Cui îi este frică de ţigani?

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Nebuna din cartier jpeg

În acest articol este folosit exclusiv termenul de “ţigan”. Ţigan = persoană ce face parte dintr-o populaţie originară din India şi răspîndită în mai toate ţările Europei, trăind în unele părţi încă în stare seminomadă (sursa: dex.online, DEX ‘98). N-am folosit acest termen cu un sens peiorativ, jignitor sau discriminatoriu, ci doar pentru că, încercînd să analizez o situaţie actuală şi aparent banală, din viaţa de zi cu zi, m-am raportat la un trecut recent în care termenul de “rom” încă nu se folosea.


Ne-am dat întîlnire în parcarea de la Casa Scînteii. La telefon, a ţinut să precizeze, cu o voce umilă şi uşor cîntată că vine special „din provincie“ ca să vadă maşina şi că el tratează doar cu „oameni serioşi“. El însuşi, cînd a apărut, avea aerul că se pregăteşte să încheie o afacere importantă: pantofi negri, lăcuiţi, cu botul ascuţit, pantaloni din stofă maro, cămaşă albă cu mîneci scurte, telefonul mobil iţindu-se din buzunarul de la piept al cămăşii, portofelul îngroşînd buzunarul de la spate al pantalonului. Ţinută clasică de nuntă şi botez, la ţară. Am tresărit: „E ţigan!“. Albul cămăşii îi scotea şi mai tare în evidenţă culoarea pielii. Da, era un ţigan îmbrăcat decent care s-a prezentat „cu respect“ şi a început să studieze maşina. După ce a ţîţîit, a fluierat, s-a aplecat şi a năduşit vreo jumătate de oră, a început să cîrcotească. „Uite aici... tăblăria! Uite-o cum rugineşte. E praf. Păi, ştiţi cît mă face asta? Şi aţi mai zis la telefon şi de bucşele alea că trebuie schimbate... N-are ITP-ul făcut, că expiră. Păi... io mai bag în ea douăj de milioane. Pe puţin. Cît aţi zis că vreţi pă ea? Vă zic eu cu respect că nu face atît...“

S-a scărpinat în cap şi a oferit un preţ cu vreo mie de lei mai mic. „Vă zic eu, cu respect, că atîta face maşina asta. Din cauză de tăblărie. V-am dat bine pă ea!“ Nu mi-a plăcut acel „v-am dat“, la trecut.
Apoi, vreo jumătate de oră, în iulie, la 32 de grade, ne-am învîrtit trei oameni ca blambecii în jurul unei maşini care se cocea la soare în parcarea de la Casa Scînteii. Omul nostru transpira şi mormăia: „Tăblăria, bucşele, itpeul… haideţi, cu respect, că v-am dat bine pă ea!“. A mai pus el o sută, am mai lăsat cîteva sute. Căldura îţi ia uneori minţile. La un moment dat, a venit cu argumentul suprem: „Şi… n-are aer condiţionat! Acum astea se caută, cu aer“. Nu ajungeam la nici o concluzie, aşa că mă pregăteam să pun punct negocierii. „E prea puţin. Aşa mai bine o dau pe degeaba!“ A avut un mic moment de panică şi a mai pus o sută. „Haideţi, cu respect, să facem treaba! Am venit special din Dîmboviţa pentru maşina asta. N-am posibilităţi. Am acasă şapte copii. Şapte copilaşi. Eu cînd cumpăr pîine, iau cîte douăj de pîini!“ Din acel moment a schimbat registrul şi a trecut în cel sentimental. „Gîndiţi-vă că faceţi un bine şi daţi maşina asta la un tată de şapte copilaşi. Şi ştiţi… noi sîntem credincioşi. Nu bem, nu fumăm. Douăj de pîini cumpăr o dată! V-am dat bine pă ea, cu respect, sărumîna! N-are nici aer condiţionat…“ După încă o jumătate de oră, el tot bombănea că plăteşte inclusiv actele, aşă că am cedat. Am calculat împreună cam cît înseamnă preţul în euro. „Hadeţi să facem treaba, sărumîna!“ Facem! Apoi, s-au întîmplat două lucruri care m-au pus pe gînduri. Am văzut o luminiţă stranie în ochii lui umezi, uşor bulbucaţi. Mi-am zis că o fi de bucurie că are maşină. Şapte copii, douăj de pîini… mi se tot învîrteau în cap. După care a făcut cîţiva paşi şi a vorbit vreo zece minute la telefon, „cu băiatu’ ăl mare“. Nu auzeam ce spunea. Cînd s-a întors, avea o altă siguranţă pe sine şi luminiţa aceea crescuse, transformîndu-se în altceva. Poate în satisfacţia omului care încheiase o afacere bună.

