⬆
Societate
Pagina 124
Tequila – o reabilitare
Oferă-i cuiva o tequila şi ai toate şansele să te compromiţi. Vei părea un ins juvenil, un amator de beţii crîncene şi iuţi, neîngrijorat de perspectiva migrenelor cumplite şi nici de alte consecinţe, în general. Tequila a ajuns să fie un simplu catalizator de beţie, un drink de bar zgomotos şi aglomerat, băut în grabă, la tejghea, şi parcă în silă.
Iarna islamică după primăvara arabă
Primăvara arabă – cu cereri economice, democratice şi seculariste – aduce la putere, în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, islamul politic cu comportament imprevizibil. Islamul politic radical, islamul militant, mişcările islamiste nu au avut nici un rol în primăvara arabă, nu au fost catalizatorii ei – este ceea ce s-a repetat obsesiv peste tot în lumea arabă.
CouchSurfing - călătorul, drumul şi canapeaua
Paradoxal, cu cît lumea devine mai mică şi viteza de deplasare dintr-un punct în altul al planetei se scurtează, cu atît se intensifică dorinţa omului modern de a călători. Părem să fi intrat într-o cursă contra-cronometru de a bifa cît mai multe puncte vizitate pe harta globului.
Premiile acestei rubrici
La fiecare sfîrşit de an, fac un fel de bilanţ al rubricii de faţă, privesc înapoi la ce-am scris în anul respectiv, iar în 2010 am contabilizat, pentru prima dată, numai bilele albe pe care le dădusem. Cum m-am simţit foarte bine făcînd asta, o să repet formula şi acum.
Cum să-ţi perii e-reputaţia?
Într-o zi, directorul unei instituţii locale din Franţa se trezeşte că poate fi concediat din cauza unui matrapazlîc făcut cu mult timp în urmă, dar ajuns din nou sub lumina reflectoarelor. Cauza? Un site îşi păstrează toate arhivele online şi articolul buclucaş a ajuns la unul dintre şefii lui.
Cromozomul care dă peste cap "ordinea" din corpul nostru
Alexandru, Mădălina şi Florin au ochii alungiţi, faţa puţin turtită şi un zîmbet larg. Ai putea să crezi că sînt fraţi. De fapt, au Sindromul Down. Iar persoanele cu Sindromul Down arată cam la fel. Cînd ne-am cunoscut, Alexandru mi-a sărutat mîna cu un gest delicat şi neaşteptat. Peste cîteva minute avea să apară şi Mădălina.
Cu ochii-n 3,14
Nu pot încheia acest an fără să vă atrag minima atenţie că în 2011 s-au împlinit 190 de ani de cînd cuvîntul „intelectual“ a apărut pentru prima oară sub peniţa lui Saint-Simon: „Invit toţi intelectualii pozitivi să-şi unească şi să-şi combine forţele pentru un asalt general şi definitiv împotriva prejudecăţilor…“ Şi să ne urăm ca, pe termen scurt, obsedaţi cum sîntem de rotunjimi, să prindem măcar bicentenarul termenului. (R. C.)
Cică Standard & Poor’s a retrogradat rating-ul de ţară al U
Ţara are doi Moşi Crăciun - dar nici un preşedinte
Mulţumiri celor ce-au apreciat textul cu ciorapi mulaţi (pe picior de basarabeancă) de săptămîna trecută, numai că acum vă invit să vă reveniţi în simţiri şi să nu mai încurajaţi clişeele sexiste cu privire la cetăţencele Republicii Moldova. Nu uitaţi că statul înrudit şi învecinat a avut deja o femeie prim-ministru.
Aroma somnului pe vreme de iarnă
„Iarna se începe de la decembrie în zece, cînd este noaptea cea mai mare şi ziua împotrivă cea mai mică; şi ţine pînă la martie în zece“, scrie doctorul Ştefan Episcupescu. Să ne pregătim, aşadar, de o iarnă lungă, friguroasă, zăludă, cu omăt şi ceaţă, cu troiene şi ţurţuri, învăţîndu-i secretele.
Exerciţiul dialogului
În timpul oricărei conferinţe publice, există un moment care naşte, deseori, insatisfacţie de ambele părţi: momentul întrebărilor şi al comentariilor din partea ascultătorilor. Se pun întrebări enorme, inadecvate, fatale, de tipul „Ce e adevărul?“, „Ce e iubirea?“, „Ce rost are să fim buni, cînd cei din jur sînt răi?!“
Nu ne mai ţineţi în frig!
