Spamometrul

Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O activitate la fel de banală precum băutul cafelei dimineaţa, ştergerea spam-ului dintre mail-urile importante ne duce cu gîndul la medicamente oferite gratuit (de ce oare campionul absolut e Viagra?), la oferte incredibile, la sume mari de bani cîştigate fără a fi participat la ceva anume, la regi africani ce au nevoie de ajutorul tău, la oameni necunoscuţi cu nevoi urgente şi pe care trebuie să-i contactezi imediat; et caetera-ul se prelungeşte pînă la coşul de gunoi virtual ce le haleşte pe toate. Vorbesc de mîncare, pentru că definirea spam-ului drept cantitate în exces are la bază o scenetă marca Monty Python, celebra trupă de comici britanici. Citat (iar pentru homo videns clic pe YouTube pentru filmuleţ): "Chelneriţa: Păi avem ouă cu şuncă, ouă cu cîrnat şi cu şuncă, ouă şi spam, ouă cu şuncă şi spam, ouă cu şuncă, cu cîrnat şi cu spam, spam cu şuncă şi cu spam etc." Spam-ul ce a constituit sursa de inspiraţie a celor de la Monty Python e o marcă înregistrată a companiei Hormel Foods şi e o prescurtare a şuncii condimentate (SPiced hAM). Reclama acestui produs presupunea repetarea numelui într-un mod sîcîitor, aşa cum se mai poate observa şi azi prin unele clipuri publicitare. Dacă, în scenetă, repetiţia e îngroşată pentru a obţine efecte comice, în viaţa de zi cu zi, spam-ul nu e comic decît accidental. Şi e foarte greu de crezut că există cineva care să-l iubească. Iubire şi ură. Dar cum într-o lume bizaroidă e loc pentru orice, pe cel care iubeşte spam-ul, dar nu este spammer, îl cheamă Barry Dennis şi este preşedintele unei agenţii de marketing. Evident că primul lucru care ne trece prin minte e că un punct de vedere şocant e o foarte bună strategie de marketing. Citind articolul (în epoca intertextualităţii îl găsim destul de uşor cu un motor de căutare), începem să credem că poate e puţin ţicnit. Iubeşte spam-ul pentru că îl vede ca pe un urmaş de-al poştei publicitare, din urmă cu cîţiva ani (poştă care mai există şi acum): tot felul de oferte, cataloage, pliculeţe, mostre gratuite ş.a.m.d. Spam-ul pentru el e deja mai mult decît mesajele sîcîitoare de la tot felul de nume aiuritoare şi care pot conţine viruşi sau ţepe. Vorbind de viruşi şi ţepe, ajungem la cineva care urăşte spam-ul şi a făcut o declaraţie care cu siguranţă a uns la inimă multă lume. Nimeni altul decît Bill Gates promitea să scape lumea de spam pînă în anul 2006. Iar în articolul lui intitulat sec "De ce urăsc spam-ul" nu prea mai rămîne loc pentru vreun zîmbet, ci doar pentru iritare, cheltuieli inutile, blocarea reţelelor, distragerea atenţiei angajaţilor, pornografie, escrocherii şi ameninţări la adresa existenţei mail-ului ca mediu de comunicare. Microhardianul devine şi mai virulent: au fost intentate procese unor companii ce au propagat spam-ul, iar compania sa depune eforturi susţinute pentru a crea filtre din ce în ce mai performante spre a stopa acest flagel. Sistemul lui de amendare a celui care trimite asemenea mesaje se pare că a eşuat, dacă ne luăm după dovezile primite zilnic pe mail. Aşa că o lume fără spam, fără viruşi, hackeri, gunoaie şi poluare e în continuare o himeră. Ar fi oare o lume mai bună sau mai strictă? Spam-ul şi literatura. Ajungem la o altă întorsătură: reacţionează toţi oamenii la fel atunci cînd primesc spam? Este spam-ul doar un dat plictisit din ochi şi un clic rapid pe tasta Delete? Fabula.org este o asociaţie de cercetători francezi în domeniul teoriei şi istoriei literaturii. Lansat în 1999 de către Alexandre Gefen şi René Audet, site-ul colaborează cu mulţi specialişti din domeniul literaturii şi îşi asumă o misiune de informare a publicului larg. Săptămîna trecută, această asociaţie demnă de încredere a fost volens nolens generatoare de spam. Un morman de mesaje personale a înlocuit informarea periodică şi aşa au ieşit la iveală diferite reacţii. De la tonul agresiv al omului supărat ce vrea cu orice preţ să fie lăsat în pace, la tonul ludic al celui amuzat, care îmbracă haine de patafizician şi se minunează în faţa hazardului, pînă la tonul frondeur al celei care refuză studiile plictisitoare şi preferă oda la pian a lui Jim Morrison dedicată lui Nietzsche (homo videns dă din nou clic pe net): "Nietzsche la etajul doi a început să cînte nebuneşte la pian" ş.a.m.d. Pe fundalul ţipetelor lui Jim Morrison, descoperim "spoezia": clik pe un articol de la secţiunea culturală din The Guardian. "Spoezia e o formă de artă a secolului XXI, o reinventare a limbajului ce împinge decupajele lui William Burroughs şi scrierea lichidă a lui Jeff Noon spre noi teritorii. Aşa cum revoluţia industrială a dat naştere romantismului, la fel şi boom-ul economic din America postbelică a generat poezia beat. Era noastră tehnologică ne-a oferit poezia spam." Străbătînd această parafrază şi sfaturile privind eforturile ce trebuie depuse pentru a obţine poezie, şi nu rebuturi, ajungem să descoperim potenţialul dadaist al spam-ului. Spammerii au nume ciudate şi fraze frînte pentru a păcăli filtrele ce le blochează. Toate aceste permutări pot naşte, cu puţin ajutor, poeme. Din nou citat din cotidianul britanic: "Lîngă voce cheia rugineşte, ca hărţi aeriene vizitate la naştere. Clipeşte şi fă un pas, stelele se topeau pînă cînd lanţurile au rupt oraşul meu. Un vultur verde mănîncă organul unui mamifer ce se căţăra pînă departe, maxilare rînjinde; un cer poetul cu obiceiul de a luci stătea mut ca orizontul gri al unui iceberg dormind" ("Lucire furioasă"). Un experiment ce poate fi încercat pentru a varia dimineţile morocănoase - cred că ar trebui acordată atenţie şi numelor proteiforme: Myrtice, Teena (variaţie de la Tina), Lanita (variaţie de la Anita), Rima Marni (un nume foarte nimerit pentru o poetă), Eustolia, Sharla Magda (nu este o şarlă românească, ci una anglofonă), Demetrice, Glennis Narcisa, Cleora (un fel de Cleopatra pe scurt), Evelia Simona etc. Sîcîitor, comic sau chiar poetic, spam-ul a ajuns deja la 30 de ani, dacă socotim drept prim-spammer pe un anume Gary Thuerk (probabil că acesta a inspirat şi numele abracadabrante ale spammerilor de azi) care a trimis un mesaj tuturor utilizatorilor unuia dintre strămoşii Internetului, în 1978. Unele studii ne arată că între 75 şi 95 % din traficul de poştă electronică la nivel mondial e reprezentat de spam (aproximativ 100 de miliarde de spam-uri sînt trimise zilnic). La fel ca orice boală care se respectă, spam-ul e destul de prolific, depăşind sfera mail-ului şi infestînd şi blog-urile, mesageriile, telefoanele mobile. Şi cum există suficient de mulţi care îl iubesc pentru că le aduce profit şi îl propagă, spam-ul va toci tasta Delete încă mult timp.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.