În drum „spre acte“, l-am lăsat să-şi conducă maşina, tot încercînd să mă conving că „mi-a dat bine pe ea“. Conducea prost, i-a murit de două ori motorul şi a hurducănit-o de nu se poate, nimerind în toate gropile posibile. Tăblăria, bucşele, itepeul… „Sigur ăsta n-are de gînd să mai bage un leu în biata maşină!“ Îmi imaginam maşina mea pe un drum de ţară „din Dîmboviţa“, călărită de şapte puradei, deşălată, încărcată cu douăj de pîini, cu pepeni şi cu cartofi. Am avut o strîngere de inimă. Ciudat cum te ataşezi de anumite lucruri şi dup-aia te tot gîndeşti pe mîna cui au intrat!

„Vreau să-mi daţi lei, dacă se poate!“, am spus cu voce tare. „Păi, ce sens are să vă dau lei, dacă am la mine euro? De ce să mai schimbăm bani… e acelaşi lucru! Credeţi că vă păcălesc? Îs om serios, am şapte copii. Dacă vreţi, mergem la bancă să verifice banii, cu respect, sărumîna.“ Siguranţa lui nu mi-a plăcut din nou. Era un alt om. „Şi nu vă dau talonul pînă nu o radiem!“ S-a uitat la mine cu ochii sclipindu-i. „Sigur c-o radiem, facem azi toată treaba. Sîntem oameni serioşi.“

Am ajuns pe undeva prin Bucureştii Noi, pe nişte străduţe pe unde nu mai fusesem în viaţa mea. Eu îi spusesem ceva de Udrişte, pentru acte, dar a zis că ştie el un loc mai ieftin. Era o curte fără firmă, fără nimic. Am intrat. „Să trăiţi, nea Mihai!“ Un ţigan tînăr şurubărea la o maşină dezmembrată. Un Merţan vechi. Am văzut şi o firmă rudimentară cu „acte auto“: era aruncată într-un colţ al curţii. În aşa-zisul birou, erau doar o maşină de scris şi cîteva foi tipizate. M-am aşezat pe un scaun acoperit cu muşama şi l-am aşteptat pe Stelică, „băiatu’ cu actele“. O fi fost băiatul cu care vorbise mai devreme la telefon, de a zis el că-i fii-su? Un întreg scenariu mi se lega în cap. Locul era decorul perfect pentru ţepe. A apărut un alt ţigan care nu avea nimic din umilinţa „de Dîmboviţa“ a lui nea Mihai. Era un ţigan şmecher „de Bucureşti“. „Facem actu’, vă dă banii aci, pă loc, şi îi daţi talonul!“ „Păi… nu radiez mai întîi maşina?“ „Aia e treaba dumneavoastră ce faceţi dup-aia…“ Eram cu actele maşinii în mînă. Brusc am realizat că mi-era frică. Tupeul lui Stelică, zîmbetul dulceag a lui nea Mihai şi sclipirea din ochi, strîngerea de mînă cu ţiganul de afară, era „de-al casei“ probabil… mă simţeam încolţită. Mi s-au activat toate stereotipurile şi clişeele legate de ţigani... într-o fracţiune de secundă, în minte mi s-au derulat scene povestite de alţii, dar pe care nu le trăisem niciodată, căci frica mea era una inconştientă, „moştenită“ prin educaţie. M-am ridicat de pe scaun şi am plecat. De fapt, nu ştiam cum să ies mai repede de acolo.