Stăteam într-una din dimineţile trecute în faţa sălii de sport de care am devenit dependentă şi fumam o ţigară – de care sînt dependentă – înainte de antrenament. Eram afară în frig, nu suflam fumul în nasul nimănui şi nu-i stăteam nimănui în cale. Ajunsesem mai devreme; pe lîngă mine treceau şi intrau spre vestiar diverse doamne şi domnişoare.
Iubiri (uluitor - înfiorătoare) - în cărţi
Eroi şi mai ales eroine care îţi induc o senzaţie de nesiguranţă, angoasă chiar, în ce priveşte iubirea, dar şi viaţa în general. De multe ori, poveştile lor pornesc pe un fir ce pare normal, posibil, ce se desfăşoară banal, fără meandre. Dar respectivul fir e cît se poate de fragil, se rupe cu prima ocazie.
A ajuns făsuiul cît porcul. 7-8 lei
Incredibilul s-a produs! Făsuiul luă locul cărnii pre limba noastră şi uite-l cum sare ca preţ. În piaţă era fasole şi la 5, şi la 6, şi la 7, şi la 8 lei. Dar mărunţişa aia ieftină, urîtă, plină de gunoaie, ce destin, ce cernere! Aşa că te repezi la cea de 7. Nici 8 nu dai, dă-o-n mă-sa, e doar fasole.
Maţ de porc fiert înăbuşit (Ao ma gu dan)
Bateţi cinci ouă (dan) cu zece linguri de apă. Curăţaţi bine un intestin subţire de porc (zhu xiao chang). Legaţi maţul la unul dintre capete, umpleţi-l cu ouăle bătute şi legaţi şi celălalt capăt. Fierbeţi-l apoi, îndelung, în zeamă de supă.
Între comunism şi nazism - interviu cu Anne APPLEBAUM
"Nu compar regimurile, ci lagărele şi sistemul în care funcţionau, ceea ce e puţin diferit. Cred că ambele sînt îngrozitoare şi unice, şi nu mă interesează care a fost mai rău. Nu cred că este o întrebare importantă şi, oricum, nu văd cum am putea măsura acest lucru. "
Un membru al familiei
Părea o piesă de mobilier. La propriu. Lemnul lui lăcuit se asorta cu biblioteca şi cu vitrina, unde ai mei ţineau paharele şi cîteva bibelouri. Pe el, maică-mea pusese un milieu mai mare. Cînd televizorul era stins, lăsa milieul peste ecran, să nu se pună praful.
Un tren cît o ţară întreagă
Dacă aeroporturile şi avioanele mi se par chintesenţa no man’s land-ului şi, în consecinţă, le locuiesc cu un ciudat (mie) sentiment de inaderenţă, incitant asociată unei senzaţii de libertate „proastă“ , în schimb trenurile – de oricînd şi de oriunde – mi se înfăţişează drept imaginea cea mai necosmetizată şi mai plină de miez a ţării ce le are.
Călăuza clandestinului amator
Este un foarte vechi cititor al nostru, aproape… tradiţional. De prezentat, Mihai Bursesc s-a prezentat singur drept „fără ocupaţie, nici profesie, asta dacă nu se pune faptul că-s nevoit să fac pe căpşunarul o dată sau de două ori pe an. Textul de faţă, tot conform propriei prezentări, aparţine experienţei lui de „pre-căpşunar“. Vocabularul, uneori inedit, îi aparţine.
Cu ochii-n 3,14
Aflăm că s-a descoperit şi se comercializează deja, în SUA, o pastilă care lichidează mahmureala în 15 minute. În cît? În 15 minute. O mahmureală care trece într-un sfert de oră nu e o mahmureală serioasă, ci un bîzdîc; rămîn fidel mahmurelilor de cîte o zi, două, trei, uneori şapte. (R. C.)
În piaţă la mine, înainte de sărbători s-a înfiinţat un aşa-numit tîrg de produse tradiţionale. Sînt tarabe la care se vînd cîrnaţi cu usturoi, cîrnaţi de Pleşcoi, cîrnăciori de bere, pastramă, diverse f
Fetele din Chişinău nu poartă doliu după URSS
În acest decembrie sînt la modă, printre tinerele doamne şi domnişoare din Chişinău, nişte interesanţi ciorapi negri, mulaţi pe... – dar nu cu acest detaliu doream să încep, ci mai curînd cu o aniversare ce m-a adus iarăşi în capitala Republicii Moldova: acum 20 de ani, ultimul imperiu colonial al istoriei se autoradia de pe harta lumii.
