⬆
Societate
Pagina 125
Un spaţiu de asanat: forumul ziarelor
Citesc adeseori pe Internet articolele de ziar ale unor intelectuali cu voce publică importantă. Am în general grijă să nu-mi scape mouse-ul în zona de forum. Cu excepţia cîtorva intervenţii cuviincioase, locul e plin de ură măruntă, grasă, indecentă; colcăie de sudălmi şi calomnii slinoase.
Zîmbetul RCS-RDS
În România, ai parte de multe situaţii kafkiene, dar rar mi-a fost dat să trăiesc una aşa de interesantă ca în cazul aventurii mele cu furnizorul de cablu RCS-RDS. După cum ştim, operatorii de cablu deţin monopol în anumite zone, şi tu, clientul, eşti captiv. Adică nu poţi să-ţi alegi compania care să-ţi ofere programele TV.
Jurnalismul de unică folosinţă
Una dintre caractersticile distinctive ale jurnalismului românesc actual este orientarea lui spre nonsubiecte şi subiecte instant. Şi unele, şi celelalte sînt pompieristice: „senzaţionale“ azi, uitate peste o săptămînă. Motivul este destul de clar: alternativele presupun multă muncă, inclusiv o solidă documentare.
A fi bărbat sau a fi femeie?
Cînd l-am întîlnit prima oară pe Robyn, semăna cu Einstein. Un american nu mai înalt decît mine, purta haine largi şi ochelari, iar părul îi era alb şi zburlit. Mă impresiona vocea lui, avea o voce caldă şi profundă, dar cu o tonalitate neobişnuită. Are peste 50 de ani şi lucrează la ambasada Statelor Unite. De cînd se ştie, Robyn ar fi vrut să fie femeie.
Cu ochii-n 3,14
Într-o zi cam rece de noiembrie, pe la orele prînzului, pe cînd luasem la pas Bulevardul Carol, de peste drum (din faţa Ministerului Agriculturii) se revarsă asupră-mi pe nepusă masă (din goarne, trompete şi tromboane) „Deşteaptă-te, române“. Ce-o fi cu zarva asta? – mă-ntreb. Era un protest al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din Romånia. (D. S.)
Luna trecută, două capre, mascote ale partidului elveţian de extremă dreaptă anti-imigraţie, au fost răpite de activiştii de stînga. După patr
Da, pînă şi-o cămilă te poate duce la cer
„Ţara e un imens şantier“ – cum aceste cuvinte, o! cititorule, mi-au legănat copilăria românească (într-atît de mult încît m-am cam săturat de ele), nu-mi imaginam că le voi repeta în mintea-mi intens aici, în capitala Qatarului, privind la macaralele ce încolţesc prin toate colţurile oraşului, ca nişte gigantice scobitori menite să fixeze Doha pe hartă.
Amurgul iubirii
Cînd se trezi în miez de noapte, o spaimă urîtă puse stăpînire pe sufletul lui. Uşa bucătăriei trosnea de mama focului şi paşi de bocanci loveau cu putere podeaua. Nici măcar nu ştia ce să facă: să strige, să se dea jos din pat, să se ducă pînă acolo… întuneric beznă… lanterna o uitase pe undeva prin curte… lumînările erau prin beci…
Timpul liber neliber
Luni – ora de tenis. Marţi – ora de balet. Miercuri – antrenament la karate. Joi – limba engleză. Vineri – ora de înot, iar sîmbătă dimineaţa – ore de pictură. Cunosc mulţi copii al căror program săptămînal arată astfel: dimineţi petrecute pe băncile şcolii, lungi după-amiezi în faţa temelor şi seri alergate între săli de sport, de muzică sau de pictură.
Pericol de plictiseală
„Gîndul că viaţa lui este condamnată să se desfăşoare departe de sursele puterilor sacre, că strădaniile sale sînt condamnate să se epuizeze, poate, în cele din urmă, din cauza unor circumstanţe ostile, îl copleşea. După ce rămînea însă o vreme mîhnit în faţa cărţilor sale...“ Şi bla bla bla şi bla bla bla.
Mingea, balconul şi roboţii
Recent a avut loc cea de-a cincea ediţie a Festivalului Kinofest, conform site-ului său „primul şi cel mai mare Festival de film digital din România, şi unul dintre cele mai importante din Europa Centrală şi de Est“, „o competiţie internaţională de scurtmetraje, cu trei secţiuni (Animaţie, Ficţiune, Micromovie)“.
