Fetele din Chişinău nu poartă doliu după URSS

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

- Basarabene, iarăşi (1) -

În acest decembrie sînt la modă, printre tinerele doamne şi domnişoare din Chişinău, nişte interesanţi ciorapi negri, mulaţi pe... – dar nu cu acest detaliu doream să încep, ci mai curînd cu o aniversare ce m-a adus iarăşi în capitala Republicii Moldova: acum 20 de ani, ultimul imperiu colonial al istoriei (pe numele său Uniunea Sovietică) se autoradia de pe harta lumii, lăsînd în urmă-i spaţii ale indeciziei, temerilor şi oportunităţilor de tot felul. În decembrie 1991, perestroika gorbaciovistă se termina într-un colaps. La începutul anilor ’80 s-ar fi zis (şi unii chiar au zis-o) că sistemul sovietic începuse nestăvilit asaltul final asupra lumii libere: din Cuba şi pînă în Angola, din Afganistan (invadat în decembrie 1979) şi pînă în Polonia (al cărei regim comunist tocmai decreta legea marţială), puterea sovietelor se manifesta plenar şi ameninţător pe-atunci – iar Occidentul, încă o dată, părea impotent şi incapabil de rezistenţă. Şi totuşi, o decadă mai tîrziu, în acel 25 decembrie ’91, imperiul ideologic al lui Lenin–Stalin–Hruşciov–Brejnev–Andropov–Cernenko–Gorbaciov dispărea în colbul Istoriei, regretat fiind probabil de către o minoritate şi totodată blestemat fiind de către sute de milioane de ex-supuşi cărora nu le venea să creadă ce bucurie eliberatoare le fu dat să trăiască.

Iată-mă-s, aşadar, la Chişinău, pentru a participa la un parastas academic organizat de Asociaţia Tinerilor Istorici din Republica Moldova şi dedicat fostului Leviathan sovietic – taman la fix pentru a observa, neutru, cum în această iarnă, printre distinsele june doamne şi domnişoare ale Chişinăului, ciorapii negri – spuneam – sînt la mare căutare... dar, repet, nu despre acest lucru doream a vă vorbi aici mai întîi. Ci doar cutez a propune domniilor voastre un periplu în sensul propriu al vorbei: celor ce vor să priceapă mai bine ce se întîmplă, de 20 de ani încoace, cu Republica Moldova, le recomand să se plimbe de la un capăt la altul al bulevardului Bucureşti din Chişinău. Nu vă uitaţi la maşinile ce curg pe carosabil – multe dintre ele în contradicţie flagrantă cu modestul PIB per capita din capitala Basarabiei – şi, pe cît posibil, nu vă lăsaţi privirile furate nici de către zglobiile doamne şi domnişoare cu ciorapi negri care... iertaţi-mi divagaţia, văd că tastatura mea face ce face şi tot la ei ajunge. Ci mai bine priviţi clădirile, de-o parte şi de alta. La o anume adresă veţi vedea sediul noului post Radio Chişinău – recent inaugurat, printr-o admirabilă strădanie a Societăţii Române de Radio; ceva mai încolo, pe trotuarul celălalt, veţi vedea Ambasada României, la poarta căreia – alături de tricolorul nostru – steagul Uniunii Europene flutură ca un liman izbăvitor. Pîn’ s-ajungi la ambasada noastră, veţi găsi şi un restaurant (pe nume Ili-Pili, sau cam aşa ceva), unde chelnerii vorbesc mai mult ruseşte, dar în care, dincolo de acest detaliu, veţi putea gusta un memorabil borş de viţel (am dat ceva detalii, tot aici, prin iulie anul trecut). Mergi mai departe şi, după ce admiri cîteva clădiri-monument, marcate cum se cuvine cu însemne de patrimoniu, veţi vedea pe trotuarul opus ambasadei noastre (!) o casă scundă, la stradă, pe a cărei plăcuţă scrie, în română şi rusă, că acolo a fost, vreme de cîteva luni, la începutul secolului al XX-lea, sediul tiparniţei ilegale a gazetei leniniste Iskra (măcar de-ar fi rămas pînă la capăt ilegală!). În fine. Şi iac-aşa mai mergi pînă ce vei da de un gard lung, de cărămidă tencuită, pe al cărui var se-nghesuie tot felul de slogane, scrise în ultimii ani cu spray-uri colorate: într-un loc scrie Maricica, te iubesk, într-altul scrie Basarabia e România, în alt loc scrie (în chirilice) Chişinev – ruskii narod (sau gorod?), într-altul e desenat chipul din profil al lui Lenin cu o biluţă de clown pe nas iar lîngă chip scrie (discutabil, desigur, d.p.v. al corectitudinii politice) Iude, marş na Sibir! În sine, acest lung zid e un fel de rezumat (geopolitic!) al dilemelor identitare ale acestei mărunte republici care, pe 16 decembrie a.c., încearcă – iarăşi – să dezlege nodul gordian al alegerii unui preşedinte (voi reveni săptămîna viitoare asupra subiectului).

...Şi, cum ziceam, pe bulevarde sau pe stradele, în pieţe şi-n parcuri, veţi vedea la tot pasul tinere femei blonde sau brune, românofone sau rusofone, mai năltuţe sau mai bondoace, care poartă, mai la vale de hainele lor îmblănite, nişte ciorapi negri & nişte botine suficient de înalte & nişte fuste suficient de scurte încît – tot încercam să vă spun, dar nu m-aţi lăsat – acei ciorapi să fie notabil puşi în valoare, mulaţi pe picioarele aferente, prinse-ntr-un mers avîntat. Nu-s în doliu – ci-s doar cochete, femeile din Chişinău. 

(va urma)  

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche Publishing, 2011.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.