⬆
Societate
Pagina 125
Mă tot uit la nişte
uriaşi papuci. Bine închişi. Chiar în varianta cu fundiţe. Blănoşi. Labe albe de blană. Cu bot roz, albastru. Nu m-am interesat cît costă. Dar aş vrea să vorbesc despre astfel de blănoşi care nu ştii de ce-ţi rămîn în minte, de ce te cuceresc şi de fapt te ţin deoparte. Parcă mi-aş cumpăra, dar nu mi-i doresc în picioare.
De vorbă cu sfîntul Grigorie Palama, în Parcul Tineretului
Seara tîrziu, după slujba de priveghere a sfîntului Grigorie Palama, m-am dus în Parcul Tineretului, deşi se apropia de miezul nopţii. În timp ce hoinăream solitar pe aleile cromatizate de frunze declorofilizate de toamnă, încă îmi mai răsunau cîntările sfîntului, psalmodiate cu atîta măiestrie de corul Nectarie Protopsaltul.
Găluşte "cap de leu" la abur (Qingzheng shizitou)
Pregătiţi o tocătură din trei livre de carne proaspătă de porc, un pahar de făină de soia, două uncii de vin galben de orez (huangjiu), una de sare, ceva ceapă tocată şi ghimbir. Formaţi din această compoziţie găluşte mici, sferice. Căptuşiţi fundul coşului de fiert la abur (zhubizi) cu frunze de lotus sau de bambus, puneţi deasupra găluştele, fără să le atingeţi între ele.
Săpînţa... după douăzeci de ani
Cimitirul Vesel este un spaţiu dăruit cu o aură specială – pare a se balansa mereu într-un fragil echilibru, pe limita dintre firesc şi absurd. Este un spaţiu în care poziţionarea în raport cu fatidica dispariţie este descompusă şi recompusă. Toate acestea într-un cimitir de ţară: dincolo de gard – cruci albastre, pictate, scrise, curate, ordonate în jurul bisericii.
Fată bună, serioasă
Ştiţi, probabil, povestea. Fată serioasă, bună la învăţătură, drăguţă cu toată lumea, mama tuturor răniţilor. Ce mai! Numai bună s-o pui la rană. În plus, nici nu arată rău. Întrebaţi, colegii de clasă spun că e o fată deosebită, cu toţii o respectă şi au numai vorbe bune despre ea.
O curiozitate artistică
Acum cîţiva ani, TVR Cultural a difuzat producţia BBC Power of Art, realizată de Simon Schama. Deşi niciodată suficiente, emisiuni despre viaţa şi opera artiştilor mai sînt, însă nici una ca Power of Art. De obicei, ne sînt servite nişte informaţii esenţiale de o voce monotonă, în tonuri şterse.
"Parada vacilor" şi prinţul Charles
E o seară liniştită. Totul e învăluit într-o lumină palidă, nostalgică, de început de toamnă. Covaci Istvan gîndeşte cu voce tare că anul trecut, pe vremea asta, făcea focul la pensiune. „Acum – îmi spune – mai ţine Dumnezeu cu noi!“ Clopotul bisericii bate peste sat şi oameni îndoliaţi, ca nişte umbre, coboară dealul. În urma lor: alt clopot, alte umbre, legănîndu-se uşor.
Cu ochii-n 3,14
Într-un bar din New York, un chinez propovăduia cu patos nu sfîrşitul lumii, cum am crezut iniţial, ci sfîrşitul banilor. (A. M. S.)
Bizuindu-se pe calculele unor precise simulări în laboratoarele militare, ministrul israelian al Apărării a comunicat publicului că un contraatac iranian în replică la un atac aerian israelian nu ar provoca „decît moartea a ceva mai puţin de cinci sute de cetăţeni israelieni“. Editorialistul lui Haaretz – cel mai prestigios ziar – a replicat pe măsură, la fel
Epoca de aur a incertitudinii
Cică Dominique Strauss-Kahn, sătul să fie hăituit de ziariştii parizieni, s-ar fi refugiat incognito într-un sătuc din Alpii elveţieni. Şi, acolo, cum se plimba el pe-o uliţă, numai ce recunoaşte un alt personaj, ce se plimba şi el deghizat şi îngîndurat: era Silvio Berlusconi, ascuns şi el de presa romană.
Să se reformeze primesc, dar să se schimbe...
