Cum să-ţi perii e-reputaţia?
Într-o zi, directorul unei instituţii locale din Franţa se trezeşte că poate fi concediat din cauza unui matrapazlîc făcut cu mult timp în urmă, dar ajuns din nou sub lumina reflectoarelor. Cauza? Un site îşi păstrează toate arhivele online şi articolul buclucaş a ajuns la unul dintre şefii lui. Tradiţional ne-am putea gîndi la reputaţia pătată, dar în lumea de azi mult mai importantă e reputaţia din mediul digital sau e-reputaţia, care are picioare mai lungi decît precedenta şi o memorie de elefant. Ce faci într-o asemenea situaţie delicată? Pe cine suni? Nu neapărat pe vînătorii de fantome digitale, dar în străinătate există agenţii web specializate în perierea e-reputaţiei. Pentru rezolvarea situaţiei enunţate mai sus avem o sumă „modică“ de 3000 de euro.
Un alt exemplu interesant e oferit de directoarea unei bănci care a intrat pe site-uri de online dating fără a avea grijă să folosească o adresă de mail aparte. Şi aşa s-a ajuns ca, atunci cînd cineva îi „googlăuia“ numele, să vadă imediat, printre rezultatele afişate, şi contul ei de femeie fatală cu poze deloc potrivite pentru postul pe care îl deţinea. Dar cazurile pot fi foarte diverse: o poză nu foarte măgulitoare, atacuri repetate ale unor „jurnalişti“ anonimi, divorţ prea vizibil, certuri salariale făcute publice şi putem continua la nesfîrşit.
Mai ales firmele sînt foarte sensibile la e-reputaţia lor, pentru lustruirea căreia investesc anual bugetele de promovare. Aşa că, dacă se întîmplă să căutam pe Google numele unei firme, iar înaintea acestuia apar rezultate deloc plăcute de pe un forum, problema trebuie rezolvată. Avem agenţii care te pot ajuta sau reprezentanţii firmei respective pot discuta direct cu administratorul acelui forum. Căile de rezolvare pot fi alese dintr-o panoplie arhicunoscută: şantaj, ameninţări, cracking (apelarea la programatori care vor „sparge“ site-ul respectiv), cuvinte dulci sau sume şi mai dulci.
Bineînţeles că asemenea situaţii se pot complica: un director al unei firme îşi poate dori ca plîngerile angajaţilor săi să nu apară nicăieri sau să fie şterse de pe forumuri. Ar putea dori chiar ca ele să fie şterse şi de pe site-uri de informare precum Desprefirme.com, numai că acest lucru nu este posibil. Există însă alte soluţii, cum ar fi aflarea numelor angajaţilor care au postat respectivele opinii sau crearea altor conturi care să echilibreze balanţa ce tinde prea mult spre negativ, pentru că oferta respectivelor agenţii este suficient de variată.
Facebook poate fi un prieten foarte parşiv
Ce te faci dacă o serie de poze personale de pe contul de Facebook cîntăresc mai greu pentru cei de la Resurse umane decît experienţa profesională propriu-zisă? Nu înveţi acest lucru din cărţile despre cum trebuie realizat un CV corect, dar e-reputaţia ta poate fi uneori extrem de importantă şi poate decide dacă vei participa la interviul de angajare. O setare mică a contului de Facebook poate aduce, astfel, prejudicii imense.