"Schimbarea Guvernului, bucuria nebunilor"
Construirea României moderne n-a fost un lucru mult prea uşor nici în trecut, nu este nici astăzi. Începuturile sînt întotdeauna dificile, mai ales cînd experienţele altora par uşor de imitat, dar atît de greu de pus în practică. Despre toate problemele politice care au animat primul Parlament românesc vorbeşte Silvia Marton în La construction politique de la nation.
Forumul părinţilor (şi al profesorilor)
Dialogul practicat de părinţi pe forumul dedicat lor de pe site-ul Ministerului Educaţiei respectă tot tipicul dezbaterilor desfăşurate în ultimii ani în România publică: subiecte importante tratate emoţional şi derizoriu, subiecte anodine, mediocre, conjuncturi particulare impuse sub semnul apocalipsei, vociferări, agresivitate, lipsă de bun-gust.
Gestul contează
E una dintre expresiile care mă enervează cel mai profund. Laolaltă cu încă o zicere la fel de adîncă: „E plin cimitirul cu oameni de neînlocuit“. Păi, chiar e plin. Recunosc fără ruşine că eu cred în unicitatea fiecărei persoane şi în alte prostii de genul acesta.
Kuib la Cumpătu
Colegii din redacţie îmi spun, de fiecare dată cînd mai vreau să scriu despre Cumpătu (deja celebrul cartier din Sinaia unde, pe vremea lui Ceauşescu, era o Casă de Creaţie – loc de întîlnire al scriitorilor, actorilor, muzicienilor şi plasticienilor vremii): „Iar...?“
Mi-am pierdut şapca
Mi-am pierdut capul. Îmi pierd şepcile, căciulile destul de des. Aşa cum îmi dispar ciorapii. Există la mine o pierdere a extremităţilor. Şi cînd umblu prin pieţe, magazine, pierd timpul căutînd acoperămînturi de cap şi picioare. Şi fără greş, oricîte aş lua, pierd mai multe decît am avut.
Pui fals, prăjit (Chao su ji)
Avem, aici, o reţetă de pui „fals“ (din soia), prăjit. În treacăt fie spus, „a prăji“ şi „a copia/plagia“ sînt redate, în chineză, prin două ideograme şi pronunţii similare ale aceluiaşi sunet: chao. Cum e şi în română paronimia lui „a (se) frige/ prăji“.
Luxemburg: ţară mică, dileme mari
Un elev din ducat începe şcoala primară cu luxemburgheza (un dialect german împănat cu mii de cuvinte franţuzeşti), continuă cu germana standard, apoi, în gimnaziu, trece la franceză. La sfîrşitul studiilor gimnaziale trebuie, pentru promovare, să-şi dovedească fluenţa în toate cele trei limbi oficiale.
Aţi educat poporul cu televizorul
Un comentariu pe marginea articolului meu de săptămîna trecută, postat pe Facebook de o profesoară de matematică din Constanţa: „Mă uit la elevii mei, şi nu doar, modelaţi în manifestare şi gîndire de vedetele ce se perindă pe ecranele noastre... Chiar dacă nu ne vine a crede, televiziunea e un sistem educativ puternic al acestei comunităţi rătăcite."
Media în campanie: primele mutări
O să vină campania, o să se umple iar tejghelele de ziare prost tipărite, cu frontispicii strîmbe, a căror cerneală ţi se ia pe degete şi care strigă isteric, din titluri, contra lui Băsescu, Ponta, Antonescu, nu-i aşa? Că doar aşa a fost la fiecare alegeri.
Cronica unei maladii
Pe 1 decembrie a fost Ziua Mondială SIDA, prilej cu care am stat de vorbă cu cîţiva reprezentanţi ARAS - Asociaţia Română Anti-SIDA -, pentru a înţelege cum mai este percepută aceasta maladie în România şi nu numai.
Cu ochii-n 3,14
Vine o vreme cînd strămoşii, vrînd-nevrînd, ajung la circ. Spectacolul stagiunii 2011 a Circului Globus se cheamă Destinul Dacilor. Nu ştiu dacă e inclusă în program şi o dresură de tarabostes, dar nu m-ar mira. (D. S.)
