Ce nu înţeleg

Publicat în Dilema Veche nr. 408 din 8-14 decembrie 2011
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Scriu de peste 11 ani despre televiziune, în cadrul acestei rubrici, am văzut destule şi am comentat destule, dar există încă lucruri pe care le văd la televizor şi pe care nu le înţeleg.

De exemplu, nu înţeleg rostul campaniei făcute de ministerul doamnei Elena Udrea la televiziunile noastre. De mai multă vreme, ni se arată insistent cum nişte tineri se zbenguie pe la Castelul Bran, prin cluburi, la spa, la bazin etc. Este, cred, campania cu cele mai dese spoturi la televiziunile noastre – prin urmare, sînt băgaţi foarte mulţi bani. Banii noştri, desigur. Ce nu înţeleg e de ce trebuie să plătim pentru ca doamna Udrea să încerce să ne convingă pe noi (şi nu pe străini) să mergem la spa, să ne dăm cu nămol, să ne distrăm în cluburi sau să vizităm Castelul Bran. E ca şi cum ar vrea să ne convingă cineva să ne vizităm propria sufragerie, spunîndu-ne cît de multe lucruri interesante putem face acolo. Am uitat cumva că putem să ne întindem şi pe canapea, să ascultăm nişte muzică sau să citim o carte în fotoliu? Ei bine, pentru a ni se împrospăta memoria, ni se aminteşte asta de mai multe ori în fiecare zi, de cîteva luni încoace.

Tot aşa, dacă vorbim de publicitate, nu înţeleg cum a fost posibilă întoarcerea în timp – credeam că asta se întîmplă numai în romanele sau în filmele SF, nu şi în realitate. Creaţia publicitară a evoluat mult, departe sînt vremurile lui „Titan Ice – altă viaţă!“, „V-am prins, vrăjitoarelor!“ sau „Pepsi la un litru – Nu mă-nnebuni, nea Nicu?“. Sau doar par departe. Ştiţi spotul cu soţul care se plînge soţiei că nu poate să facă o rezervare la hotel, apare un tînăr care-i zice să sune la Turneo, iar el sare cu replica „Bă, tu pui mîna pe nevastă-mea!“? Cu el, ne aflăm în plini ani ’90. În plus, bătaia pe care i-o aplică soţul tînărului poate să ne trimită cu gîndul la glorioasele acţiuni de stradă ale minerilor. După ce se termină spotul acesta, ne aşteptăm să înceapă reclama cu „roboţelul vă aduce Bonibon, bumbişori de ciocolată, Bonibon“. Şi apoi să vedem zîmbetul lui Iliescu. Brusc, ne simţim mai tineri cu 20 de ani. Nu ştim cum, dar iată că e posibil.

Tot călătorii înapoi în timp – dar pe perioade mult mai scurte, e adevărat – ne oferă şi Jurnalul cultural de la TVR Cultural. Sîmbăta trecută, pe 3 decembrie, am văzut ştirea că Jean Delumeau a venit în România şi a ţinut o conferinţă la New Europe College. Prima dată am crezut că a revenit Delumeau la Bucureşti mult mai repede decît ne-am fi închipuit. Apoi am văzut, în materialul dat la ştiri, şi afişul evenimentului de la NEC, iar pe el scria data de 26 octombrie. Şi, cum nu era vorba de vreo reluare a jurnalului, mi-a fost clar că am pătruns printr-o falie temporală şi m-am întors în urmă cu o lună şi ceva. Nu ştiu însă cum. Pe de altă parte, mă gîndesc că o fi cultura perenă, dacă nu chiar atemporală, dar jurnaliştii care lucrează într-o redacţie de actualităţi n-ar trebui să fie la fel de atemporali.

Dacă am adus vorba de lucruri perene, nu pot să nu-mi exprim o altă uimire: cum de personaje ca Marina Almăşan sau Bogdan Chirieac, doi maeştri dovediţi ai matrapazlîcurilor, apar pe post şi ne sînt oferite în continuare de către televiziunile noastre drept modele? Putem spune doar că eternitatea s-a născut odată cu cei doi. Sînt veşnici, orice ar face şi orice am face. Sînt ca elementele naturii.

Faptul că nu înţeleg aceste lucruri dovedeşte poate lipsa mea de adaptabilitate la mediul în care trăim. Şi, ca orice specie care nu se poate adapta, sînt pasibil să dispar destul de repede. Vor supravieţui reclamele idioate, acţiunile doamnei Udrea pentru binele naţiei, jurnaliştii incompetenţi şi, desigur, veşnicii combinatori cu alură de oameni respectabili.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.