Există de altfel şi site-uri specializate în găsirea tuturor informaţiilor posibile pornind de la numele şi prenumele cuiva: un asemenea exemplu pentru Statele Unite este Spokeo.com. Căutarea poate porni însă doar de la una dintre poreclele pe care ni le asumăm în mediul online, adică username-ul cerut de orice site de socializare. De obicei acesta este identic cu adresa de mail folosită cel mai des, şi iată cum o altă mică imprudenţă precum folosirea în CV a unei adrese făcute prin liceu poate deschide cutia Pandorei. Deci, o adresă de mail precum scoompica_10@yahoo.com sau mecanicu_lunetist@gmail.com nu ne expune doar ironiilor unui angajat de la Resurse umane, ci şi unor verificări mai amănunţite prin care se pot afla preferinţele în materie de muzică, filozofie de viaţă sau prieteni. Totul în doar cîteva minute. Şi aşa se poate afla cum un angajat care trebuia să participe la un workshop a petrecut de fapt tot timpul prin discoteci sau cum un altul care vrea să fie şeful unui hotel din Arabia Saudită nu mai primeşte postul pentru că într-o poză de pe propriul profil ţine în mînă un pahar de şampanie. Fapt banal pentru noi, dar important pentru cei de la Resurse umane, alcoolul fiind strict interzis în ţara respectivă.
Toate exemplele pot părea absurde, dar dacă postul dorit de atîta timp ne scapă printre degete din cauza unuia dintre ele vom ajunge să evităm cu precauţie neglijenţele de acest gen. Şi mai ales că universul personal nu se împacă prea bine cu lumea şefilor, de cele mai multe ori fără pic de umor. O poză în care cea care vrea să devină directoare de marketing a unui hotel se clatină sub greutatea alcoolului şi lasă vederii porţiuni prea mari de piele goală îi poate amuza din plin şi inocent pe prieteni, dar nu şi pe severii angajatori germani. Sau poate transmite idei greşite despre conduita de la serviciu, chiar dacă totul este evident nefondat.
De aceea, conturile de pe reţelele de socializare nu trebuie să aibă toate detaliile publice, iar e-reputaţia trebuie verificată permanent. Pentru acest lucru există chiar cyberdetectivi, care pot asigura „filarea“ unui profil şi pot acţiona rapid pentru a îndepărta orice detaliu jenant. De cele mai multe ori, cyberdetectivii sînt agenţiile care colaborează în principal cu companiile, dar pot ajuta şi persoanele fizice care au nevoie de sprijinul lor.
De la libertatea de expresie la atacuri la persoană
Pentru mulţi, Google bombing-ul este extrem de amuzant: mai mulţi bloggeri sau doar cîţiva iniţiaţi în tainele Internetului aleg o ţintă, de obicei un om politic, iar mai apoi îi ataşează o etichetă defăimătoare. Rezultatul? Căutam „trou du cul“ („anus“, în limba franceză) pe Google Franţa acum un an şi dădeam peste numele lui... Nicolas Sarkozy. Fiind vorba de cineva influent, reprezentanţii motorului de căutare s-au sesizat rapid, dar dacă ţinta ar fi cineva mai puţin cunoscut rezultatele din motorul de căutare ar putea persista destul de mult. Aşa că aici intervin din nou agenţiile menţionate, care pot aplica operaţiuni ce urcă în străinătate pînă la 10.000 de euro pentru munca minuţioasă de a şterge urmele din bazele de date ale motorului de căutare sau pentru a şterge datele respective.
Bineînţeles că rata de succes a acestor agenţii este destul de variabilă şi nu se poate şti cu exactitate dacă orice situaţie poate fi corectată. Cea mai bună metodă de apărare rămîne prudenţa şi informarea în legătură cu orice activitate pe Internet care presupune crearea unei identităţi. Pentru cazurile mai grave, există întotdeauna poliţia, care poate fi extrem de eficientă şi în acest mediu, după cum s-a demonstrat recent în procesul vedetelor contra hacker-ului de mail-uri personale şi conturi de Facebook, pe numele său de scenă virtuală „Micul fum“. Acesta a fost arestat şi informaţiile au fost şterse, deşi mai rămîn accesibile prin intermediul unor tabloide.
În orice caz, nu disperaţi, lumea virtuală nu este un infern dantesc fără nici un fel de ghid şi nu trebuie să rămînem fără speranţă în timp ce navigăm prin ape tulburi.
Florin Spătaru este filolog şi lucrează în marketing online.