Galantină de becaţine à la Muiron
Curăţaţi şi dezosaţi cincisprezece becaţe şi umpleţi-le cu un pateu de vînat, la care aţi adăugat jambon fiert, trufe şi uger de vacă tăiat în cubuleţe. Coaseţi păsările, rulaţi-le strîns, pe fiecare în parte, în fîşii de hîrtie de copt unse cu unt şi puneţi-le la fiert într-o tingire, în supă de legume.
TVR, o ecuaţie complicată
Televiziunea Română înseamnă multe. Înseamnă istorie, serviciu public, instituţie de stat, în plus una cu mulţi angajaţi, punct de convergenţă a intereselor politice în care cartea cea mare e jucată de partidele aflate la putere etc. Lucrurile acestea se întrepătrund şi, pe de altă parte, nu ştii prea bine care este pozitiv şi care este negativ.
Muzică şi românitate
Boom-ul muzical autohton este o certitudine care nici măcar nu mai trebuie dovedită. Poate doar explicată, în măsura modestelor noastre mijloace de analiză psihologică. Şi cum sufletul unui popor întreg este încastrat în cutia televizorului, privim, oftăm, butonăm, înmagazinăm mii şi zeci de mii de imagini care, în mod firesc, sînt şterse.
Cui îi este frică de ţigani?
Ne-am dat întîlnire în parcarea de la Casa Scînteii. La telefon, a ţinut să precizeze, cu o voce umilă şi uşor cîntată că vine special „din provincie“ ca să vadă maşina şi că el tratează doar cu „oameni serioşi“. El însuşi, cînd a apărut, avea aerul că se pregăteşte să încheie o afacere importantă: pantofi negri, lăcuiţi, cu botul ascuţit, pantaloni din stofă maro.
Cu ochii-n 3,14
Uneori, de la beţie la măreţie poate fi doar un pas, cînd ai cugetul gol. Pe raftul unei prăvălii, o sticlă cu alcool (gata să prindă glas şi să spună tot), purtînd un nume răsunător: „Patriot“. Bei pînă te faci tricolor. (D. S.)
Renovările de la Balşoi au costat de 16 ori mai mult decît era prevăzut iniţial, adică 700 de milioane de dolari. Avînd în vedere că, în cel de-Al Doilea Război Mondial, soldaţii ruşi plecau la luptă cu două fotografii în buzunar (una a lui Stalin şi una a prim-ba
Nu trageţi cu ochiul după femeia arabă!
Fîîîş-oo-fîîîş, fîîîş-oo-fîîîş – cam aşa cîntă boarea, preacinstite primitor al răvaşului meu, cînd bate ea seara, caldă şi parfumată, prin curmalii din spatele hotelului din Doha în care-mi ohihnesc pana (hotel aflat pe strada Al-Funduk – nu foarte greu de reţinut acest nume!).
Pîinea noastră cea de toate zilele
Pe vremuri de lipsuri şi crize, multe dintre lucrurile fireşti ale vieţii cotidiene capătă dintr-odată importanţă şi ajung ţinte predilecte ale discursurilor de tot felul. Pîinea este una dintre aceste ţinte, întrucît îndestularea păstrează liniştea, ieftinătatea aduce „nemurirea“, belşugul induce slava.
Istoria României în manuale
Stăteam de vorbă, deunăzi, cu un părinte care-şi punea problema felului în care se predă istoria României în şcoli. Lăsăm paginile de istorie acoperite de mituri şi legende, şi, la urma urmei, de neadevăruri, de dragul patriotismului, sau dimpotrivă, de dragul adevărului, dăm la o parte rozurile din prezentările domnitorilor şi scoatem la iveală imaginile mai puţin nobile ale marilor personalităţi istorice?
În rîndul lumii consumatoare
„Lumea consumatoare“ e o categorie, semnificativă, a universului din jurul nostru. E adevărat că în ultimul timp, din motive economice şi, mai rar, ideologice, sînt unii care au renunţat la ea. Şi totuşi, de cîte ori mergi în hipermarketuri sau mall-uri, ai ocazia să te ciocneşti de cei care fac, încă, parte din ea.
Occupy masa din colţ!
Teribil de invazivă specie mai sîntem! Orice nouă achiziţie în casă, chiar dacă nu e menită a susţine obiecte, dar are o suprafaţă plană, se va umple imediat de nimicuri. Cărţi, chei, o eşarfă, telefonul mobil. Un scaun nou va fi testat mai devreme sau mai tîrziu drept cel mai la îndemînă umeraş. Oricîte rafturi mai pui în cămară, se vor umple.