De ce v-am spus toată această poveste? Pentru că doar cîteva ore mai tîrziu, în vreme ce omul nostru din Dîmboviţa insista cu telefoanele, iar vocea îi redevenise umilă şi uşor cîntată – „Dar ce s-a întîmplat, cu respect, sărumîna? Credeam că sîntem oameni serioşi…“ – am început să-mi analizez reacţiile şi să am mustrări de conştiinţă. Mi l-am imaginat pe nea Mihai întorcîndu-se pe jos acasă, dezamăgit, neştiind ce să le spună celor şapte copii care-l aşteptau cu maşina ce urma să-i ducă la cîmp şi să le care pîinile, cartofii şi pepenii. Poate că într-adevăr era un om sărac şi cinstit. Poate că într-adevăr „n-avea posibilităţi“, pusese cu greu bani deoparte ca să-şi cumpere o maşină ieftină, care i-ar fi schimbat viaţa. Iar eu nu i-am vîndut-o, de fapt, dintr-un singur motiv: pentru că era ţigan.

Nu avusesem nici o clipă certitudinea unei afaceri dubioase, doar jonglasem cu supoziţii, interpretasem, apăsasem în mod intenţionat pedala unor mecanisme ce aparţineau unei mentalităţi colective. Dădusem dovadă de prejudecăţi rasiale, iar el, Nea Mihai cel-fără-de-maşină, „om serios“ pînă la proba contrarie, fusese victima unei discriminări. 

Bujor – primul integrant şi programele europene

Pe vremea comunismului, discriminarea nu era „la modă“, sau ce puţin nu însemna ceea ce înseamnă acum. Trăiam într-o societate fără hibe, fără rebuturi. Igiena era un cuvînt de ordine, iar toleranţa nu exista decît în teorie. Ţiganii erau ignoraţi şi împinşi undeva la margine, ca şi cum nici n-ar fi existat. Totuşi, ei erau prezenţi printre noi. Trebuia să-i numim „tovarăşi“ chiar dacă nu se prezentau la locul de muncă. Şi înainte de toate erau cetăţeni români. Pentru că graniţele erau oricum închise, n-aveau unde să se ducă şi să-şi găsească un rost (chiar dacă acesta putea să însemne cerşit sau furat). Eram nevoiţi să-i ascundem şi să împărţim cu ei acelaşi prizonierat.

În şcoala generală, aveai noroc dacă nimereai într-o clasă fără ţigani. Ce-i drept, nu dădeau ei prea des pe la şcoală, însă şi atunci cînd veneau, umpleau o clasă întreagă de păduchi şi de rîie. De regulă, stăteau undeva izolaţi în ultimele bănci şi rămîneau repetenţi în mai multe rînduri. Pînă într-a treia l-am avut coleg pe Remus. Avea o uniformă atît de jegoasă şi de ruptă încît ziceai că nu se dezbrăca niciodată de ea. El a fost singurul din clasă care, într-a doua (de cele mai multe ori, învăţătoarele erau obligate „să-i treacă“ mai ales în clasele mici), nu a fost făcut pionier. În caietul meu de comandantă de detaşament, un fel de caiet „de pîră“, de care şi acum mi-e ruşine, trebuia să dau explicaţii pentru elevii din colectiv care nu erau pionieri. Îmi amintesc şi acum ce am scris acolo: Remus nu era pionier pentru că „este murdar“, „nu are matricolă“, „vorbeşte urît“, „îşi scuipă colegii“. Nu puteam să scriu că nu era pionier pentru că era ţigan. Am răsuflat uşuraţi cînd am scăpat de el, însă într-a patra ne-am pomenit cu fratele lui mai mare, Bujor, care ar fi trebuit să fie într-a opta. Pe vremea aceea tocmai citisem Cireşarii şi, după modelul lor, făceam echipe care căutau comori ascunse în beciurile şcolii şi prin împrejurimi. La un moment dat, o colegă a făcut o propunere care iniţial ne-a şocat: să-l invităm pe Bujor să facă parte din echipa noastră. „Ca să ne apere! El îi ştie pe toţi ţiganii din cartier cu care s-ar putea să avem probleme…“ Avea dreptate. Bujor a înţeles imediat despre ce era vorba şi s-a simţit cumva onorat. Aşa a devenit un soi de bodyguard al echipei. O vreme, ne-a însoţit peste tot în cercetările noastre, docil ca un căţel care tocmai fusese adoptat, ba chiar ne-a dus el însuşi prin nişte curţi sordide şi părăsite, unde am săpat după nişte tinichele aurite pe care le văzuse cu ochii lui cum au fost îngropate.