Din ciclul „Să moară şi capra vecinului“: dintr-un articol de analiză publicat de Capital reiese că ungurii ar intra în faliment înaintea noastră. Nu-i aşa că v-aţi mai liniştit? (M. M.)
Busuioc, Matrix, "Cenuşăreasa" şi "Cîntarea României"
Ca şi cum nimic altceva important nu s-ar mai întîmpla la noi sau aiurea, emisiunile de ştiri din ultimele luni ne-au adus la cunoştinţă, cu o oarecare frecvenţă, faptele artistice ale unor tineri români ce participă pe la diferite concursuri TV de amatori din Europa – concursuri pe care, spre lauda lor, uneori le şi cîştigă.
Locuri comune ale misoginismului
„În spatele fiecărui bărbat puternic se ascunde o femeie“ – am auzit de atîtea zeci de ori această inepţie că nu mai am nici o reacţie. Şi în spatele fiecărei femei puternice se ascunde cine? Un bărbat puternic, determinarea şi ambiţia de a-şi depăşi condiţia sau o „pilă“ bine manipulată?
Pumni, sex şi droguri
Profesori bătuţi de elevi, elevi bătuţi de elevi, elevi bătuţi de profesori apar zilnic în filmuleţe pe Internet, pe prima pagină a ziarelor de scandal sau la prime time news. Sînt luate declaraţii în exclusivitate, copiii fac mărturisiri incendiare, dascălii dau detalii picante, directorii spun că se vor lua măsuri, iar presa face bani din violenţa iscată pe băncile şcolilor.
Moartea vie
În vara indiană care a fost debutul toamnei din acest an, un bărbat care putea să aibă şi patruzeci, dar şi şaizeci de ani a tras să moară zile bune în holul de la intrare al blocului unde locuia. A coborît cu liftul de la etajul VI, purtînd cocîrjat sub braţ un pled şi-o pernă. A întins pătura care-şi trăise glorios carourile maro şi verzi prin anii ’80 sub cutiile de corespondenţă.
Jurnal din anii '70
Înainte de recentul Tîrg de Carte am primit o rugăminte care m-a bucurat, dar şi mirat, în acelaşi timp: un fost profesor din facultate, de pe vremea de aur a orelor de latină, Liviu Franga, m-a rugat să-i prezint o carte. Un roman. M-a bucurat pentru că orele de latină de la sfîrşitul anilor ’80 au fost, pentru mine, cele mai frumoase din facultate.
Pastrama de pizdulice şi fuduliile, şi creierul de Nicoreşti
Un loc a mai păstrat cu religiozitate ce nu găseşti în tot Bucureştiul: organele, măţăria, pizdulicea, fudulia. Nicoreştiul de pe Maria Rosetti cu Toamnei. Loc monstruos. Cu diorame, cu ursuleţ blăniţă, cu tablouri de cerb mîncat de lupi, odalisce de farfurie de ciorbă şi printre ele strecurată plasma.
Egipt - militari vs militanţi
Partidele islamiste provenite din mişcări militante radicale adună majoritatea locurilor din Adunarea populară – Camera Deputaţilor egipteană, conform rezultatelor la scrutinul parţial parlamentar din 28 noiembrie, în 9 din cele 27 de provincii egiptene. Nu e nici o surpriză, de vreme ce mulţi egipteni s-au declarat gata să încerce variante politice noi.
Suàn (usturoi)
Pentru cine credea că omniprezenţa usturoiului chinezesc pe piaţa mondială e recentă şi întîmplătoare, aflaţi că, de fapt, e vorba de o invazie îndelung şi minuţios pregătită încă din prima parte a secolului trecut. Aceste două reţete din 1925 stau mărturie.
"Niciodată nu am ştiut mai multe despre creier şi bolile sale"
La doar 29 de ani, Sergiu Paşca se poate lăuda ca fiind prim autor al unuia dintre cele mai importante studii despre cauzele autismului, publicat recent în prestigioasa revistă Nature Medicine. Descoperirea a făcut vîlvă peste Ocean fiind prima în care cercetătorii au reuşit să studieze neuronii pacienţilor cu autism şi să testeze o substanţă capabilă să schimbe defectele constatate.
