Călăuza clandestinului amator

Mihai BURSESC
Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Călăuza clandestinului amator jpeg

Este un foarte vechi cititor al nostru, aproape… tradiţional. Cel puţin din 1996. De prezentat, Mihai Bursesc s-a prezentat singur drept „fără ocupaţie, nici profesie, asta dacă nu se pune faptul că-s nevoit să fac pe căpşunarul o dată sau de două ori pe an. Am făcut o şcoală de translatori la Timişoara, din ’96 în ’99, profesoara de engleză, Sanda Bogoevici, ne aducea la cursuri Dilema şi ne-o recomanda la toţi ca să ne îmbogăţim vocabularul şi să ne nuanţăm exprimarea“. De loc din Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara.

Textul de faţă, tot conform propriei prezentări, aparţine experienţei lui de „pre-căpşunar“. Vocabularul, uneori inedit, îi aparţine. (I. P.)


După 1990, aflînd despre lumea „de dincolo“ prin viu grai de la martori oculari, am început să am reverii cu… the European Dream timp de ani. Pînă atunci jinduirile îmi fuseseră setate exclusiv pe Raiul Sovietic, datorită mărturiilor depuse de Timur şi băieţii săi, Tînăra gardă, Povestea unui om adevărat, Pe Donul liniştit şi de Aşa s-a călit oţelul. În mai puţin de cîteva luni, cîinii de pază ai democraţiei originale mi-au făcut praf lecturile şi tînjeala de a emigra în Rusia, ce rezistase pînă şi muşcăturilor date de Europa Liberă şi de Vocea Americii.

Pe acea vreme de veselă amintire şi de proaspătă libertate, visul european al omului de rînd nu evoluase încă la stadiul de căpşuniadă.

Aveam două opţiuni: un obositor drum din provincie în înfricoşătorul Bucureşti, o noapte nedormită şi de coadă la intrările de tip abator în ambasadele Uniunii Europene, denumite popular şi „magazinele de vize“, unde atentai la dreptul de liberă circulaţie, de regulă după ce mai înainte dădeai dreptul: între 1000 şi 3000 USD pentru ciozvîrta de viză Schengen – de turist sau, în cazuri şi mai costisitoare şi mai rare, chiar şi una de muncă; un şi mai extenuant drum la frontiera Vestului cu una din ţările Estului şi apoi tot o noapte nedormită, totuşi una în care nu mai trebuia să stai la coadă cu durere în picioare prin labirintul de oţel, ci să ţi le iei la spinare prin păduri sau hăţişuri pînă traversai zona de tampon de 60-100 de km – în care ospitalitatea era inexistentă şi în care erai returnat statului vecin înainte de perorarea mioritică a tradiţionalei cereri de azil, fluierată la urechile surde ale însoţitorilor ciobăneştilor germani.

Pantofii de nuntă şi harta clandestină

Ca orice tînăr sănătos la minte, care nu voia să dea banul făcut pe altul nefăcut, am sărit peste prima opţiune. Am ieşit la autostop într-o iarnă cu un metru de zăpadă, îmbrăcat în costum şi pantofi de nuntă, că de altceva mai bun nu dispuneam pentru prima ieşire din ţară. Cu noţiuni de germană de parabolică ca bagaj, considerînd că era şi prea de ajuns ca să mă descurc, odată ce mă voi fi predat austriecilor.

Înainte de a ieşi din ţară, prin intermediul cumnatului, ce cocheta cu lumea interlopă a Timişoarei, am consultat o călăuză profesionistă, ce a binevoit pro bono chiar să-mi deseneze pe o schiţă amplasamentul grănicerilor unguri ce păzeau frontiera şi pentru austrieci, felul cum să ies din oraş pe lîngă o fabrică, direct în Austria, fără să mă rătăcesc prin hăţişuri în miez de noapte, plus alte detalii.

La Nădlac, vameşul mi-a interzis să trec pe jos, iar ca să mă ajute ori/şi ca să se scape de mine m-a urcat într-un autocar direcţia Budapesta. Şoferul român n-a îndrăznit să-mi ceară bani, probabil cu gîndul la vameş.

