constat pe această cale că sîntem tot mai înconjuraţi de „inteligenţă“: telefoane inteligente, maşini inteligente, semafoare inteligente etc. Temă pentru acasă: dacă „inteligenţa“ maşinăriilor creşte neîncetat, să se demonstr
Bebe. Palestina. Și ce va face dl Patapievici?
B. Elvin s-a dus. Mă întreb ce se va întîmpla cu ediţia română a revistei Lettre internationale. Ca aproape orice produs intelectual din această ţară, probabil că nu era profitabilă în termeni băneşti. Fundaţia condusă de dl Buzura a făcut bine că a năşit revista, Institutul dlui Patapievici a făcut bine că a tutelat-o mai departe. Pentru a întreţine tonusul intelectual al unei naţii, anumite instituţii – precum o revistă bună – trebuie ajutate să dăinuie.
Animalele și istoria socială
Istoriografia franceză propune mai mereu teme spectaculoase de cercetare. Istoria animalelor este doar una dintre ele, cunoscută şi promovată mai ales de Michel Pastoureau cu L’ours. Histoire d’un roi déchu (Seuil, 2007), Les animaux célèbres (Bonneton, 2001) şi pînă la foarte recenta carte Le cochon. Histoire d’un cousin mal aimé (Gallimard, 2009).
Povești fără alb și negru
Nu există manual de pedagogie sau articol despre educaţia copilului care să nu vorbească despre efectele benefice pe care le au, în viaţa celor mici, poveştile ascultate sau citite de ei înşişi: feţi-frumoşi buni, drepţi, curajoşi, ilene cosînzene frumoase, harnice şi virtuoase, balauri răi şi spîni făţarnici, zîne care intervin la momentul oportun şi babe isteţe.
O carte de vacanță
Nu sînt, recunosc, în mod real pasionată de cărţile de aventuri. Nu sînt neapărat genul care ţine să urmărească cu sufletul la gură ce se întîmplă mai departe. Şi totuşi, din cînd în cînd, citesc şi asemenea cărţi. Harta timpului, de Félix J. Palma, e aproape un astfel de exemplu (de fapt, e şi un roman de dragoste combinat cu SF...).
Cum se cere
Se apropie de mine cu hotărîre. Scundă, grasă şi pieptoasă, ţine nişte hîrtii flendurite pe la colţuri vîrîte într-o apărătoare de plastic transparent. „Aveţi o secundă“, zice şi nu aşteaptă să i se ofere secunda aia: „Ştiţi, sînt de la o fundaţie care ajută un cămin pentru copii orfani, nu mai avem fonduri şi dacă vreţi să faceţi o mică donaţie...
Castravetele
Ăsta de toamnă mă înnebuneşte. Îl ronţăi haţ haţ haţ borcănat, dar nu-mi place prea gras. Îl ronţăi cum e, în haina lui verde. Îmi place ţărănesc, îmi place necurăţat, îmi place puternic, tînăr, să mi se opună, să-mi spună nuuuuuu în dinţii din faţă şi să mă lupt cu ele în măsele.
Sat cultural european
Andrei Boeriu (1921-2008), ţăran care a făcut tot frontul, şi ale cărui amintiri se constituie în adevărate memorii de război. Mesajul – premonitoriu – cu atît mai amarnic cu cît „mai adeverit“: „«Voi cînd veţi ajunge în ţară veţi fi dezbrăcaţi de hainele astea militare, veţi fi îmbrăcaţi cu haine vărgate şi veţi ajunge în închisori...»
Săturarea celor 3, 4 şi 5 mii
Iată cel mai amplu meniu din artileria bucătarilor Urbain Dubois şi Émile Bernard, pus în practică la jumătatea secolului al XIX-lea, la marile recepţii din Paris, Viena, Roma sau Varşovia: „Supeu de bal, pentru 3, 4 şi 5 mii de persoane“.
Degetoaice
Marian ar putea fi, după orice standarde, un bărbat atrăgător: e înalt şi suplu, muşchii braţelor sunt frumos conturaţi, are trăsături delicate, buze pline, ochii albaştri şi mari. Ar face orice pentru iubita lui, o tânără de 22 de ani care îi scrie, pe zeci de pagini, cât de mult îl iubeşte. Din gesturile sale masculine răzbate însă o senzualitate fragilă şi discordantă, care îi trădează camuflajul.
Cum te face televiziunea om (politic)
Acum cîţiva ani buni, un personaj apărea în mod inexplicabil seară de seară la Ştirile PRO TV. Jurnaliştii din Pache Protopopescu ţineau să ne anunţe, cu tenacitatea picăturii chinezeşti, ce a mai făcut sau ce a mai zis Gigi Becali, un om despre care nu auzise mai nimeni pînă atunci. Chiar şi cînd ştirile nu aveau nici o legătură cu el, tot apărea.
Există premii pe bune?
Nu demult, chiar în această pagină, un coleg de breaslă îşi exprima reţinerile faţă de relevanţa premiilor româneşti, luate en gros, în particular cele jurnalistice (era vorba în acel moment despre laureaţii APTR). Motivul: „Este o glumă proastă, dacă ne uităm la premianţi şi apoi la gunoaiele pe care ni le livrează zilnic televiziunile noastre“.
Cu ochii în 3,14
De ce nu mi-a zis nimeni că la Capşa cîntă formaţia Năsturică?! (L. V.)
Editura Canongate publică „prima versiune neautorizată“ a autobiografiei lui Julian Assange. Conform comunicatului emis de editură, el semnase, în decembrie 2010, un contract de aproape un milion de lire sterline pentru scrierea acestei cărţi – „parte biografie, parte manifest“ –, răzgîndindu-se apoi, în iunie 2011, şi dorind să-l anuleze. Dar editura a refuzat. Ironic, nu? (P. M.)