Femeile și Wikipedia

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Femeile și Wikipedia jpeg

Wikipedia e webenciclopedia care devine de multe ori referinţa supremă în domeniul digital şi lasă în subteranele spaţiului virtual dicţionare şi enciclopedii de renume. Succesul a fost determinat de posibilitatea ca oricine să poată edita un articol. Teoretic, acest spaţiu democratic ar trebui să aibă un număr relativ egal de contribuitori de gen masculin sau de gen feminin. Se dovedeşte că nu e chiar aşa, prilej pentru The New York Times să lanseze o dezbatere în jurul acestei idei. Totul pornind de la un sloondaj realizat de Wikipedia în 2010; acesta relevă faptul că, la capitolul contribuitori, bărbaţii sînt predominanţi. 

Cei nouă invitaţi încearcă să răspundă la întrebarea „De ce sînt atît de puţine femei ce scriu articole în Wikipedia?“. Unul dintre ei încearcă să răspundă pornind de la o analiză comparativă cu alcătuirea unei alte enciclopedii, Britannica. Ca volum de informaţie, Wikipedia este net superioară, dar în ceea ce priveşte reprezentarea figurilor feminine se remarcă evidente lacune. De vină ar putea fi valorile împărtăşite de comunităţile de discuţie dintre contribuitori, cultura predominată de un elitism al hacker-ilor şi uşurinţa cu care misoginii sau trolii (paraziţii Internetului) se pot infiltra în dialogurile demarate pe marginea fiecărui articol. 

Războaiele wikipediene 

Intrînd în culisele editării articolelor de pe Wikipedia, descoperim adevărate războaie în jurul articolelor ce vor fi publicate. Fiecare încearcă să taie din contribuţia celorlalţi şi, în locul unei colaborări fructuoase, se ajunge la conflicte interminabile. Acest lucru se întîlneşte şi pe alte platforme online, cum ar fi Flickr (site specializat în expunerea de fotografii artistice) sau YouTube, numai că pe aceste platforme nu există posibilitatea de a anula parţial sau complet contribuţia cuiva. Există deci o disparitate destul de supărătoare între intenţia Wikipedia de a pune la dispoziţie lumii toate cunoştinţele posibile printr-un proces de construire a cunoaşterii şi practicile propriu-zise de pe această platformă, unde anumite adevăruri trebuie apărate contra altor puncte de vedere şi unde anumite cuvinte trebuie protejate de dorinţa altora de a le modifica sau şterge. 

Femeile sînt prea timide 

Unii dintre participanţii la dezbatere au subliniat că prezenţa deficitară a femeilor printre contribuitorii de la Wikipedia este un simptom al lipsei femeilor din domeniile tehnologiei, incluzînd lumea calculatoarelor. Deşi „calculatoarele“ iniţiale erau femeile, angajate cu salarii mici în diferite compartimente ale statului şi pentru a realiza calcule pe toată durata celui de-Al Doilea Război Mondial, iar amiralul Grace Hopper a inventat programarea în perioada de după război, există în continuare percepţia că bărbaţii sînt mult mai pricepuţi în ceea ce priveşte tehnologia. Un alt element-cheie îl reprezintă lipsa încrederii în propriile puteri. Acest factor inhibitor are un evident impact negativ asupra dorinţei de a comunica propria opinie lumii sau de a începe o afacere, spre exemplu. Femeile alcătuiesc aproape jumătate din studenţii de la MIT, ceea ce este o ameliorare considerabilă în comparaţie cu situaţia de acum cîteva decenii, dar foarte puţine dintre ele ajung să predea în domeniul IT, iar numărul celor care primesc investiţii pentru a demara firme de software e şi mai mic. Lumea „calculatoriştilor“ pare să fie destul de misogină, iar filmul Reţeaua socială indică această realitate. Cu excepţia unei femei-intern, femeile nu sînt invitate să participe la start-up-ul Facebook. La una dintre întîlniri, personajul care îl interpretează pe Zuckerberg îi numeşte în anumite posturi de conducere pe prietenii săi. Cînd una dintre cele două femei, care participau la şedinţă, întreabă ce ar putea face, acesta îi răspunde cu un „nimic“ sec. 

Pentru aceşti doi participanţi la dezbatere, soluţia constă într-o implicare mai activă din partea femeilor în domeniul tehnologiei şi în alocarea de fonduri pentru crearea de firme în domeniul software conduse de femei. 

