Dulcea sastiseală și goana după banalități

Publicat în Dilema Veche nr. 399 din 6 - 12 octombrie 2011
Despre Descîntece jpeg

Divanul, narghileaua, siesta, cafeaua, sastiseala fac parte dintr-un ritual „dulce“ şi sfînt al unei elite ce se aşază languros în sofaua timpului pierdut. „Şăz într-un unghi de casă, uitîndu-mă şi privind vîrful nasului mieu cu ochii amîndoi, şi întocmai ca gîngăniile la vremea iernii, aşa sînt; nici din deget nu pociu mişca“, scria Nicolae Văcărescu din refugiul de la conacul Băneasa la 5 noiembrie 1814. Timpul curge altfel, timpul aparţine trupului şi plăcerilor infime ale vieţii, timpul aparţine sastiselii, ospeţelor pantagruelice, cafelelor nesfîrşite, şerbeturilor parfumate, vutcilor frumos împodobite cu zahăr, fumului aromat al unei narghilele uşor „prefăcută“ cu ceva avion, gîndurilor pierdute în lene şi filotimie, suspinelor cîntate de alţii, nefericirilor abandonate prin ungherele iubitelor şi, cînd nu se mai poate, pribegiilor amare de prin altfel de lumi. Conacul coagulează această dulce sastiseală, tovărăşia prietenilor şi mai ales a familiei consumă orice forţă, istoveşte energiile şi îndeamnă prea adesea la siesta după-amiezilor generoase din orice anotimp: „Cum s-a terminat prînzul, cam la ora 1 se consumă mai întîi cîte un păhărel de rachiu, lichior sau arac, apoi se aprinde pipa şi se caută sofaua... Bărbaţii, femeile, copiii, servitorii, pînă şi păzitorii caselor stau la locurile lor ca într-un fel de letargie, trîntiţi pînă la ora 4, cînd apoi preoţii cheamă din toate clopotniţele cu toaca la biserică, la chindii, deşteptîndu-i astfel“, scrie Andreas Wolff, medicul multor moldoveni în deceniul opt al secolului al XVIII-lea. 

Curînd, dulcea sastiseală fanariotă rămîne un obicei doar pentru boierii conservatori şi un vis pentru toţi ceilalţi, căci veacul cel nou aduce odată cu noutăţile cotidiene şi risipa timpului oricum şi oriunde: baluri, soarele, jocuri de cărţi, teatru, operă, băi şi cure, spectacole de orice fel. Timpul se schimbă, iar trupul încearcă să se adapteze informaţiilor ce vin grăbite şi par unice şi de neocolit. Fiecare zi, fiecare seară propun altceva, iar goana după futilităţi şi ciudăţenii nu-i mai dă răgazul trupului să se piardă într-o după-amiază de sastiseală în tovărăşia unei narghilele şi a unei cafeluţe. Această goană furibundă după orice formă de „manifestare“ este specifică cu precădere aristocraţiei şi mediului urban, acolo unde multe lucruri se propun ca noi şi stranii şi demne de a fi văzute. Iată, de pildă, un anunţ: „Se vorbeşte mult în oraş despre o briliantă petrecanie muzicală de seară ce se va da joi în 30 ale aceştia, în casa domnului marelui logofăt Emanuil de Florescu (Podul Caliţii) de către domnul Castilia, vechiul director al teatrului italian de Bucureşti“. Or, bucureştenii nu pot rata un astfel de eveniment, căci „petrecania“ nedefinită trebuie văzută şi comentată cu toţi ceilalţi. De altminteri, bileturile deja vîndute anunţă afluenţa şi frumuseţea a ceva ce n-ar putea fi un banal concert (26 decembrie 1843). Dintr-o societate care îşi petrecea cea mai mare parte a timpului liber în interior, se transformă într-o societate al cărei timp e măsurat şi planificat din exterior şi de către alţii. Multe sînt de făcut afară, puţine au mai rămas de făcut acasă. De pildă, sub pretextul citirii gazetelor, bărbaţii pot merge la Cazinoul Comercial, ţinut în septembrie 1843 de Martin Cordan, care „l-a înfrumuseţat după modelul celor din Europa cu gazete sosite cu cea mai mare exactitate“. Se puteau citi: „Curierul Rumânesc, Buletinul Oficial, Vestitorul Rumânesc, Amaltea de Smirna, Imparţial, tot de Smirna, Atina, Minerva de Grecia, Journal de Francfort, Journal de Débats, Magasin Pittoresque, Allgemeine Zeitung, Revue Britanique, Musée Litteraire“ (septembrie 1843). 

Şi mai sînt apoi „spectacole“ şi „spectacole“ în care muzica se lasă descoperită, inventată, versurile se pierd în limbi care mai de care mai uşor de adaptat şi învăţat, în piese de teatru inventive şi inventate, în serate numeroase, insipide, inutile, dar „desfătătoare“, în danţuri furtunoase în care doar picioarele bine „educate“ reuşesc să ţină ritmul, în cafenele „politice“ în care se dezvăluie „proiecte aristo-dimocraticeşti“ şi se consumă energii nebănuite, în parcuri cu tombole care încearcă să risipească aburii nesiguranţei săracilor, şi în multe, multe altele. Şi puţini sînt cei care nu se lasă molipsiţi de această nebunie a banalităţii, şi mai puţini sînt cei capabili să exclame: „Oamenii toţi aleargă, dar eu sunt fericit căci pociu să vorbesc cu dumneata, fie şi puţin“, ca Iancu Văcărescu înainte de a se lăsa prins de risipa timpului (1815), abandonînd „limanul odihnei“.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.