Bucuros că nu cheltuisem nici un sfanţ pînă la Budapest Nyugati, m-am interesat la gară cît costă şi am luat un bilet pentru Sopron – oraş la graniţa cu Austria. Forinţii primiţi rest i-am lăsat fără să vreau unor hoţi de buzunare care se aşezaseră cu mine pe bancă în timp ce aşteptam trenul. Mai rămăsesem doar cu cele zece mărci germane din paşaportul pitit bine în ascunzătoarea din căptuşeala sacoului.

În trenul aproape gol erau doi naşi care mi-au ignorat biletul şi, deşi nu scosesem o vorbuliţă, mi-au cerut actele: „Papiren, papiren!“. Am scobăit după proaspăt dezvirginatul paşaport verde cu însemnele socialiste, palmînd şi bancnota din el. L-au întors pe toate părţile, s-au apucat să studieze poza alb-negru, au început să tremure, apoi au izbucnit amîndoi în hohote nestăpînite de rîs. Ce-i drept, nici eu nu m-aş fi recunoscut în poză. Mi-am adus aminte de vorba aia: „Cînd începi să semeni cu poza din paşaport e momentul să te întorci acasă“. Poate o ştiau şi naşii.

Am ajuns pe la miezul nopţii într-un Sopron congelat. Se făcuse ora două noaptea, clănţăneam întruna, am trecut la salt înainte şi am uitat de frig. Aveam drept repere luminile albe ale vămii în dreapta şi luminile galbene ale unităţii militare în stînga, în depărtare. Am înotat cîteva zeci de minute prin zăpadă înainte de a fi orbit de un trasor, apoi de proiectoare. Am fugit cît am putut, dar m-au prins din faţă şi din spate. Cătuşe, percheziţie sumară, mă întrebau ce naţie sînt şi unde mi-s actele, dar n-am scos un cuvînt. La arest mi-au luat hainele de pe mine la puricat, în căptuşeală au dat peste harta desenată de mînă de călăuză, peste paşaport şi cele zece mărci. Ultimele i-au distrat la culme. Engleză nu ştiau, dar m-au întrebat în germană unde aveam de gînd să fug cu atîta bănet. Le-a pierit zîmbetul de pe buze cînd s-au uitat mai bine la schiţele de pe hîrtie. S-au apucat să dea telefoane, m-au băgat într-un birou, unde m-au ţinut în picioare, în timp ce ei stăteau pe scaune, după o masă pe care trona o lampă ce au fixat-o pe mine, fumînd nervoşi. După o oră, a venit unul ce ştia engleză şi zicea că e ofiţer de la securitatea Ungariei, ca să-i relatez cum am aflat eu de amplasamentul soldăţeilor de pe frontieră. I-am cerut un scaun şi m-a refuzat, nu înainte de a-mi sufla fumul în nas în timp ce se chinuia să-mi bage şi lampa în ochi. Le-am spus că harta desenată am găsit-o pe jos în România. Au început toţi să rîdă. M-au pus să desenez şi eu o copie, şi mi-au comparat şi scrisul. Au admis că n-am desenat-o eu şi m-au rugat să inventez totuşi o altă poveste pînă dimineaţă. După o oră m-au băgat într-un dormitor cu multe priciuri, după nişte gratii păzite de o santinelă. Am adormit instantaneu.

M-au trezit doi tineri colocatari ca să merg la micul dejun cu ei dacă vreau, dacă nu, să le fac paturile, pînă se-ntorc. M-a pufnit rîsul după ce le-am scanat fizicul şi am abordat santinela: „Do you speak English?“, tocmai cînd îi venea schimbul care, auzindu-mă, a început să mă maimuţărească rîzînd şi repetîndu-i celuilalt de vreo cinci ori: „Do you speak English?“-ul meu. Ne-au escortat la cantină, unde nişte bucătărese grase şi încruntate ne-au servit cu gulaş şi salată de varză. Am păpat tot şi am curăţat farfuria cu un coltuc de pîine, mulţumindu-le frumos în ungureşte. S-au luminat la faţă şi m-au îmbiat cu încă o porţie pe care am halit-o mai pe răsuflate.