Preţ la suta de grame
E mic de tot. Un leu douăzeci, doi patruzeci şi cinci, 10 nouăzecişipatru, 100 nouăzecişinouă. Sînt preţuri la suta de grame. O minciună de două parale care te induce în eroare. Te prinde, te seduce, îţi dă cu leuca-n cap. E mai puţin crudă treaba asta ca şi folosirea copiilor în reclame.
Plăcintă cu mere pentru Indira Gandhi
Pe 11 octombrie 1967, în timpul primului ei mandat de prim-ministru al Indiei, Indira Gandhi vizitează Belgradul. Masa de întîmpinare a avut loc la Beli Dvor din elegantul cartier belgrădean Dedinje. Caviar de Kladovo en bloc‚ supă-cremă de sparanghel, rulouri cu brînză à la Zagorje, friptură de curcan, mlinci, plăcintă cu mere şi sucuri de fructe.
"Să privim monstrul în ochi" - interviu cu profesorul Roger GRIFFIN
Roger Griffin este profesor de Istorie modernă la Oxford Brookes University, autorul a peste 120 de studii despre modernism şi fascism, precum şi a două monografii: The Nature of Fascism şi Modernism and Fascism. The Sense of a Beginning under Mussolini and Hitler.
Top 3 cele mai slabe reclame
Pe locul 3 avem o reclamă mai veche, de anul trecut, dar care încă mai poate fi văzută pe micile noastre ecrane. „Eu Becel inima tatălui meu. Eu Becel inima iubitei mele. Eu Becel inima mămăiţei mele. Tu inima cui iubeşti?“ Becel e o margarină, iar margarina, precum ştim, este unul dintre cele mai nocive alimente.
Mărgăritare tăioase
În România benzile desenate nu formează a IX-a artă, ci o artă mai degrabă invizibilă. Trebuie să vîsleşti temeinic printre paginile.ro pentru a găsi şi la noi manifestări care în alte ţări sînt pe toate drumurile. În Franţa, există şi un Oscar al benzilor desenate, numit Marele premiu al oraşului Angoulême, iar în Statele Unite acesta se numeşte premiul Reuben.
Poveşti şi oameni din Istanbul
Zilele acestea Turcia ţine capul de afiş al agenţiilor de ştiri. Cînd în bazinul maritim disputat între Ciprul grecesc şi partea ocupată de turci s-au descoperit bogate zăcăminte de gaze naturale, Turcia şi-a asumat rolul de parte ocupantă, cerîndu-şi „birul“, luînd partea Ciprului de Nord în afacerea exploatării zonei, reuşind să mai învîrtească astfel cuţitul în rana problemei cipriote.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că am devenit o ţară bananieră şi tutunieră: la Piaţa Sudului, şapte inşi din zece strigă „Ţigări, avem ţigări!“, vreo doi (sau două) intervin fructalic în tonalitatea „Cinci lei buchetu’ de banane!“ şi doar unul clamează (aproape discret) „Şerveţele umede!“, suplinit cîteodată de un interpret stingher al partiturii „Leucoplast cu rivanol!“. (D. S.)
Procurorii DNA susţin că vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Bică Radu Vasile (cum îi e numele din buletin), ar fi primit mită
Uluitoarele aventuri ale unui oltean în Arabia (I)
O!, tu, preacinstite cititor care poate că pe spinarea cămilei n-ai urcat niciodată (spre deosebire de mine, cum se va vedea), ai aşadar bunăvoinţa şi primeşte cu bine această nouă epistolă pe care ţi-o trimit din micul & cochetul & bogatul emirat al Qatar-ului, pe unde drumurile vieţii mă aduseră încă o dată.
Despre Descîntece
Pe vremea copilăriei mele, baba Dumitra ocupa un loc central în economia satului: putea vindeca bolile uşoare cu un descîntec. Durerile de cap, durerile de măsele, indispoziţiile şi alte mici ipohondrii îşi găseau leacul într-un pahar cu apă, cîţiva tăciuni stinşi şi vorbe magice rostite în semiîntuneric şi înaintea icoanelor.
De ce nu vrem religie în şcoli
Pe site-ul Patriarhiei, pe lîngă articolele despre care am vorbit în numărul precedent al Dilemei vechi, am găsit şi cîteva mărturii emoţionante ale unor elevi şi profesori din liceele bucureştene, toate avînd aceeaşi concluzie euforică: fără ora de religie, viaţa noastră ar fi mult mai săracă şi, la urma urmei, fără nici un rost.