Pe la începutul secolului al XIX-lea, societatea românească este prinsă de febra reformelor de tot felul prin care se încerca „intrarea în modernitate“. Or, dacă lumea urbană se lasă, de voie, de nevoie, prinsă în jocul schimbărilor, lumea rurală pare un tărîm atît de departe…
Şedinţele cu părinţii
Comunicarea dintre şcoală şi părinte se realizează, conform normelor Ministerului Educaţiei, prin şedinţe cu părinţii (unde sînt prezentate teme generale de educaţie a copilului), consultaţii (în care se discută problemele individuale ale elevilor), scrisori, convorbiri telefonice etc.
Are şi ea un suflet
„I loooove you!“ Pauză. O voce feminină metalică. Rîsete. „Marry me!“ Pauză, vocea, rîsetele din nou. Declaraţia de dragoste, cererea în căsătorie, rîsetele şi tot restul veneau de la o masă, acum cîteva zile, într-un bar bucureştean. Lumea, extrem de amuzată, se apleca pe rînd spre ceva ce părea a fi un telefon mobil şi-i urla tot soiul de chestii în engleză.
Prietenie, la greu
Definiţia prietenului ideal, pentru mine, era următoarea: cel care, dacă îl scoli în miez de noapte şi-l rogi să te ajute pentru că ai o problemă, majoră cel puţin din punctul tău de vedere, pe care nu poţi s-o rezolvi de unul singur, nu numai că răspunde la telefon, dar se şi îmbracă repede şi... vine.
Tîrg m-a născut mama
Sînt tîrguri cu sibieni, ţărani din toată ţara la orice colţ de stradă, cred că, dacă mă uit bine, găsesc un ţăran cu brînză şi la mine-n toaletă. E festival. S-a dat drumul la ţeava cu produse naturale. Nu poţi să-i testezi pe toţi care-s gustoşi şi care-s feicheori.
Spaţiu sacru sau muzeu?
Notre-Dame din Bruges este o catedrală reprezentativă pentru a arăta de partea cărui talger înclină balanţa – muzeu sau spaţiu sacru. Este împărţită într-o zonă cu intrare plătită – pentru turişti, şi una fără plată – pentru credincioşii veniţi să se roage, să se reculeagă, să se spovedească sau să participe la liturghie.
Tăieţei pentru scriitorii antifascişti
Ceremonia celei de-a XXV-a aniversări a AVNOJ (Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei) a avut loc la Jajce, pe 29 noiembrie 1968. Masa a fost organizată de Asociaţia Veteranilor de Război, care au pregătit brînză de Travnik, caimac în burduf, Túrós czusza , păstrăv fript din rîul Piva, cartofi boulangère, salate, baclavale.
Poker nuclear cu Iranul
Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a realimentat dezbaterea „A ataca sau a nu ataca Iranul“ cu ultimul său raport, din care reiese că există dovezi că părţi din programul nuclear iranian sînt folosite spre a obţine încărcătură nucleară pentru focoasele rachetelor sol-sol ale regimului de la Teheran.
Un spaţiu de asanat: forumul ziarelor
Citesc adeseori pe Internet articolele de ziar ale unor intelectuali cu voce publică importantă. Am în general grijă să nu-mi scape mouse-ul în zona de forum. Cu excepţia cîtorva intervenţii cuviincioase, locul e plin de ură măruntă, grasă, indecentă; colcăie de sudălmi şi calomnii slinoase.
Zîmbetul RCS-RDS
În România, ai parte de multe situaţii kafkiene, dar rar mi-a fost dat să trăiesc una aşa de interesantă ca în cazul aventurii mele cu furnizorul de cablu RCS-RDS. După cum ştim, operatorii de cablu deţin monopol în anumite zone, şi tu, clientul, eşti captiv. Adică nu poţi să-ţi alegi compania care să-ţi ofere programele TV.
Jurnalismul de unică folosinţă
Una dintre caractersticile distinctive ale jurnalismului românesc actual este orientarea lui spre nonsubiecte şi subiecte instant. Şi unele, şi celelalte sînt pompieristice: „senzaţionale“ azi, uitate peste o săptămînă. Motivul este destul de clar: alternativele presupun multă muncă, inclusiv o solidă documentare.
A fi bărbat sau a fi femeie?
Cînd l-am întîlnit prima oară pe Robyn, semăna cu Einstein. Un american nu mai înalt decît mine, purta haine largi şi ochelari, iar părul îi era alb şi zburlit. Mă impresiona vocea lui, avea o voce caldă şi profundă, dar cu o tonalitate neobişnuită. Are peste 50 de ani şi lucrează la ambasada Statelor Unite. De cînd se ştie, Robyn ar fi vrut să fie femeie.
