Are şi ea un suflet

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„I loooove you!“ Pauză. O voce feminină metalică. Rîsete. „Marry me!“ Pauză, vocea, rîsetele din nou. Declaraţia de dragoste, cererea în căsătorie, rîsetele şi tot restul veneau de la o masă, acum cîteva zile, într-un bar bucureştean. Lumea, extrem de amuzată, se apleca pe rînd spre ceva ce părea a fi un telefon mobil şi-i urla tot soiul de chestii din astea în engleză. Foarte, dar foarte des, o persoană pe nume Siri a fost jignită. Ba că nu înţelege, ba că e de-a dreptul proastă, ba că ce are cu România de nu-i recunoaşte restaurantele şi magazinele. (Siri, dragi cititori dintre cei care, ca mine, înţelegeţi prea puţin sau vă interesează şi mai puţin gadget-urile astea noi, e o persoană care locuieşte într-un iPhone 4S, un telefon deştept.) 

După aia, tot din acelaşi telefon, a apărut o imagine cu un motan virtual care a fost frecat îndelung pe burtă şi care a tors la fel de îndelung. Motanul ştia a face diverse lucruri precum a repeta subţirel cele spuse de comeseni. Cotoiul, deşi simpatic, a fost pocnit cu degetele prin ecran şi a gemut. Cu acelaşi telefon lumea şi-a făcut poze în care fiecare apărea cu mustăţi: daliniene, einsteiniene, hulk hoganiene. Cea mai interesantă a fost totuşi conversaţia cu domnişoara Siri despre care vă vorbeam. Progrămelul cu pricina a stîrnit toate pasiunile fundamentale omeneşti. Ce-i spui unui robot atunci cînd te afli pentru prima oară faţă în faţă cu el? Păi, chestii de bază. Că-l iubeşti, că de unde e, cum îl cheamă. Te enervezi apoi că nu ştie de nici unele sau că nu-ţi pricepe engleza cu accent. E cam ca atunci cînd un coleg nou aterizează în mijlocul trimestrului într-o clasă de-a V-a. Mai puţin declaraţiile de dragoste, colegul cel nou le păţeşte pe toate: e întrebat diverse, bruftuluit şi înghiontit.

Nu-i absolut deloc de mirare că oameni în toată firea s-au amuzat teribil cu telefonul respectiv, că de regulă îi vorbesc, îl iubesc sau îl urăsc ca pe un seamăn în carne şi oase. Cunosc multă lume care şi-a poreclit maşinile. Roşioara, Miţa, Bubulina, dom’ Vasile, ba chiar, iertare, Pîrţoasa. Lume care vorbeşte cu ele, le alintă şi le mîngîie. Care le sfinţeşte la preot. Lume care plînge cu lacrimi mari şi adevărate atunci cînd trebuie să se despartă de ele. Legături trainice şi care şi-au dovedit stabilitatea de-a lungul anilor. O bătaie scurtă pe capotă: „Ehee, bătrînica asta nu m-a lăsat niciodată!“. Maşini de băieţi dichisite cu jenţi de nuştiucare şi iubite mai abitir ca iubita omenească. Maşini de fete decorate cu gene lungi pe la faruri. Maşini venerabile de pensionari care au cărat copiii la mare în fiecare vară pînă cînd copiii s-au făcut mari şi au plecat la casele lor şi şi-au luat propriile maşini cu care-şi vor duce copiii la mare.

Ştiu de asemenea că sînt oameni îndrăgostiţi de un fotoliu, oameni îndrăgostiţi de case, de rame de tablouri anume sau de un colţ de stradă. Multe reclame mizează pe legăturile astea de dragoste între om şi obiect. Pe compasiunea stîrnită de o lampă veche aruncată în stradă în ploaie. Eu mă trezesc vorbind cu mixerul cu care m-a înzestrat mama cînd am plecat de-acasă. „Să nu mi te horcăi acuma că avem treabă!“ Nu l-aş da pe nici o altă chestie nouă. O bucată de plastic şi metal în care, sigur că da, zace viaţă vie.

Vorbesc şi cu bancomatul cîteodată. Vă bănuiesc şi pe dumneavoastră că aţi făcut-o. „Cum fonduri insuficiente, băi!!!“ „Hai că eşti prost. Ţi-am zis că nu vreau chitanţă.“ Mi-ar plăcea să fiu una dintre camerele alea care supraveghează bancomatele de stradă. Să vezi lume strîmbîndu-se, nedumerindu-se, enervîndu-se şi vorbind cu o cutie. Ba chiar am văzut pe cineva plesnind un asemenea bancomat. Nu ştiu ce păţise omul, dar a izbit cutia aia cu sete. Mi-am zis uşurel, „Hai, măi, are şi ea un suflet!“. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.