Un experiment
Am făcut deunăzi paste cu nimic. Adică paste cu ce am găsit prin frigider. Ceva legume flendurite, pe care altminteri le-aş fi aruncat, şi nişte mozzarella antichizată. Sigur, motivele ar putea fi nenumărate: de la lenea de a mai trece pe la magazin, pînă la ştiu eu ce fandacsie culinară minimalistă.
Singurătate şi neputinţă
Mi s-a spus, de multe ori, să nu cred (doar) rău despre singurătate. Că singurătatea e cea care îţi redă libertatea propriilor opţiuni, îţi redă timpul tău personal, atît de preţios, te învaţă să te (re)descoperi şi să-ţi afli adevărata identitate, să te apropii, chiar şi dacă eşti capabil, de divinitate...
Piaţa Gorjului
Dom’le, nu-s de găsit în piaţa aia dovleci mici. Numai uriaşi. Am luat bucăţi dintr-unul. Ţăranul spunea că avusese dovleacul cela 40 de kile. Că uite-aşa l-a tîrît cu covorul pînă-n piaţă. Am cumpărat, că era ca o carne, ca un muşchi de vită. Un leu şi douăzeci kilu’.
Adevărul nu moare niciodată
Ne aflam în miezul toamnei, în munţii Bucegi, pentru a identifica muntele cel sfînt al dacilor, Kogaion-ul, după marele istoric Strabon. Lumina timidă a dimineţii tomnatice se străduia să pătrundă printre valurile de beznă şi să ne lumineze calea de la Babele la Vîrful Omu.
Mititei şi chifteluţe pentru Regina Angliei
Prima vizită a Reginei Elisabeta a II-a într-o ţară socialistă – împreună cu prinţul Filip, Duce de Edinburgh, şi cu fiica sa, prinţesa Ana – a avut loc în Iugoslavia, între 17 şi 21 octombrie 1972. Chiar dacă vizita a avut o mare însemnătate politică, nu au fost aduse în discuţie teme politice.
Antwerp: de la Rubens la Occupy
Istoria şi trăsăturile definitorii ale Antwerp-ului, al doilea oraş ca importanţă al Belgiei, după Bruxelles, şi primul ca număr de locuitori (cu tot cu suburbii), sînt incluse în numele străzilor şi pieţelor sale. Strada Argintarilor, a Ghildelor, a Lînii, a Măcelarilor, a Sării, a Scaunului, a Brînzei, a Mănuşii, Piaţa de Lapte, de Vite, Vechiul Tîrg de Grîne...
Securiști radioși
Eşti prins cu ocaua mică şi arătat cu degetul, făcut de rîs. În mod normal, ar trebui să te faci mic, să taci mîlc şi să nu te mai arăţi lumii. În mod normal, ar trebui să-ţi fie ruşine. Ar fi trebuit să-ţi fie şi cînd foloseai ocaua mică, dar, dacă nu s-a întîmplat atunci şi credeai că-ţi merge, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, cînd ai fost dat în fapt.
De ce nu locuiesc în televizor
În anul 2007, Chloé Delaume publica volumul Locuiesc în televizor, în care povestea un experiment personal uluitor. Autoarea a stat în faţa televizorului timp de 22 de luni, fără oprire, perioadă în care viaţa i s-a schimbat complet. Migrene, depresie, oboseală, îngrăşare, ameţeli, halucinaţii.
Cu ochii în 3,14
Din ce ne mai trece prin minte şi cord: urare stradală, amicală, la un cafe nonstop – „Să ai o zi cît mai interactivă!“. (R. C.)
Între Piaţa Victoriei şi Gara de Nord, am numărat cel puţin patru semafoare la care becul de pe verde s-a ars şi nimeni nu l-a mai schimbat de vreo jumătate de an. În consecinţă, cînd e roşu, stai, cînd nu e nici roşu, nici verde, mergi. În afara unei conspiraţii a Societăţii Secrete a Daltoniştilor, eu altă explicaţie n-am. (L. V.)
Și dacă Regele Mihai nu abdica în 1947?
Sau: putea Regele Mihai să oprească armata română la Nistru, în 1941? Putea România obţine condiţii mai bune de la Aliaţii anglo-americano-ruşi înainte de 23 august 1944? Ce s-ar fi întîmplat dacă Regele Mihai l-ar fi graţiat pe mareşalul Antonescu în 1946?
Vremea Toamnei și „turburelul”...
