Comentarii
Am nişte prieteni de Facebook foarte faini. În afară de oamenii pe care-i cunosc personal, am acceptat numai cererile de prietenie ale celor la care am văzut niscaiva preocupări culturale sau cu care am gusturi comune în ceea ce priveşte cărţi, muzici sau filme. Prin urmare, comentariile la ceea ce postez pe Facebook sînt de obicei interesante.
Linkul cu articolul meu de data trecută, de la această rubrică, nu a beneficiat de prea multe comentarii, dar fiecare dintre ele e demn de luat în seamă. De exemplu, rîndurile Ioanei Both, care sintetizează excelent atitudinea telespectatorului de bun-simţ faţă de oferta posturilor noastre: „Cezar, cînd ai vreme să te uiţi atîta? Că eu nu izbutesc decît: 1) să mă uit, mă enervez, mă ridic în primele 5 minute sau 2) să mă uit, plictisesc, adorm în următoarele 10 minute; deci: 3) renunţ avant d’en goûter...“ Poate că aşa aş proceda şi eu, dar mă cheamă datoria. Aşa stînd lucrurile, m-am învăţat să caut, să nu renunţ după primele cinci minute, şi uneori căutările îmi sînt răsplătite. Mai găsesc şi lucruri bune.
Liviu Drugă este neiertător cu jurnaliştii de la noi (pe drept cuvînt, aş spune): „Eu zic să reiei cîndva această idee, excelent concentrată în: «Gazetarii se vor considera, totuşi, fericiţi că articolele lor s-au calificat pentru ospăţul celor puternici». Orgoliul incompetenţei e singurul lucru care le-a mai rămas «gazetarilor» mioritici. :)“ Sînt de acord cu Liviu Drugă, numai că nu aş generaliza. Cum spuneam şi mai-nainte, se mai găsesc şi lucruri bune în presa noastră. Rar, dar se mai găsesc.
Adelina Popa se referă la pasajul în care scriam, săptămîna trecută, „nu ştiu de ce caut în continuare filme bune la TVR Cultural, cînd acest post nu mi-a mai oferit de mult aşa ceva“. Comentează Adelina Popa: „De acord cu materialul, mai puţin cu opinia vis-à-vis de TVR Cultural. Nu ştiu ce filme sînt, însă partea de ştiri mi se pare de departe cea mai pozitivă şi mai curată din categorie...“ După cum se poate intui şi din titlul rubricii de faţă, ceea ce mă interesează în primul rînd la televizor e cultura. Sub diferite forme. TVR Cultural a fost conceput să-mi ofere cultură – şi o şi face de multe ori. Dar, din cauza bugetului foarte mic sau din nepriceperea unora de acolo, uneori acest post nu este aşa cum mi-ar plăcea să fie. Ştirile de la TVR Cultural sînt în general în regulă. Oricum, nu se compară cu cele de acum cîţiva ani, cînd erau de-a dreptul catastrofale, dar încă mai vezi materiale în care ţi se prezintă ca mare eveniment cultural nu ştiu ce lansare a vreunui grafoman sau nu ştiu ce vernisaj al te miri cui. Cînd ai o asemenea responsabilitate, nu strică un anumit respect pentru valoare şi o punere în paranteză a eventualelor obligaţii şi nepotisme. Tot legat de TVR Cultural, Cristian Duma îmi atrage atenţia: „Diseară e Nunta lui Tuya pe TVR Cultural, mai urmează un Kaurismäki şi Hotel Rwanda. Ceva filme ar fi“. E adevărat, duminică seara a fost excelentul film chinezesc cîştigător al Ursului de Aur în 2007, Nunta lui Tuya, dar programat destul de tîrziu (la ora 22,10) şi deloc promovat. La fel, nici un autopromo de la TVR Cultural nu mă anunţă că va fi vreun film al lui Aki Kaurismäki. Lucrurile bune trebuie ţinute sub obroc, nu?
La fel se întîmplă şi la Prima TV – un alt post de care mă arătam nemulţumit data trecută. Sîmbătă dimineaţă, am dat peste un interviu de excepţie, făcut de Cristina Ţopescu cu Regele Mihai. Era o reprogramare, e adevărat, dar avînd în vedere apropiata aniversare, ar fi fost cazul să fie difuzat la o oră de maximă audienţă, nu sîmbătă dimineaţă la ora 8, cînd nu se uită mai nimeni. Am căutat pe site-ul Prima TV, să aflu mai multe despre acest interviu. Nu am găsit nimic. Eram anunţat, în schimb, că interviul săptămînii e cu Horia Vîrlan, un domn care îmi zîmbea din poză cu o ridicolă bonetă roşie pe cap.
