Obiectivitate însîngerată

Vlad MIXICH
Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Obiectivitate însîngerată jpeg

De peste 44.000 de ori au fost citite pe HotNews.ro două articole despre înjurăturile dintre Mircea Badea şi Radu Moraru. Recorduri ale zilei. Badea l-a acuzat pe Moraru de „pupinbăsism“, Moraru l-a acuzat pe Badea că este plătit de către un „Turnător“ (trimitere directă la verdictul de colaborator al Securităţii dat de CNSAS lui Dan Voiculescu). Nu este limpede dacă cei doi îşi reproşează unul altuia partizanatul politic sau mai degrabă faptul că joacă pentru tabăra adversă. Înclin către ultima variantă, deoarece atît Radu Moraru, cît şi Mircea Badea nu au pozat niciodată în jurnalişti obiectivi şi imparţiali. Şi par a fi mîndri de asta. Inapetenţa lor pentru o deghizare de acest tip oficializează o realitate în faţa căreia, de teamă, mulţi dintre noi am închis ochii. În manualul jurnalistului de la Deutsche Welle (radio-televiziunea oficială a Germaniei), cuvîntul „obiectivitate“ este menţionat de 13 ori în primele 20 de pagini. „Scopul nostru este să fim obiectivi. Nu să dramatizăm sau să polarizam“, scriu nemţii. „Un bun intervievator îşi abordează subiectul critic, obiectiv şi rămîne fidel faptelor. Nu este treaba lui să-şi impună opiniile proprii în faţa celui intervievat.“ După ce citeşti asta, devine evident că majoritatea marilor vedete TV ale României nu fac parte din breasla jurnaliştilor, conform definiţiilor din manualul german. Dar nu Badea şi Moraru sînt cei căzuţi în păcat, ci moraliştii insuficient adaptaţi la un mediu jurnalistic în schimbare. 

Nu o cauză, ci un mit 

Să ne înţelegem: sînt educat la şcoala Deutsche Welle şi aş susţine cu pasiune cauza imparţialităţii în jurnalism. Doar că, în realitatea anului 2011, această imparţialitate nu mai este o cauză, ci un mit. În iulie, britanicii de la The Economist au publicat un articol intitulat „Foxificarea ştirilor“. Cea mai de succes televiziune de ştiri americană, din punct de vedere al profitului şi al audienţei, este Fox News, postul lui Rupert Murdoch, în care dogma republicană este recitată la ore fixe precum breviarul în vechile mănăstiri catolice. În timp ce jurnaliştii obiectivi de la CNN au din ce în ce mai puţin succes, vedetele părtinitoare plătite de Murdoch au tot mai mulţi fani. Epoca jurnalismului obiectiv a apus. Dar chiar dacă regele a murit, regatul va continua să existe. „O mulţime de jurnalişti vorbesc despre obiectivitate ca despre o adevărată religie“, se scrie în The Economist, „dar aceasta nu este altceva decît un artefact al anumitor circumstanţe istorice şi economice.“ 

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, jurnalismul practicat în Statele Unite era extrem de partizan. Principiile din manualul Deutsche Welle i-ar fi părut infantile tînărului ziarist Mark Twain (care îşi povesteşte într-un jurnal peripeţiile de ziarist). 

Dincoace de Ocean, în România regelui Carol, ziarele bucureştene publicau pe prima pagină texte precum acesta: „Unul este Partidul Conservator, cum una este ţara, una Constituţia liberală dată de acelaşi Partid Conservator, precum tot ce s-a făcut şi se va face vreodată pentru unirea neamului românesc, tot de către Partidul Conservator se va face.“ Strămoşul cu monoclu al lui Mircea Badea i-ar fi putut îndreptăţit spune lui Mihai Eminescu, autorul rîndurilor de mai sus, că este „pupincatargiu“ (Lascăr Catargiu fiind şeful conservatorilor români). 

Doar că, pe atunci, un Mitică de Bucureşti nu ajungea să publice pe prima pagină a unui ziar. Asta nu-l împiedica pe Eminescu să se jignească în public cu Nicu Xenopol (critic literar şi primul ambasador al României la Tokyo): „Ceea ce spune d. N. Xenopulos în privirea mea sînt creaţiunile unei fantazii nervoase, escitate prin lovirea ce i-am aplicat-o în darea mea de seamă. Dar cine eşti d-ta pentru ca, de la vîrsta care-o ai şi cu cunoştinţele ce nu le ai, să-ţi fie permis a-ţi da aere de superioritate?“, răspundea Eminescu unei critici îndreptate împotriva sa. 