Cu această primă încercare de „integrare“ a lui Bujor (care s-a plictisit de altfel destul de repede de toată povestea cu Cireşarii), am devenit conştientă de existenţa unei lumi a lor, oarecum paralelă cu a noastră, cu relaţiile ei „subterane“. Ne inspira teamă şi un soi ciudat de respect. Remus şi Bujor făceau parte dintr-un clan cunoscut care deţinea un bordel clandestin. Prin anii ’90, toţi au devenit samsari de maşini, iar acum au afaceri de sute de mii de euro. Se pare că ei, cu relaţiile lor, au „reuşit“ în viaţă, în vreme ce noi, ceilalţi, încă visăm la comori îngropate şi jucăm la Loto. Aceste exemple contribuie din plin la injectarea mentalului colectiv cu ură rasială. De ce ei, şi nu noi?
În anii ’90, cele două lumi au început treptat să se întrepătrundă. În mod paradoxal, în multe dintre cazuri, românii au fost cei asimilaţi, „manelizarea“ fiind doar una dintre consecinţele acestui fapt. „Cocalarii“ au fost un soi de hibrid între ţigani şi români, valabil şi în ziua de astăzi. Şi atunci, tot noi – românii – ne-am ofticat. De ce noi sîntem cei care imităm? De ce „modelul“ lor este mai puternic decît al nostru? De ce ei au bani, vile, maşini de lux, în vreme ce noi nu avem nimic? De ce călătoresc în mai multe ţări decît ne-am putea imagina noi că vom ajunge vreodată? De ce îi vedem peste tot, la Paris, la Monaco, la Berlin, „cucerind“ Occidentul, unde ne-am dorit atît de mult să ajungem şi noi? Iar noi abia dacă ne permitem să fim turişti, în vreme ce ei sînt rezidenţi permanenţi. Alungaţi de peste tot, „integraţi“ peste tot şi vorbind româneşte, sînt totuşi ai noştri. 

Nea Mihai s-ar putea să nu ajungă niciodată la Paris. Sau s-ar putea să fi ajuns deja, de cel puţin de zece ori. Să fi stat pe iarbă, pe Champ de Mars, să se uite cu ochii lui umezi, uşor bulbucaţi la Tour Eiffel, să-şi pipăie buzunarul din spate al pantalonului din stofă şi să-şi imagineze ce bine ar fi să vină cu nişte bani acasă şi să-şi cumpere o maşină care să-i ducă pepenii şi cartofii la cei şapte copii. Lumea lor este în continuare de neînţeles, inspiră teamă, iar pentru unii – un soi de respect. Iar „problema“ ţiganilor nu se poate rezolva cu una, cu două, prin programe antidiscriminare, cu bani europeni. Este o problemă care ţine în primul rînd de noi şi o vom rezolva doar atunci cînd ne vom simţi confortabil în preajma lor şi cînd nu ne va mai fi „frică“ de ei. Pînă atunci, ne vom întreba de ce, „genetic“ vorbind, sîntem mai slabi, mai vulnerabili şi ce putem face pentru a ajunge la un echilibru de forţe.

