Kuib la Cumpătu

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Spital, în Franţa jpeg

Colegii din redacţie îmi spun, de fiecare dată cînd mai vreau să scriu despre Cumpătu (deja celebrul cartier din Sinaia unde, pe vremea lui Ceauşescu, era o Casă de Creaţie – loc de întîlnire al scriitorilor, actorilor, muzicienilor şi plasticienilor vremii): „Iar...?“

Iar. Cumpătu e un soi de „ţară“ a copilăriei mele, locul în care îmi petreceam cea mai mare parte din vacanţe, unde mi-am făcut prieteni şi unde mi-am trăit primele idile. Şi unde am învăţat ce înseamnă viaţa în comunitate şi cum te poţi adapta la ea. 

După ’89, am revenit la Cumpătu într-o nouă copilărie: cea a copilului meu. Datele problemei se schimbaseră, însă, radical: mai existau doar foarte puţine vile ale creaţiei, majoritatea fuseseră retrocedate proprietarilor. La fel se întîmplase şi cu cele ale partidului (am uitat să spun că o parte a Cumpătului era a partidului comunist: conţinea vile de vacanţă pentru demnitarii vremii de atunci). Senzaţia generală era de... sfîrşit şi paragină. 

Asta se întîmpla pe la începutul anilor ’90. Ani în care, ţin minte, ne-am dus să ne jucăm în curtea unei superbe vile părăsite (se spunea că acolo stătea Dăscălescu), care avea o grădină senzaţională şi un leagăn – un fel de casă mai de lux a vrăjitoarei din pădure, cu toate atuurile uneia din poveşti. Perioadă în care şi „instituţiile“ locale se degradau văzînd cu ochii, pierzîndu-şi funcţionalitatea: Restaurantul Vînătorul zace şi acum în paragină, devenind loc de joacă al copiilor locali; fostul club, unde, pe vremuri, vedeam filme şi jucam popice, e, acum, casă particulară. 

Perioadei de prăbuşire, a început, foarte încet, să-i urmeze una de dezvoltare. Vechea cantină a devenit Restaurantul La marmote, unde, în ciuda denumirii inadecvate local (ar fi trebuit să se numească La urşi, pentru că urşii căutători în gunoaie au fost, destul timp, o realitate a locului), se mănîncă bine. Au apărut vreo două-trei pensiuni. Un magazin, ba chiar şi o biserică. Şi, nu în ultimul rînd, două hoteluri. 

Primul a fost Piatra Şoimului, situat chiar vizavi de fosta cantină. M-am bucurat că există (de dragul Cumpătului), dar nu pot spune că mi-a plăcut cum arată. Recent, însă, hotelul şi restaurantul lui şi-au schimbat proprietarul: familia Rădulescu, actualii lui „stăpîni“, obişnuiau să vină la Cumpătu cînd erau mici. 

Relaţia afectivă cu locul i-a făcut să vadă altfel lucrurile: şi-au dorit, pe bune, să facă din Cumpătu un loc în care se întîmplă ceva... Au scris chiar şi un soi de profesiune de credinţă în sensul ăsta: „Să redăm cartierului Cumpătu din Sinaia farmecul pe care îl avea pe vremea copilăriei noastre. Să creăm Locul în care oamenii să se adune pentru o seară de teatru sau jazz, recital de pian sau expoziţie de fotografie şi nu numai... pe scurt, în următorii cinci ani să facem din Cumpătu din nou un loc viu!“.

Cine este familia Rădulescu? Am cunoscut-o doar pe Mădălina, despre care am aflat că e mamă a doi copii şi cu un al treilea pe cale să se nască. Altfel, din propria ei prezentare aflu că „Piatra Şoimului este astăzi un business de familie. Cînd l-am preluat, nu aveam experienţă în turism, ci în industria bancară, în cea de resurse umane... experienţă în servicii... în antreprenoriat şi experienţă... de client!“.

Mădălina m-a invitat la un concert de jazz în Kuib: aşa se numeşte acum restaurantul Hotelului Piatra Şoimului. Denumirea i se potriveşte, arată ca un posibil cuib, înăuntru e o atmosferă caldă, cu mult lemn şi multă lumină. Concertul a fost o revelaţie, deşi era o trupă despre care, mea culpa, nu ştiam nimic: The Power of 5 (Jimmy Cserkesz, Alex Munteanu, Petra şi Michael Acker, Toma Dimitriu).

Vocea Petrei Acker a fost, de fapt, revelaţia. Şi mi s-a părut incredibil că am auzit-o... la Cumpătu. În bunul şi bătrînul meu Cumpătu, în care, altădată, puteam cel mult să-l ascultăm pe Ştefan Bănică Jr. (unul dintre copiii de atunci) cîntîndu-ne din Beatles la cerere, în timp ce mîncam bezele, în faţa cantinei de odinioară. Sau în Poligon, în faţa tradiţionalului foc. Unde acum s-a înălţat Hotelul Cumpătu, autointitulat „The best in Sinaia“. Dar despre acesta, cu altă ocazie.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.