Cu ochii-n 3,14
Într-o zi cam rece de noiembrie, pe la orele prînzului, pe cînd luasem la pas Bulevardul Carol, de peste drum (din faţa Ministerului Agriculturii) se revarsă asupră-mi pe nepusă masă (din goarne, trompete şi tromboane) „Deşteaptă-te, române“. Ce-o fi cu zarva asta? – mă-ntreb. Era un protest al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din Romånia. (D. S.)
Luna trecută, două capre, mascote ale partidului elveţian de extremă dreaptă anti-imigraţie, au fost răpite de activiştii de stînga. După patr
Da, pînă şi-o cămilă te poate duce la cer
„Ţara e un imens şantier“ – cum aceste cuvinte, o! cititorule, mi-au legănat copilăria românească (într-atît de mult încît m-am cam săturat de ele), nu-mi imaginam că le voi repeta în mintea-mi intens aici, în capitala Qatarului, privind la macaralele ce încolţesc prin toate colţurile oraşului, ca nişte gigantice scobitori menite să fixeze Doha pe hartă.
Amurgul iubirii
Cînd se trezi în miez de noapte, o spaimă urîtă puse stăpînire pe sufletul lui. Uşa bucătăriei trosnea de mama focului şi paşi de bocanci loveau cu putere podeaua. Nici măcar nu ştia ce să facă: să strige, să se dea jos din pat, să se ducă pînă acolo… întuneric beznă… lanterna o uitase pe undeva prin curte… lumînările erau prin beci…
Timpul liber neliber
Luni – ora de tenis. Marţi – ora de balet. Miercuri – antrenament la karate. Joi – limba engleză. Vineri – ora de înot, iar sîmbătă dimineaţa – ore de pictură. Cunosc mulţi copii al căror program săptămînal arată astfel: dimineţi petrecute pe băncile şcolii, lungi după-amiezi în faţa temelor şi seri alergate între săli de sport, de muzică sau de pictură.
Pericol de plictiseală
„Gîndul că viaţa lui este condamnată să se desfăşoare departe de sursele puterilor sacre, că strădaniile sale sînt condamnate să se epuizeze, poate, în cele din urmă, din cauza unor circumstanţe ostile, îl copleşea. După ce rămînea însă o vreme mîhnit în faţa cărţilor sale...“ Şi bla bla bla şi bla bla bla.
Mingea, balconul şi roboţii
Recent a avut loc cea de-a cincea ediţie a Festivalului Kinofest, conform site-ului său „primul şi cel mai mare Festival de film digital din România, şi unul dintre cele mai importante din Europa Centrală şi de Est“, „o competiţie internaţională de scurtmetraje, cu trei secţiuni (Animaţie, Ficţiune, Micromovie)“.
Galantină de becaţine à la Muiron
Curăţaţi şi dezosaţi cincisprezece becaţe şi umpleţi-le cu un pateu de vînat, la care aţi adăugat jambon fiert, trufe şi uger de vacă tăiat în cubuleţe. Coaseţi păsările, rulaţi-le strîns, pe fiecare în parte, în fîşii de hîrtie de copt unse cu unt şi puneţi-le la fiert într-o tingire, în supă de legume.
TVR, o ecuaţie complicată
Televiziunea Română înseamnă multe. Înseamnă istorie, serviciu public, instituţie de stat, în plus una cu mulţi angajaţi, punct de convergenţă a intereselor politice în care cartea cea mare e jucată de partidele aflate la putere etc. Lucrurile acestea se întrepătrund şi, pe de altă parte, nu ştii prea bine care este pozitiv şi care este negativ.
Muzică şi românitate
Boom-ul muzical autohton este o certitudine care nici măcar nu mai trebuie dovedită. Poate doar explicată, în măsura modestelor noastre mijloace de analiză psihologică. Şi cum sufletul unui popor întreg este încastrat în cutia televizorului, privim, oftăm, butonăm, înmagazinăm mii şi zeci de mii de imagini care, în mod firesc, sînt şterse.
Cui îi este frică de ţigani?
