Popa Lică de la Olt

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Odă dulceţurilor  jpeg

Cînd mamă-sa cu tată-su hotărîseră să se ducă la Teologie, nu-i trecu prin minte că o să se facă popă. Crezu că pînă va fi să termine primul an le va trece: banii cheltuiţi cu haine, cărţi, drumuri, absenţa prelungită de acasă vor mai potoli îndîrjirea fanatică a maică-sii de a-l vedea cu orice preţ în sutană, slujind liturghia la biserica din sat. Dar nu fu să fie, că prin ultimul an de seminar îi găsi o fată, una Lenuţa de pe la Balş, şi-l însură, pregătindu-l astfel pentru ce va să fie. Cu Lenuţa nu se plăcu cine ştie ce: mamă-sa voia o nevastă, Lenuţa visa la ziua cînd toată lumea o să-i spună „coana preoteasă“, el ascultă de mumă-sa din mare comoditate, crezînd că va face el într-un fel cînd se va putea. Aşa că primi tînăra nevastă şi zestrea bunicică, plătită generos de nişte socri mîndri că fata lor va mînca o colivă, mai în toate zilele.

Şi iată că, într-o zi, Lică se trezi popă... cu parohie, cu nevastă, cu sutană şi c-un cîrd de babe „sfioase“... Pînă în ziua primei liturghii, Alexandru, ştiut de toţi ca Lică, nu se prea gîndi la ce ar trebui să fie; împins de ai lui de la spate, intră în cursa preoţiei şi se pomeni preot „de-adevăratelea“. Nici n-ar fi avut altă alegere... toţi verii şi toate verişoarele trecuseră prin Seminar... acolo avură pe „cineva“, acolo se grăbiră să-şi ducă odraslele. „Şi, apoi nu-i chiar de colo să fii preot“, îi zise mumă-sa, vînturîndu-i pe sub nas casa, coliva, pomenile, banii, respectul... zecile de fete ce vor veni să se spovedească... cuminţi şi rumene, parfumate şi pline de nuri... Şi el cu patrafirul... Cît despre vocaţie... şi har... la asta nu se gîndi nimeni. Prima zi fu mai grea decît toate: el în hainele alea prea lungi, prea largi, prea... nici nu ştia cum să facă şi ce să facă... sugrumat de emoţie, nu îndrăznea să facă primul pas, noroc că îl împinse Lenuţa... direct în faţa altarului... Şi, cînd deschise ochii... un cîrd de babe, trei-patru moşi şi cîteva gospodine îl priveau cu nesaţ, aşteptînd să „cuvînteze“... „Asta îi toată parohia mea?“ se întreba năucit, căutînd cu disperare fetele frumoase şi parfumate... nurii... găsind doar basmale obstinent înfăşurate în jurul capului...

A fost o vreme cînd Teologia constituia speranţa de îmbogăţire a multor familii. Ca şi Lică, mulţi copii au fost sacrificaţi de dragul unei colive, cu speranţa că vor face ceva bani din vînzarea serviciilor divine. Au apărut astfel familii, nemuri, clanuri de preoţi bine ancoraţi în traficarea diverselor oficii, împărţind şi împînzind parohiile... Unii s-au adaptat şi chiar şi-au găsit vocaţia şi „bogăţia“, alţii... Lică printre ei... Din prima zi s-a luat la harţă cu enoriaşii şi i-a tot ameninţat că pleacă... şi-i lasă cu morţii pe masă... s-a înscris chiar la Drept să le arate că nu-i pasă... Trecură anii şi nu fu să plece, ci se ancoră din ce în ce mai mult în parohia asta de peste Olt, făcu copii, „coana preoteasă“ se îngrăşă... îşi ridică casă, îşi luă maşină... şi, din plictiseală, intră în jocul babelor şi al bîrfelor... Şi duminică de duminică, cu ajutorul liturghiei îşi spunea ofurile: „Doamne, miluieşte, Doamne, miluieşte, ce zici tu, Lisaveto, că io nu ştiu cum zici tu de mine pe la margineee... păi, tu vorbeşti, fă Lisaveto, că de cîte ori îţi trec pragul casa-i nemăturată... Doamne, miluieşte... şi patu’ nestrîns... Doamne, miluieşte... şi vasele nespălate... Doamne, miluieşte... Şi tu Marghioală, că te credeam femeie de treabă, da’ te puseşi cu dracu’, Doamne, iartă-mă... şi zici că nu fac eu slujbă frumoasă la groapă... Doamne, miluieşte... păi cum, fă Marghioală, nu fac slujbă, fă... că fi-ta îi cea mai mare curvă... fă... Doamne, iartă-mă, că o văzui io la oraş, fă, în piaţă, fă, cu unu de să tot pupa... aşa în văzu’ lumii... Doamne, miluieşte, da’ pă la biserică nu trece neam...“. Şi uite aşa îşi pierdea zilele şi nopţile ciorovăindu-se cu babele satului, îngropînd, însurînd, botezînd şi făcînd vremea să treacă, cu gîndul că trebuie să plece de acolo... Prins în vîrtejul satului şi-n speranţele lui de fugă, nici nu prea avea timp să se gîndească la Lenuţa. O vedea prin bătătură, mîndră nevoie mare, o vedea prin sat la taclale cu alte gospodine, o vedea pe la nunţi cîntînd, dansînd, glumind, cot la cot cu ceilalţi, şi se întreba dacă asta îi nevasta lui sau îi doar aşa o părere... Şi nu ştiu să spună dacă o iubea sau nu pe străina de lîngă el, bine înfiptă în hainele preoţeşti.

După ani buni, păru că-i surîse şi lui norocul. Tot mumă-sa săraca trase toate sforile şi-l numi direct protopop la Craiova... Plecarea îi fu mai mult decît triumfală, lăsînd în urmă puţine regrete şi multă zîzanie... Pe popa Lică nu-l veţi mai găsi la Protopopiatul din Craiova, nu-i plăcu prea mult şi alte sfori îl vor fi ajutat să urce către alte culmi ale unei profesii care nu-i va fi fost niciodată sortită... Ca el, mulţi alţii ajunşi pe „tîrîmul divin“ de dragul colivei, fără prea mare har şi dragoste de Dumnezeu...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.