Am fost chemat iar la interogatoriu, de data asta cu un translator, un secui ce stîlcea româna, dar într-o atmosferă mult mai relaxată, puteam sta jos, iar anchetatorul era în civil. M-a întrebat cu simpatie, printre altele, ce studii am, cît costă un ou în România, şi ce aveam de gînd să fac în Austria fără nici un ban. Apoi mi-a adus la cunoştinţă că, după lege, am afectat securitatea frontierelor Ungariei cu hîrtiuţa mea cu soldăţeii desenaţi şi, drept urmare, voi fi judecat şi risc să petrec minimum trei luni la zdup. Dar dacă le spun cine a desenat-o, scap cu mai puţin, doar cu o interdicţie de călătorie de cîteva zile pe paşaport. Mi-au spus că au o colaborare strînsă cu Poliţia Română, iar aceasta îmi poate asigura protecţia dacă mi-e frică de autorul hărţii. Mi-a zburat mintea imediat la programul american de protecţia martorilor şi am zîmbit larg. Mi-au adus un catalog cu poze de traficanţi de persoane. Am răsfoit cîteva pagini. Călăuza pe care o consultasem figura chiar pe a doua pagină.

„Uite cum am făcut rost de hartă“, îi zic închizînd catalogul: „Eram într-un bar în Timişoara, iar la masa vecină un grup de bărbaţi se ridică şi pleacă, în urma lor rămînînd o hîrtie pe jos. Am luat-o şi am băgat-o-n buzunar.“

Translatorul m-a întrebat dacă am auzit de Fraţii Grimm şi dacă mă cred unul din ei. Eu i-am răspuns că am auzit de ei, dar că mi-e greu să-mi imaginez cum ar putea dovedi cineva că povestea mea nu e adevărată.

Drumul de întoarcere

După două zile am prins o santinelă cu ceva rudimente de germanogleză, care mi-a dezvăluit că o să fim expulzaţi spre seară pentru că în celelalte unităţi militare de-a lungul graniţelor Magyarorsag-ului cu Schengen-ul austriac se capturaseră destui români ca să umple autobuzul puşcăriei.

Autobuzul ajunsese deja să fie ticsit după Hegyeshalom. Era unul destul de uzat, similar cu cel din Con Air şi Alte 48 de ore, tot din metal şi zăbrelit. Şoferul şi cei patru jandarmi erau despărţiţi de restul autobuzului de alt rînd de gratii prin care aceştia din urmă îşi strecurau bulanele ca să-i izbească cu sete pe cei care nu respectau consemnul de a nu se aşeza pe primele patru locuri din faţă. Treaba asta au făcut-o toată noaptea pentru că românii se aşezau pe scaunele cu pricina numai de-ai dracului. N-am putut să-nchid un ochi din cauza urletelor, a zăngănelilor şi a zgomotului loviturilor. Nu ştiu cum de au rezistat jandarmii atîtea ore de hîrîială. Arestaţii o făceau cu schimbul, prin rotaţie. M-am concentrat pe studiul fizionomiei tovarăşilor mei descătuşaţi. Asemenea faună nu mai văzusem niciodată. Zdrahoni sau aşchliopantere cu feţe crunte, cicatrici şi majoritatea cu dinţii din faţă lipsă. Cam 50 să fi fost. Aveau toţi un numitor comun: nu era nici unul gras sau blond. Păreau aproape toţi să se cunoască între ei. Nici unul nu m-a băgat în seamă. Aveam impresia că se uită prin mine sau că-s invizibil.

Odată ajunşi şi debarcaţi pe „No Man’s Land“-ul dintre Nagylak şi Nădlac, înainte de a fi predaţi Poliţiei de Frontieră mioritice, cvasitotalitatea pasagerilor, neavînd cătuşe, au tăbărît cu pumnii şi picioarele pe cei patru jandarmi unguri – nu şi pe şofer –, în urletele generale de întărîtare şi sub fluierăturile admirative ale vameşilor de pe partea română, care n-au schiţat nici cel mai mic gest că ar dori să intervină. Busculada s-a încheiat la fel de rapid cum a început.

Aceşti „Clandestins Sans Frontières“ s-au aşezat frumos la coadă în vama românească ca să-şi primească înapoi lucrurile confiscate şi paşapoartele, ştampilate cu interdicţiile de călătorie de rigoare. Cînd mi-a venit rîndul la ghişeu, ofiţerul mi-a înmînat plasa de un leu cu borcanul de nuci în miere şi sîngeretele, chiar şi bancnota de zece mărci germane. Lipsea doar schiţa călăuzei. Apoi mi-a răsfoit paşaportul şi m-a întrebat cu mirare: „Tu ce dracu’ ai mai făcut? Toată lumea are interdicţii de 24 sau de 48 de ore, numai a ta e de un an. Las’ că mai poţi încerca şi prin Ucraina, apoi la polonezi… la nemţi e vraişte, pe aco’ chiar trece oricine vrea“.