Maşina n-am vîndut-o nici pînă în ziua de azi. Poate că n-a fost vina lui nea Mihai, poate că eram într-adevăr ataşată de ea.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

Vanator vanatoare FOTO Shutterstock
CCR a respins sesizarea lui Nicușor Dan privind Legea vânătorii. Ce argumente a invocat șeful statului
Curtea Constituțională a României (CCR) a respins miercuri, 18 noiembrie, ca neîntemeiată, cu majoritate de voturi, obiecția de neconstituționalitate formulată de președintele Nicușor Dan cu privire la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic.
conopida jpg
O legumă neașteptată poate fi transformată în dulceață. Cei mai mulți români o pun la murat
Există unele legume din țara noastră la care cei mai mulți dintre noi nu ne gândim decât ca la murături. Chiar dacă, dincolo de hotare, sunt folosite și în alte preparate, în România, astfel de legume sunt servite, de cele mai multe ori, murate. Printre acestea se numără și conopida.
primaria sectorului 3 propune modernizarea Parcului Pantelimon (6) png
Parcul Pantelimon din București va fi modernizat. Trasee de aventură și o telegondolă, printre atracțiile propuse de Primăria Sectorului 3
Primăria Sectorului 3 a transmis miercuri, 18 noiembrie, că a propus modernizarea Parcului Pantelimon pe o suprafață de peste 26 de hectare.
tren pexels jpg
Record mondial pe șine! Trenul uriaș de 7,6 kilometri a pornit la drum. Cum au reușit 12 locomotive să tragă cele 696 de vagoane
Un tren de marfă cu o lungime impresionantă de peste 7,6 kilometri, alcătuit din 696 de vagoane și tractat de 12 locomotive, a circulat în Africa de Sud și ar putea stabili un nou record mondial.
UE Uniunea Europeana foto FMI Facebook 1200x640 webp
Comisia Europeană lansează un eurobond de 45 de miliarde Euro pentru Ucraina. Care ar putea fi riscurile directe și indirecte pentru buzunarul cetățenilor europeni?
Deosebit de interesantă și curajoasă mișcarea pe care o anunță Ursula von den Leyen: Comisia Europeană va începe să se împrumute de pe piețele financiare internaționale propunând o formulă tentantă pentru mulți jucători pe piețe.
deutsche bank shutterstock_1060611242
Milioane de documente interne aruncă Deutsche Bank în scandal. Acuzații privind relațiile cu oligarhi ruși. Epstein și Trump, într-o investigație explozivă
Deutsche Bank este centrul unui amplu scandal după publicarea unei investigații bazate pe milioane de documente interne scurse în presă. P
front 1 jpg
Două gemene au intrat în Cartea Recordurilor Guinness după ce și-au tatuat 70% din corp. Cum arată surorile
Două surori gemene din Germania au intrat împreună în Cartea Recordurilor Guinness, după ce şi-au tatuat aproximativ 70% din suprafaţa corpului.
cioara pexels jpg
Ciorile iau decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii. Ce au descoperit cercetătorii
Ciorile pot procesa informații vizuale și pot lua decizii în mai puțin de un sfert de secundă, arată un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Tübingen, Germania. În cadrul experimentului, păsările au identificat răspunsul corect în medie în 235 de milisecunde.
906936119 2169615316981020 1604632511625642835 n jpg
Radu Marinescu, întâlnire cu familia Alinei Apostol. Transferul româncei deținute în China, în atenția autorităților
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, s-a întâlnit miercuri, 18 noiembrie, cu tatăl Alinei Apostol și cu avocatul familiei. Românca a fost condamnată în China, în 2019, la 13 ani și jumătate de închisoare pentru fraudă cu carduri bancare.