Ne-am dat întîlnire în parcarea de la Casa Scînteii. La telefon, a ţinut să precizeze, cu o voce umilă şi uşor cîntată că vine special „din provincie“ ca să vadă maşina şi că el tratează doar cu „oameni serioşi“. El însuşi, cînd a apărut, avea aerul că se pregăteşte să încheie o afacere importantă: pantofi negri, lăcuiţi, cu botul ascuţit, pantaloni din stofă maro.
Cu ochii-n 3,14
Uneori, de la beţie la măreţie poate fi doar un pas, cînd ai cugetul gol. Pe raftul unei prăvălii, o sticlă cu alcool (gata să prindă glas şi să spună tot), purtînd un nume răsunător: „Patriot“. Bei pînă te faci tricolor. (D. S.)
Renovările de la Balşoi au costat de 16 ori mai mult decît era prevăzut iniţial, adică 700 de milioane de dolari. Avînd în vedere că, în cel de-Al Doilea Război Mondial, soldaţii ruşi plecau la luptă cu două fotografii în buzunar (una a lui Stalin şi una a prim-ba
Nu trageţi cu ochiul după femeia arabă!
Fîîîş-oo-fîîîş, fîîîş-oo-fîîîş – cam aşa cîntă boarea, preacinstite primitor al răvaşului meu, cînd bate ea seara, caldă şi parfumată, prin curmalii din spatele hotelului din Doha în care-mi ohihnesc pana (hotel aflat pe strada Al-Funduk – nu foarte greu de reţinut acest nume!).
Pîinea noastră cea de toate zilele
Pe vremuri de lipsuri şi crize, multe dintre lucrurile fireşti ale vieţii cotidiene capătă dintr-odată importanţă şi ajung ţinte predilecte ale discursurilor de tot felul. Pîinea este una dintre aceste ţinte, întrucît îndestularea păstrează liniştea, ieftinătatea aduce „nemurirea“, belşugul induce slava.
Istoria României în manuale
Stăteam de vorbă, deunăzi, cu un părinte care-şi punea problema felului în care se predă istoria României în şcoli. Lăsăm paginile de istorie acoperite de mituri şi legende, şi, la urma urmei, de neadevăruri, de dragul patriotismului, sau dimpotrivă, de dragul adevărului, dăm la o parte rozurile din prezentările domnitorilor şi scoatem la iveală imaginile mai puţin nobile ale marilor personalităţi istorice?
În rîndul lumii consumatoare
„Lumea consumatoare“ e o categorie, semnificativă, a universului din jurul nostru. E adevărat că în ultimul timp, din motive economice şi, mai rar, ideologice, sînt unii care au renunţat la ea. Şi totuşi, de cîte ori mergi în hipermarketuri sau mall-uri, ai ocazia să te ciocneşti de cei care fac, încă, parte din ea.
Occupy masa din colţ!
Teribil de invazivă specie mai sîntem! Orice nouă achiziţie în casă, chiar dacă nu e menită a susţine obiecte, dar are o suprafaţă plană, se va umple imediat de nimicuri. Cărţi, chei, o eşarfă, telefonul mobil. Un scaun nou va fi testat mai devreme sau mai tîrziu drept cel mai la îndemînă umeraş. Oricîte rafturi mai pui în cămară, se vor umple.
Preţ la suta de grame
E mic de tot. Un leu douăzeci, doi patruzeci şi cinci, 10 nouăzecişipatru, 100 nouăzecişinouă. Sînt preţuri la suta de grame. O minciună de două parale care te induce în eroare. Te prinde, te seduce, îţi dă cu leuca-n cap. E mai puţin crudă treaba asta ca şi folosirea copiilor în reclame.
Plăcintă cu mere pentru Indira Gandhi
Pe 11 octombrie 1967, în timpul primului ei mandat de prim-ministru al Indiei, Indira Gandhi vizitează Belgradul. Masa de întîmpinare a avut loc la Beli Dvor din elegantul cartier belgrădean Dedinje. Caviar de Kladovo en bloc‚ supă-cremă de sparanghel, rulouri cu brînză à la Zagorje, friptură de curcan, mlinci, plăcintă cu mere şi sucuri de fructe.
"Să privim monstrul în ochi" - interviu cu profesorul Roger GRIFFIN
Roger Griffin este profesor de Istorie modernă la Oxford Brookes University, autorul a peste 120 de studii despre modernism şi fascism, precum şi a două monografii: The Nature of Fascism şi Modernism and Fascism. The Sense of a Beginning under Mussolini and Hitler.