Am ieşit la autostop către casă, consolat la gîndul că acasă mă aştepta un paşaport virgin, cel al fratelui meu geamăn, care n-a avut chef să mă însoţească, dar al cărui document de călătorie eram hotărît să-l botez sau deflorez în Vaterland. Dar asta-i altă poveste.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

conopida jpg
O legumă neașteptată poate fi transformată în dulceață. Cei mai mulți români o pun la murat
Există unele legume din țara noastră la care cei mai mulți dintre noi nu ne gândim decât ca la murături. Chiar dacă, dincolo de hotare, sunt folosite și în alte preparate, în România, astfel de legume sunt servite, de cele mai multe ori, murate. Printre acestea se numără și conopida.
primaria sectorului 3 propune modernizarea Parcului Pantelimon (6) png
Parcul Pantelimon din București va fi modernizat. Trasee de aventură și o telegondolă, printre atracțiile propuse de Primăria Sectorului 3
Primăria Sectorului 3 a transmis miercuri, 18 noiembrie, că a propus modernizarea Parcului Pantelimon pe o suprafață de peste 26 de hectare.
tren pexels jpg
Record mondial pe șine! Trenul uriaș de 7,6 kilometri a pornit la drum. Cum au reușit 12 locomotive să tragă cele 696 de vagoane
Un tren de marfă cu o lungime impresionantă de peste 7,6 kilometri, alcătuit din 696 de vagoane și tractat de 12 locomotive, a circulat în Africa de Sud și ar putea stabili un nou record mondial.
UE Uniunea Europeana foto FMI Facebook 1200x640 webp
Comisia Europeană lansează un eurobond de 45 de miliarde Euro pentru Ucraina. Care ar putea fi riscurile directe și indirecte pentru buzunarul cetățenilor europeni?
Deosebit de interesantă și curajoasă mișcarea pe care o anunță Ursula von den Leyen: Comisia Europeană va începe să se împrumute de pe piețele financiare internaționale propunând o formulă tentantă pentru mulți jucători pe piețe.
deutsche bank shutterstock_1060611242
Milioane de documente interne aruncă Deutsche Bank în scandal. Acuzații privind relațiile cu oligarhi ruși. Epstein și Trump, într-o investigație explozivă
Deutsche Bank este centrul unui amplu scandal după publicarea unei investigații bazate pe milioane de documente interne scurse în presă. P
front 1 jpg
Două gemene au intrat în Cartea Recordurilor Guinness după ce și-au tatuat 70% din corp. Cum arată surorile
Două surori gemene din Germania au intrat împreună în Cartea Recordurilor Guinness, după ce şi-au tatuat aproximativ 70% din suprafaţa corpului.
cioara pexels jpg
Ciorile iau decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii. Ce au descoperit cercetătorii
Ciorile pot procesa informații vizuale și pot lua decizii în mai puțin de un sfert de secundă, arată un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Tübingen, Germania. În cadrul experimentului, păsările au identificat răspunsul corect în medie în 235 de milisecunde.
906936119 2169615316981020 1604632511625642835 n jpg
Radu Marinescu, întâlnire cu familia Alinei Apostol. Transferul româncei deținute în China, în atenția autorităților
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, s-a întâlnit miercuri, 18 noiembrie, cu tatăl Alinei Apostol și cu avocatul familiei. Românca a fost condamnată în China, în 2019, la 13 ani și jumătate de închisoare pentru fraudă cu carduri bancare.
industrie jpg
Cum vrea Guvernul să ajute marile fabrici să facă față costurilor la energie. Schema de 150 de milioane de euro, reevaluată
Guvernul înființează un grup de lucru care să găsească soluții pentru aprovizionarea cu energie și gaze naturale în această iarnă și pentru sprijinirea companiilor mari consumatoare de energie. Printre măsurile analizate se numără actualizarea unei scheme de sprijin de 150 de milioane de euro.