„la 1814, într-o zi de toamnă, eram sfătuiţi, am cumpărat o jemnă (jimblă) de la Babicu şi fripturi de la furnu, şi usturoi de toamnă. Am mers la Filaretu, acolo, să mîncăm şi să bem must“, povesteşte Foti, un tînăr de 17 ani, prins de gustul „înăsprit“ al mustului ce-i va aduce „chef“. Mustul, cîrnaţii de oaie, fripturile, usturoiul, murăturile însoţesc şi condimentează gustul toamnei.
Purificare, la teatru
Nu am mai văzut de mult o piesă despre care să pot spune, cu mîna pe inimă, dar şi cu mintea trează, că m-a interesat într-adevăr. Purificare, de Petr Zelenka, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul Naţional, a fost, din fericire, un asemenea exemplu.
România de la un metru şi jumătate înălţime
Stăteam zilele trecute de vorbă cu o adolescentă, abia trecută de clasele primare. Cineva îi furase telefonul mobil, în curtea şcolii. „Şi, l-ai reclamat la poliţie?“, am întrebat-o firesc. „Da, dar n-o să mi-l găsească. În România se fură zilnic, iar poliţiştii numai de telefonul meu nu dorm noaptea.“
În spatele ferestrei
Am prostul obicei de a mă zgîi în casele oamenilor. Din autobuz, din troleibuz, mergînd pe stradă. Vă puteţi imagina, în aste condiţii, ce motiv de bucurie am avut prima oară Olanda cutreierînd. Căci aici pare că nimeni nu are nimic de ascuns. Parterul jos al caselor, expus tuturor trecătorilor. Lume citind, mîncînd, uitîndu-se la televizor în spatele unor ferestre generoase.
Din puterea tigrului
Adia vînticel de făcea riduri la femei şi tramvaiul greu venea. Şi am luat ieri tramvaiul şi, cum spuneam, am luat tramvaiul. „Mparfumata trei la un leu!“, şi nu trec cîteva secunde, „Puterea Tigrului, plasture tratează genunchi, cot, şale, trei la un leu!“ În tramvaiul 23, duminica. Şi cum linişte nu poate fi, „Clickkk, bă, cumperi?“.
Pui pentru Branko Ćopić
Pe 14 mai 1966, Tito îl invită pe Branko Ćopić – fost camarad de arme şi autor de literatură de front şi de aventuri – la un prînz, la Hotelul Park din Bihać. Oraşul din Bosnia-Herţegovina de astăzi a fost un important centru al rezistenţei antifasciste, în anii ’40, şi teatrul de luptă al Războiului Bosniac, cincizeci de ani mai tîrziu.
Comentarii
Am nişte prieteni de Facebook foarte faini. În afară de oamenii pe care-i cunosc personal, am acceptat numai cererile de prietenie ale celor la care am văzut niscaiva preocupări culturale sau cu care am gusturi comune în ceea ce priveşte cărţi, muzici sau filme. Prin urmare, comentariile la ceea ce postez pe Facebook sînt de obicei interesante.
De ce Buffy contează
O zi însorită de toamnă. O apariţie stranie pe ecranul televizorului meu. Un promo pentru Buffy, spaima vampirilor pe Diva Universal. Urmat imediat de aplauze şi obligatoriul tweet entuziast. Ştiu că nu v-aţi uitat la serial, aşa cum v-am recomandat, astfel că insist: Buffy merită văzut şi mai ales revăzut.
La Nana: aproape ca la mama (acasă...)
"Bunica Nanei a fost o foarte bună bucătăreasă. Noi, cînd eram copii, eram foarte miraţi cum bunica ei, care era bolnavă de diabet, făcea nişte mîncăruri de te lingeai pe degete. Cum de le făcea fără să le guste, fără să pună gura pe ele? Cum de putea să le nimerească?"
Cu ochii în 3,14
Duminică, prînz, vînzoleală mare în piaţă. În agitaţia aceea, un bărbat cu o sticlă de lichid roşu în mînă perora: „Eu sînt singurul om din lume care în viaţa lui splendidă s-a ghidat doar după Neckermann şi după cărţi“. (A. M. S.)
În 50 de ani, Marea Moartă va seca complet. Pentru a o păstra în viaţă, oamenii de ştiinţă din Israel, Palestina şi Iordania dezvoltă acum proiectul unui canal care să aducă din Marea Roşie 1,1 miliarde de metri cubi de apă. Păcat că Marea Neagră e aşa departe. Ar fi