Ce nu înţeleg
Scriu de peste 11 ani despre televiziune, în cadrul acestei rubrici, am văzut destule şi am comentat destule, dar există încă lucruri pe care le văd la televizor şi pe care nu le înţeleg.De exemplu, nu înţeleg rostul campaniei făcute de ministerul doamnei Elena Udrea la televiziunile noastre.
Bîntuind cu Ceauşescu prin magazine
În reclamele de pînă acum, Dragonul Roşu s-a asociat cu imaginea unor idoli naţionali precum Nadia Comăneci şi Florin Piersic (care bifau astfel încă un brand pe lungile lor liste de endorseri ai neamului). Atît steaua gimnasticii, cît şi marele tomnatic se declarau public muşterii fericiţi ai complexului comercial şi ne îndemnau să le imităm opţiunea.
Voluntariatul nu a creat profesionişti
În data de 12 decembrie va avea loc, în Bucureşti, Gala Voluntariatului – primul eveniment naţional dedicat recunoaşterii voluntariatului din România, gală organizată de VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. Despre eveniment am discutat cu Carmen Marcu, director de comunicare Pro Vobis.
Cu ochii-n 3,14
Ce nu înţeleg eu este de ce poporul nostru 95% creştin şi credincios mănîncă, de ziua naţională – în plin post al Crăciunului! – cîrnaţi şi friptură pe la parangheliile publice. Adică se încalcă rînduiala postului din iubire de ţară, cum ar veni. Pe cale de consecinţă, iubirea de ţară nu e creştină? (M. V.)
Dacă acum cîteva milioane de ani o zi pe Pămînt avea 20 de ore, se estimează că peste încă cinci milioane de ani o zi va avea 27 de ore. Cei care se plîng de lipsa timpului să mai aibă,
New York-ul în cinci zile
N-o să vă ascund: sînt singura din familia mea care a zburat peste Ocean. M-au sunat mama și mătușa în seara de dinaintea plecării să-mi spună drum bun și m-au rugat, neliniștite, să dau neapărat un semn cînd ajung. Îndepărtatul New York, la care am visat mult timp cu ochii deschiși, și pe care îl știam din atîtea cărți și filme, mă aștepta.
...Oare cîte cămile merită o femeie frumoasă?
Aşadar, o! preaînţeleptule cititor care m-ai văzut acum două săptămîni, aici, urcînd pe o cămilă pe nume Başir şi făcînd plimbări cu mîinile pe cocoaşă, ai reţinut, probabil, ce amabil a fost crescătorul de cămile ce ne fu gazdă şi ce aer de relativă prosperitate degaja el, fără ostentaţie. După plimbarea pe cămilă, ne-a dus la nişte staule, unde stăteau puii de încocoşată.
Cetele de şcolari şi zarva unei lecţii la 1800 şi-un pic
Prima modernizare românească oferă o serie de exemple, utile şi astăzi, cu privire la necesitatea „îmblînzirii“ unei populaţii de cele mai multe ori pasive, şi din cînd în cînd rebele. Căci, nu-i aşa, statul modern are nevoie de resurse pentru a hrăni imensul aparat administrativ ce urma a se naşte, şi de supuşi fideli pentru a „guverna“ în linişte.
Uniformă şi uniformizarea
Au existat, acum cîtva timp, discuţii despre introducerea uniformelor în învăţămînt. Vocile – în mare parte ale părinţilor – care susţineau propunerea aveau drept argument faptul că uniforma disciplinează, ajută la formarea unei atitudini mai responsabile faţă de şcoală, îi protejează pe cei care o poartă şi le dezvoltă sentimentul apartenenţei la grup.
Machoism gospodăresc
Ştiţi dumneavoastră caricaturile alea cu un cinstit neanderthalian care cu o mînă ţine o ghioagă pe umăr şi cu cealaltă îşi tîrăşte nevasta de plete spre peşteră? Probabil că şi ăla o fi avut o trusă de scule din os şi din piatră puse bine într-o firidă (naturală) din perete iar, la rîndul ei, nevasta o fi amenajat un loc unde se ţin pieile alea bune, nepurtate zi de zi.
Zori de zi
Am ţinut neapărat să ajung şi la ultima (pînă în momentul de faţă) producţie din seria „Amurg“: Zori de zi – ecranizarea primei părţi a celui din urmă roman semnat de Stephenie Meyer. De ce? Probabil, dintr-o nevoie, adolescentină încă şi nu prea evoluată, de poveste. Poveste de dragoste eternă.