Să se reformeze primesc, dar să se schimbe...

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Odă dulceţurilor  jpeg

Pe la începutul secolului al XIX-lea, societatea românească este prinsă de febra reformelor de tot felul prin care se încerca „intrarea în modernitate“. Or, dacă lumea urbană se lasă, de voie, de nevoie, prinsă în jocul schimbărilor, lumea rurală pare un tărîm atît de departe… Ţăranul devine învăţăcelul pentru care se construiesc sfaturi cu privire la multele probleme ce par în neregulă: cum să-şi ridice casele, cum să-şi aerisească pătulele, cum să „scape“ de ciorile prea numeroase care invadaseră recoltele, cum să treacă la însămînţările de primăvară şi culturile aferente în funcţie de teren, cînd şi cum să se facă arăturile de toamnă, cu îndemnuri să se iasă totuşi la muncă, cum să-şi îngrădească culturile pentru a evita desele, mult prea desele pagube provocate de animale de pripas, cum să-şi protejeze casele de umezeală sau cum să-şi facă garduri, cum să îndepărteze armele de foc pentru a nu fi la îndemîna copiilor, de ce să nu le mai folosească pe la nunţi, cum să-şi măture curtea, de ce să dea cu var, cînd să dea cu var, cum se face curăţenia de primăvară, cum se ţine curăţenia iarna, cum să scape de ploşniţe, cum să-şi facă rîşniţe, cum să cultive cartoful, cum să folosească porumbul cu precădere pentru hrana lui, şi nu pentru facerea de rachiu, cum să-şi gospodărească mai bine casa, cum să-şi vaccineze plozii şi de ce să-i vaccineze, cum să-şi dea copilul la şcoală şi de ce să-şi de-a copilul la şcoală, cum să recunoască ciupercile otrăvitoare şi cum să se apere de holeră etc.

Această încercare de educare, reformare, modernizare, moralizare a lumii rurale nu este lipsită de incidente. Împotrivirea este cît se poate de pe faţă şi cea mai la îndemînă modalitate de nesupunere: nepăsarea. Porunci ce vin şi trec fără să lase nici măcar o singură urmă, porunci citite, răscitite şi uitate imediat ce trimisul stăpînirii a plecat, porunci ce au nevoie de iterare şi reiterare pentru a mişca un fir de praf, porunci ce uneori sînt urmate de ameninţări pentru a schimba ceva pentru o zi, cel mult o săptămînă. Deseori, puterea este neputincioasă în faţa unor supuşi care trăiesc într-o lume a lor, paralelă cu ceea se întîmplă la Bucureşti sau la Iaşi, o lume organizată după propriile criterii, cu propriile valori, cu proprii conducători.

Multe dintre proiectele de modernizare a societăţii se sprijină pe această populaţie săracă şi pe bunăvoinţa ei de a se implica într-o operă presupusă a-i uşura viaţa, ale cărei beneficii vor apărea poate într-o zi. Dar cine are răbdare să investească şi să aştepte? Cine are mijloacele materiale şi umane pentru a oferi fără să primească răsplata imediată? De ce ei, şi nu cei mari şi bogaţi? De pildă, construirea de drumuri trebuie să se facă prin participarea locuitorilor. Mulţi dintre ei refuză să participe la această muncă aproape benevolă: peste tot în ţară, şi în toate judeţele şi ţinuturile, supuşii nu vor să iasă nici la refacerea drumurilor, nici la deszăpezirea lor, nici la refacerea podurilor, iar Departamentul Treburilor Dinăuntru (un fel de Minister de Interne) trimite circulare peste circulare otcîrmuitorilor locale, cu cereri de măsuri punitive; jalbele supuşilor invadează apoi toate cancelariile cerînd scutiri, acoperindu-se de sărăcie şi neputinţă, de refuz pe faţă de a presta diferitele munci, cereri de amînări şi prelungiri, acuzînd pe toată lumea de abuzuri, de cereri nedrepte, că sînt trimişi prea departe, că şase zile pe an este prea mult, că nu mai pot, că sînt bolnavi, că sînt săraci etc. Pe cei mai mulţi nu-i interesează nici măcar învăţătura copiilor lor şi refuză să participe la ridicarea unor localuri de şcoli în satele lor, spunînd răspicat că nu vor, cerînd să fie lăsaţi în pace. Şi de ce ar vrea să-şi trimită copiii la şcoală? Rostul lor este cu totul altul decît cel vizat de lumea urbană şi chiar de către puterea centrală: să ajute la nenumăratele munci ale cîmpului, să fie mîngîiere la bătrîneţe. Or, aceste atribuţii pot fi duse la bun sfîrşit şi fără prea multă ştiinţă de carte. Acolo unde clădirea există, cedată de boierul local, sătenii refuză să dea lemnele de foc pe timpul iernii sau pur şi simplu nu se învrednicesc să cedeze minima sumă pentru a plăti simbria învăţătorului. Învăţătorii se plîng de sătenii şi proprietarii care nu vor să le achite drepturile băneşti, sătenii se vaită că, deşi bine recompensaţi, învăţătorii nu-şi fac treaba aşa cum ar trebui să şi-o facă. Sînt săraci, temători, conservatori, şi modernizarea, chiar de se va face, nu va fi mai deloc şi pentru ei… 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.