Spamometrul

O activitate la fel de banală precum băutul cafelei dimineaţa, ştergerea spam-ului dintre mail-urile importante ne duce cu gîndul la medicamente oferite gratuit (de ce oare campionul absolut e Viagra?), la oferte incredibile, la sume mari de bani cîştigate fără a fi participat la ceva anume, la regi africani ce au nevoie de ajutorul tău, la oameni necunoscuţi cu nevoi urgente şi pe care trebuie să-i contactezi imediat; et caetera-ul se prelungeşte pînă la coşul de gunoi virtual ce le haleşte pe toate. Vorbesc de mîncare, pentru că definirea spam-ului drept cantitate în exces are la bază o scenetă marca Monty Python, celebra trupă de comici britanici. Citat (iar pentru homo videns clic pe YouTube pentru filmuleţ): "Chelneriţa: Păi avem ouă cu şuncă, ouă cu cîrnat şi cu şuncă, ouă şi spam, ouă cu şuncă şi spam, ouă cu şuncă, cu cîrnat şi cu spam, spam cu şuncă şi cu spam etc." Spam-ul ce a constituit sursa de inspiraţie a celor de la Monty Python e o marcă înregistrată a companiei Hormel Foods şi e o prescurtare a şuncii condimentate (SPiced hAM). Reclama acestui produs presupunea repetarea numelui într-un mod sîcîitor, aşa cum se mai poate observa şi azi prin unele clipuri publicitare. Dacă, în scenetă, repetiţia e îngroşată pentru a obţine efecte comice, în viaţa de zi cu zi, spam-ul nu e comic decît accidental. Şi e foarte greu de crezut că există cineva care să-l iubească. Iubire şi ură. Dar cum într-o lume bizaroidă e loc pentru orice, pe cel care iubeşte spam-ul, dar nu este spammer, îl cheamă Barry Dennis şi este preşedintele unei agenţii de marketing. Evident că primul lucru care ne trece prin minte e că un punct de vedere şocant e o foarte bună strategie de marketing. Citind articolul (în epoca intertextualităţii îl găsim destul de uşor cu un motor de căutare), începem să credem că poate e puţin ţicnit. Iubeşte spam-ul pentru că îl vede ca pe un urmaş de-al poştei publicitare, din urmă cu cîţiva ani (poştă care mai există şi acum): tot felul de oferte, cataloage, pliculeţe, mostre gratuite ş.a.m.d. Spam-ul pentru el e deja mai mult decît mesajele sîcîitoare de la tot felul de nume aiuritoare şi care pot conţine viruşi sau ţepe. Vorbind de viruşi şi ţepe, ajungem la cineva care urăşte spam-ul şi a făcut o declaraţie care cu siguranţă a uns la inimă multă lume. Nimeni altul decît Bill Gates promitea să scape lumea de spam pînă în anul 2006. Iar în articolul lui intitulat sec "De ce urăsc spam-ul" nu prea mai rămîne loc pentru vreun zîmbet, ci doar pentru iritare, cheltuieli inutile, blocarea reţelelor, distragerea atenţiei angajaţilor, pornografie, escrocherii şi ameninţări la adresa existenţei mail-ului ca mediu de comunicare. Microhardianul devine şi mai virulent: au fost intentate procese unor companii ce au propagat spam-ul, iar compania sa depune eforturi susţinute pentru a crea filtre din ce în ce mai performante spre a stopa acest flagel. Sistemul lui de amendare a celui care trimite asemenea mesaje se pare că a eşuat, dacă ne luăm după dovezile primite zilnic pe mail. Aşa că o lume fără spam, fără viruşi, hackeri, gunoaie şi poluare e în continuare o himeră. Ar fi oare o lume mai bună sau mai strictă? Spam-ul şi literatura. Ajungem la o altă întorsătură: reacţionează toţi oamenii la fel atunci cînd primesc spam? Este spam-ul doar un dat plictisit din ochi şi un clic rapid pe tasta Delete? Fabula.org este o asociaţie de cercetători francezi în domeniul teoriei şi istoriei literaturii. Lansat în 1999 de către Alexandre Gefen şi René Audet, site-ul colaborează cu mulţi specialişti din domeniul literaturii şi îşi asumă o misiune de informare a publicului larg. Săptămîna trecută, această asociaţie demnă de încredere a fost volens nolens generatoare de spam. Un morman de mesaje personale a înlocuit informarea periodică şi aşa au ieşit la iveală diferite reacţii. De la tonul agresiv al omului supărat ce vrea cu orice preţ să fie lăsat în pace, la tonul ludic al celui amuzat, care îmbracă haine de patafizician şi se minunează în faţa hazardului, pînă la tonul frondeur al celei care refuză studiile plictisitoare şi preferă oda la pian a lui Jim Morrison dedicată lui Nietzsche (homo videns dă din nou clic pe net): "Nietzsche la etajul doi a început să cînte nebuneşte la pian" ş.a.m.d. Pe fundalul ţipetelor lui Jim Morrison, descoperim "spoezia": clik pe un articol de la secţiunea culturală din The Guardian. "Spoezia e o formă de artă a secolului XXI, o reinventare a limbajului ce împinge decupajele lui William Burroughs şi scrierea lichidă a lui Jeff Noon spre noi teritorii. Aşa cum revoluţia industrială a dat naştere romantismului, la fel şi boom-ul economic din America postbelică a generat poezia beat. Era noastră tehnologică ne-a oferit poezia spam." Străbătînd această parafrază şi sfaturile privind eforturile ce trebuie depuse pentru a obţine poezie, şi nu rebuturi, ajungem să descoperim potenţialul dadaist al spam-ului. Spammerii au nume ciudate şi fraze frînte pentru a păcăli filtrele ce le blochează. Toate aceste permutări pot naşte, cu puţin ajutor, poeme. Din nou citat din cotidianul britanic: "Lîngă voce cheia rugineşte, ca hărţi aeriene vizitate la naştere. Clipeşte şi fă un pas, stelele se topeau pînă cînd lanţurile au rupt oraşul meu. Un vultur verde mănîncă organul unui mamifer ce se căţăra pînă departe, maxilare rînjinde; un cer poetul cu obiceiul de a luci stătea mut ca orizontul gri al unui iceberg dormind" ("Lucire furioasă"). Un experiment ce poate fi încercat pentru a varia dimineţile morocănoase - cred că ar trebui acordată atenţie şi numelor proteiforme: Myrtice, Teena (variaţie de la Tina), Lanita (variaţie de la Anita), Rima Marni (un nume foarte nimerit pentru o poetă), Eustolia, Sharla Magda (nu este o şarlă românească, ci una anglofonă), Demetrice, Glennis Narcisa, Cleora (un fel de Cleopatra pe scurt), Evelia Simona etc. Sîcîitor, comic sau chiar poetic, spam-ul a ajuns deja la 30 de ani, dacă socotim drept prim-spammer pe un anume Gary Thuerk (probabil că acesta a inspirat şi numele abracadabrante ale spammerilor de azi) care a trimis un mesaj tuturor utilizatorilor unuia dintre strămoşii Internetului, în 1978. Unele studii ne arată că între 75 şi 95 % din traficul de poştă electronică la nivel mondial e reprezentat de spam (aproximativ 100 de miliarde de spam-uri sînt trimise zilnic). La fel ca orice boală care se respectă, spam-ul e destul de prolific, depăşind sfera mail-ului şi infestînd şi blog-urile, mesageriile, telefoanele mobile. Şi cum există suficient de mulţi care îl iubesc pentru că le aduce profit şi îl propagă, spam-ul va toci tasta Delete încă mult timp.