Top 3 cele mai slabe reclame
Pe locul 3 avem o reclamă mai veche, de anul trecut, dar care încă mai poate fi văzută pe micile noastre ecrane. „Eu Becel inima tatălui meu. Eu Becel inima iubitei mele. Eu Becel inima mămăiţei mele. Tu inima cui iubeşti?“ Becel e o margarină, iar margarina, precum ştim, este unul dintre cele mai nocive alimente.
Mărgăritare tăioase
În România benzile desenate nu formează a IX-a artă, ci o artă mai degrabă invizibilă. Trebuie să vîsleşti temeinic printre paginile.ro pentru a găsi şi la noi manifestări care în alte ţări sînt pe toate drumurile. În Franţa, există şi un Oscar al benzilor desenate, numit Marele premiu al oraşului Angoulême, iar în Statele Unite acesta se numeşte premiul Reuben.
Poveşti şi oameni din Istanbul
Zilele acestea Turcia ţine capul de afiş al agenţiilor de ştiri. Cînd în bazinul maritim disputat între Ciprul grecesc şi partea ocupată de turci s-au descoperit bogate zăcăminte de gaze naturale, Turcia şi-a asumat rolul de parte ocupantă, cerîndu-şi „birul“, luînd partea Ciprului de Nord în afacerea exploatării zonei, reuşind să mai învîrtească astfel cuţitul în rana problemei cipriote.
Cu ochii-n 3,14
Se pare că am devenit o ţară bananieră şi tutunieră: la Piaţa Sudului, şapte inşi din zece strigă „Ţigări, avem ţigări!“, vreo doi (sau două) intervin fructalic în tonalitatea „Cinci lei buchetu’ de banane!“ şi doar unul clamează (aproape discret) „Şerveţele umede!“, suplinit cîteodată de un interpret stingher al partiturii „Leucoplast cu rivanol!“. (D. S.)
Procurorii DNA susţin că vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Bică Radu Vasile (cum îi e numele din buletin), ar fi primit mită
Uluitoarele aventuri ale unui oltean în Arabia (I)
O!, tu, preacinstite cititor care poate că pe spinarea cămilei n-ai urcat niciodată (spre deosebire de mine, cum se va vedea), ai aşadar bunăvoinţa şi primeşte cu bine această nouă epistolă pe care ţi-o trimit din micul & cochetul & bogatul emirat al Qatar-ului, pe unde drumurile vieţii mă aduseră încă o dată.
Despre Descîntece
Pe vremea copilăriei mele, baba Dumitra ocupa un loc central în economia satului: putea vindeca bolile uşoare cu un descîntec. Durerile de cap, durerile de măsele, indispoziţiile şi alte mici ipohondrii îşi găseau leacul într-un pahar cu apă, cîţiva tăciuni stinşi şi vorbe magice rostite în semiîntuneric şi înaintea icoanelor.
De ce nu vrem religie în şcoli
Pe site-ul Patriarhiei, pe lîngă articolele despre care am vorbit în numărul precedent al Dilemei vechi, am găsit şi cîteva mărturii emoţionante ale unor elevi şi profesori din liceele bucureştene, toate avînd aceeaşi concluzie euforică: fără ora de religie, viaţa noastră ar fi mult mai săracă şi, la urma urmei, fără nici un rost.
Un experiment
Am făcut deunăzi paste cu nimic. Adică paste cu ce am găsit prin frigider. Ceva legume flendurite, pe care altminteri le-aş fi aruncat, şi nişte mozzarella antichizată. Sigur, motivele ar putea fi nenumărate: de la lenea de a mai trece pe la magazin, pînă la ştiu eu ce fandacsie culinară minimalistă.
Singurătate şi neputinţă
Mi s-a spus, de multe ori, să nu cred (doar) rău despre singurătate. Că singurătatea e cea care îţi redă libertatea propriilor opţiuni, îţi redă timpul tău personal, atît de preţios, te învaţă să te (re)descoperi şi să-ţi afli adevărata identitate, să te apropii, chiar şi dacă eşti capabil, de divinitate...
Piaţa Gorjului
Dom’le, nu-s de găsit în piaţa aia dovleci mici. Numai uriaşi. Am luat bucăţi dintr-unul. Ţăranul spunea că avusese dovleacul cela 40 de kile. Că uite-aşa l-a tîrît cu covorul pînă-n piaţă. Am cumpărat, că era ca o carne, ca un muşchi de vită. Un leu şi douăzeci kilu’.