Florin SPĂTARU

Pentru mulţi dintre internauţi, Google şi Facebook sînt la fel de importante, dacă nu chiar mai importante decît Internetul în sine. Ce-ar fi dacă aceste site-uri nu ar mai funcţiona într-o bună zi? Ne-am gîndi că probabil am întîrziat cu plata facturii către furnizorul de Internet.

Într-o zi, directorul unei instituţii locale din Franţa se trezeşte că poate fi concediat din cauza unui matrapazlîc făcut cu mult timp în urmă, dar ajuns din nou sub lumina reflectoarelor. Cauza? Un site îşi păstrează toate arhivele online şi articolul buclucaş a ajuns la unul dintre şefii lui.

În România benzile desenate nu formează a IX-a artă, ci o artă mai degrabă invizibilă. Trebuie să vîsleşti temeinic printre paginile.ro pentru a găsi şi la noi manifestări care în alte ţări sînt pe toate drumurile. În Franţa, există şi un Oscar al benzilor desenate, numit Marele premiu al oraşului Angoulême, iar în Statele Unite acesta se numeşte premiul Reuben.

Wikipedia e webenciclopedia care devine de multe ori referinţa supremă în domeniul digital şi lasă în subteranele spaţiului virtual dicţionare şi enciclopedii de renume. Succesul a fost determinat de posibilitatea ca oricine să poată edita un articol. Teoretic, acest spaţiu democratic ar trebui să aibă un număr relativ egal de contribuitori de gen masculin sau de gen feminin.

Giovanni Sartori scria despre „…fenomenul video [care] îl transformă pe homo sapiens produs de cultura scrisă într-un homo videns, în care cuvîntul e detronat de imagine. Totul devine vizualizare“. Cartea disecă în principal pericolele atrofierii culturale generate de televiziune şi implicit de imagine ca mediu de comunicare ce instigă la pasivitate, şi nu la o gîndire bazată pe structuri logice.

Înainte de Iran au fost persanii din cărţile de istorie, războaiele cu grecii, „Dariu al lui Istaspe“ şi apoi o pauză, pentru că filele manualelor noastre nu mai conţin nimic despre subiect. Manualele de geopolitică din Occident continuă însă cu războiul de zece ani cu Irak şi transformarea într-o republică islamică.

Cei doi copii se uită la masa cu soldăţei şi se încruntă unul la celălalt. Printre movile virtuale şi linii de tren, cei doi îşi desfăşoară şirurile de soldăţei, îşi poziţionează tancurile şi aleargă cu elicopterele prin aer. Amînă cu puţină emoţie momentul confruntării pentru că nu mai e nimeni în afară de ei doi şi soldăţeii lor.

Deviza oricărui trust se poate reduce la „divide, redime et impera“ sau chiar mai pe scurt „redime et impera“. Google nu face excepţie de la această regulă şi a continuat şi în 2009 să cumpere companii care să-i susţină dezvoltarea constantă şi lansarea de noi produse.

Anul 2009 nu a marcat nici o criză pentru cel mai important motor de căutare, ci a însemnat lansarea de noi servicii şi cucerirea unor noi pieţe. Campionul de categorie grea nu se dă la o parte nici din faţa provocărilor, iar uneori le dă coate chiar prietenilor. În articolul de săptămîna trecută am scris despre cum Google a muşcat inclusiv din prietenosul Apple; povestea nu se opreşte aici, căci mai există un produs care va înteţi zîzania.

O activitate la fel de banală precum băutul cafelei dimineaţa, ştergerea spam-ului dintre mail-urile importante ne duce cu gîndul la medicamente oferite gratuit (de ce oare campionul absolut e Viagra?...

Cînd am ieşit prima oară din ţară am crezut că e adevărat proverbul cîinilor cu covrigi în coadă....