Stiluri de comunicare diferite 

Susan C. Herring predă lingvistică la Universitatea Indiana şi a publicat mai multe studii ce analizează modul de comunicare în comunităţile online. Pentru ea nu e o surpriză faptul că 87% dintre cei care contribuie cu articole pentru Wikipedia sînt bărbaţi, avînd în vedere faptul că mai multe dintre studiile realizate de ea s-au concentrat pe dinamica sexelor din comunicarea online din ultimii 20 de ani. Rezultatele unui studiu realizat de aceasta în 1992 reflectă situaţia actuală. Studiul respectiv voia să afle motivele pentru care femeile participau atît de rar la discuţiile online dintre lingviştii abonaţi la o listă. În acest domeniu, mai mult de 50% dintre doctoranzi sînt femei, iar femeile alcătuiau aproximativ 40 dintre cei care se înscriseseră pe lista analizată. Faptul că ele contribuiau cu mai puţin de 15% din cuantumul total al discuţiilor, chiar şi cînd subiectul era de ordin general, ducea cu gîndul la o anomalie. Şi atunci, la fel ca acum, se sublinia constant inerenta natură democratică a comunicării online. 

Sondajul de atunci se adresa tuturor celor care participau la discuţii şi respondenţii trebuiau să expună motivele pentru care nu scriau mesaje. Cercetătoarea credea că sînt mai multe motive care pot genera un asemenea comportament: femeile erau prea ocupate, mai puţin interesate decît bărbaţii de subiectele de discuţie sau erau intimidate de tonul discuţiilor, care era de cele mai multe ori agresiv. Mai puţine femei decît bărbaţi au spus că erau prea ocupate şi mult mai puţine femei decît bărbaţi au spus că nu erau interesate de subiectele discutate. Şi bărbaţii, şi femeile au declarat că motivul pentru care nu participă la discuţii este tonul pe care se poartă acestea. Tonul negativ a fost menţionat mai ales de către femei şi pe cele mai multe le-a făcut chiar să se dezaboneze de la lista respectivă, iar pe o participantă a instigat-o chiar să renunţe de tot la domeniul lingvisticii. 

Wikipedia conţine acelaşi ton agresiv. Pe paginile de discuţii, contribuţia unui editor este adesea combătută, şi unii contribuitori folosesc un limbaj nepoliticos şi înveninat. Un asemenea climat le intimidează pe femei. Un alt motiv ar fi că Wikipedia se axează pe ştiinţă şi e un stereotip împămîntenit credinţa că bărbaţii cunosc mai multe „fapte obiective“, în timp ce femeile se împacă foarte bine cu cei din jur. Acest stereotip a fost disecat într-un alt studiu prin care se demonstrează că pe forumurile academice din mediul online femeile publică mesaje mai concentrate pe fapte decît bărbaţii. Totuşi, bărbaţii îşi prezintă opiniile ca fiind fapte, în timp ce femeile îşi alcătuiesc mesajele ca sugestii, propuneri sau alte variaţiuni. Cu alte cuvinte, diferenţa apare la nivelul stilurilor de comunicare, şi nu al informaţiei prezentate. Wikipedia preferă în schimb un stil neutru, ce exclude stilul feminin. 

Wikipedia este un domeniu public şi, în mod tradiţional, bărbaţii au dominat acest spaţiu, fie că vorbim de religie, politică sau internet. Unor femei le lipseşte încrederea în sine şi astfel nu-şi asumă rolul de contribuitor Wikipedia. Cu toate acestea, femeile sînt foarte active în blogosferă şi pe reţelele de socializare. Nu e deloc uimitor un asemenea lucru, pentru că aceste platforme au o funcţionalitate ce-i lipseşte Wikipediei: posibilitatea de a controla comunicarea. Bloggerii pot şterge comentariile nedorite sau pot renunţa de tot la această opţiune. Conceptul de „grădină îngrădită“, pe care se bazează Facebook, le permite femeilor sau bărbaţilor să aleagă cine poate citi/contribui. Toţi cei care jignesc sau deranjează pot fi eliminaţi. Pe această platformă, ca nicăieri pînă acum, femeile schimbă informaţii, socializează şi se susţin reciproc. 

Pe lîngă multe alte inconveniente, Wikipedia dovedeşte că nu este complet adaptată pentru a primi şi susţine contribuitori de calitate, dar cu un stil de comunicare diferit. Poate că Wikipedia va învăţa să vorbească puţin limba Facebook, pentru a uşura accesul femeilor la statutul de contribuitor.

Florin Spătaru este filolog şi lucrează în marketing online.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.