Nu ne mai ţineţi în frig!

Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Stăteam într-una din dimineţile trecute în faţa sălii de sport de care am devenit dependentă şi fumam o ţigară – de care sînt dependentă – înainte de antrenament. Eram afară în frig, nu suflam fumul în nasul nimănui şi nu-i stăteam nimănui în cale. Ajunsesem mai devreme; pe lîngă mine treceau şi intrau spre vestiar diverse doamne şi domnişoare. Una dintre ele m-a săgetat crunt cu privirea. Eram un nevolnic paradox uman eşuat pe trotuar, care băga nicotină jegoasă în plămîni fix în faţa templului sănătăţii pe care-l frecventa tînăra. S-a uitat la mine cu atîta dispreţ amestecat cu milă că, de ruşine, mi-a venit să palmez naibii, ca golanii, ţigara aia. Am intrat în sală. Plămînii mei înnegriţi de fum au rezistat de o mie de ori mai bine unui antrenament extrem de solicitant decît cei rozalii ai domnişoarei pe care a apucat-o leşinul cardio.

Nu îndemn pe nimeni să se apuce de fumat. Nici prin cap nu-mi trece să fumez în prezenţa celor care nu suportă fumul, aş vrea ca toate crîşmele şi restaurantele să fie împărţite pe căprării (unele pentru nefumători, altele pentru fumători), sînt conştientă de riscurile asupra sănătăţii pe care le implică fumatul.

Acestea fiind zise, mă irită însă la maxim ipocrizia din jurul acestui subiect şi umilinţele maxime la care a ajuns să fie supus un fumător. Fotografiile alea îngrozitoare de pe pachetele de ţigări. Gura monstruoasă cu nişte dinţi negri şi putreziţi. Nici un om civilizat, oricît de fumător, nu poate ajunge în halul ăla. Fotografia mă jigneşte personal. Cine crede că un dependent de tutun se va lăsa văzînd prostia aia, se înşală. De ce nu se pun şi pe sticlele de alcool, bunăoară, fotografii cu ficaţi cirotici? Sau texte gen „Alcoolul destramă căsnicii“. Fotografii cu persoane cu ochii vineţi scăpate din violenţe domestice. „Alcoolul ucide pe şosele.“ Pe cefele de porc, fotografii cu inimi învelite în grăsime. Artere îngroşate. 

Iarăşi, atacurile vehemente ale celor care nu fumează mi se par excesive. Evident, foştii sorbitori de tabacuri devin şi cei mai violenţi atacatori. Că ne miros hainele, că ne miroase gura, că ne miroase părul, că avem degetele îngălbenite şi tenurile scofîlcite, că nu simţim adevăratul gust al mîncării. Iarăşi, un fumător cu o igienă corectă cotidiană nu va mirosi mai rău ca unul din tabăra adversă. Ba, unele parfumuri se amestecă foarte bine cu o uşoară boare de tutun. Cît despre ten, ce treabă au ei cu tenul meu? Că mă îmbolnăvesc pe banii lor. Predicatorii ăştia apocaliptici mă scot din sărite. Necredinciosul devenit sfînt. Curva devenită doamnă. Soiul cel mai rău.

Dacă tutunul e atît de periculos, de ce nu-l scot de-a binelea în afara legii? M-aş conforma. Asta ar fi. Legea e lege. Bănuiesc însă că miliardele alea din accize şi diverse alte taxe or fi şi ele bune la ceva.

De ce administraţiile diverselor clădiri de birouri nu pun la dispoziţia fumătorilor un spaţiu unde să poată fuma civilizat? Asta e, sînt nişte amărîţi dependenţi, au o problemă şi ar trebui să ne purtăm cu ei cu aceeaşi grijă pe care o avem faţă de diverse alte categorii de nefericiţi. Nu, îi scoatem direct în stradă – arşiţă sau viscol. În aeroporturi îi închidem în nişte cuşti de sticlă neventilate şi avem mare grijă să nu golim scrumierele alea care ajung să dea pe dinafară.

Acum nişte ani eram cu un grup de jurnalişti aterizaţi dis-de-dimineaţă într-un San Francisco delirant de senin. Ne strînseserăm vreo zece în faţa hotelului unde urma să stăm şi fumam. Toţi. Din grupul pitoresc de români încercănaţi după un lung zbor ieşea un fumălău de Copşa Mică în zilele de glorie industrială. Pe lîngă noi a trecut un grup de joggeri. Bronzaţi, musculoşi, înalţi. S-au uitat cu gurile căscate. S-au oprit. S-au întors din drum. Ne-au întrebat ce neam eram. Şi dacă toţi fumam. Mintea lor sportivă nu pricepea levantinismul nostru de tutungii. Au clătinat din cap amuzaţi. După repriza de jogging s-au dus să mănînce nişte sushi cu mercur.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.