Cum şi de ce a apărut obiectivitatea 

Zîna Obiectivităţii a răsărit pe această scenă doar cînd au apărut marii furnizori de publicitate. Motivele erau cum nu se poate mai pragmatice: pentru ca mesajele publicitare să ajungă la un public cît mai larg (şi consecutiv buzunarele ziarului să se umple), jurnaliştii au fost nevoiţi să-şi îndulcească tonul pentru a se putea adresa deopotrivă liberalilor sau conservatorilor, panglicarilor sau intelectualilor. Obiectivitatea a început să aducă furnizori de publicitate satisfăcuţi, adică venituri din ce în ce mai consistente. Cu trecerea anilor, ca în miturile deconstruite de Margaret Mead, cauza reală a fost uitată, dar rezultatul s-a păstrat şi obiectivitatea a ajuns stîlp în manualele de jurnalism.

Dar influenţa Internetului, efectul crizei asupra bugetelor de publicitate şi evoluţia ştiinţelor comportamentale au schimbat regulile jocului. Astăzi, preţuit este publicul-nişă, monopolul informaţiei nu mai este deţinut de cîţiva editori puternici şi nici publicitarii nu mai au atîţia bani de risipit. „Calea de urmat“ – se scrie în articolul din The Economist – „este abandonarea ideologiei imparţialităţii şi acceptarea că jurnaliştii au opinii; să le recunoşti deschis păstrînd în acelaşi timp standardul de bază al corectitudinii şi onestităţii intelectuale; şi folosirea transparenţei, mai degrabă decît a obiectivităţii, ca fundaţie nouă pentru construirea unei relaţii de încredere cu publicul.“ Pare o blasfemie, nu? Cu siguranţă că ieri era, dar cine mai caută astăzi informaţie obiectivă la televizor e un naiv. Reflexul condiţionat s-a cimentat: apăsăm telecomanda ca să ne relaxăm şi autoconfirmăm. O mică bîrfă ne distrează, priveliştea unui prost care se dă în stambă ne relaxează, iar monologul care cristalizează vagile noastre intuiţii ne calmează. „Uite-l, dom’le, şi pe Badea, ca mine le zice, doar că mai bine!“ (e valabil şi la capătul Moraru). Aceştia sîntem noi, publicul de televiziune, şi dacă vrem informaţie, o căutăm online, iar dacă vrem emoţii, descărcăm un film bun. Şi, cum vîntul nu bate cum vrea trestia, nici publicul nu mai reacţionează aşa cum şi-ar dori manualul Deutsche Welle. 

O nouă cerinţă: transparenţa 

Dispariţia obiectivităţii în jurnalism nu va deschide automat cuşca minciunilor şi a manipulărilor sfruntate. Transparenţa despre care vorbeşte săptămînalul britanic este deja practicată în anumite zone mediatice americane: jurnaliştii acceptă să publice un fel de declaraţii de avere prin care îşi devoalează propriile interese financiare şi politice. Nu sînt mulţi cei care ştiu că Andreea Creţulescu a fost consultant PSD în ultima campanie electorală şi puţini au reţinut isprăvile lui Bogdan Chirieac. În urma unor dezbateri atente, transparenţa ar putea deveni în viitor noul stîlp al manualelor de jurnalism.

Dar pînă atunci, în această nouă lume veche a jurnalismului partizan şi combativ, profesionalismul rămîne hîrtia de turnesol a indivizilor. Pe cînd avea doar 29 de ani şi era un tînăr foarte promiţător, Nicolae Iorga polemiza caustic în paginile jurnalului L’Indépendance Roumaine: „Hotărît nu se mai poate glumi pe socoteala dlui Ionnescu-Gion, care e pe cale de a deveni un om serios, un autor prost de-a binelea, ba chiar un martir al ştiinţei pe care-l urmăreau uri implacabile. (...) O întreagă tragedie a intrigii şi a conspiraţiei s-a desfăşurat, avîndu-l pe el ca victimă. Dar, după jertfa celui nevinovat, dl Hasdeu, o glorie a ţării mele, ia pana şi luptă vitejeşte, la bătrîneţele sale, pentru onoarea ştiinţifică a victimei. O ligă de bunevoinţi şi de inteligenţe niţel veştede se organizează pentru a-l răzbuna pe dl Ionnescu-Gion.“ Contemplînd distanţa dintre pamfletele româneşti de acum un secol şi mizeriile publice citite astăzi de peste 44.000 de ori, devine limpede că nu prezenţa sau absenţa obiectivităţii este problema. Ci faptul că Mitică, şmecheraşul care scria pe vremuri rubrica „Diverse“ în Timpul condus de Eminescu, a ajuns astăzi să semneze pe prima pagină.  

N.B. Corect este să facem o diferenţiere profesională riguroasă între Radu Moraru, care are un trecut marcat de cîteva reuşite jurnalistice excepţionale, şi Mircea Badea care este doar un showman.

Vlad Mixich este jurnalist la HotNews.ro şi corespondent al Deutsche Welle în România.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.