⬆
Societate
Pagina 123
Cu ochii-n 3,14
La 96 de ani, unchiul unui prieten: „Taie-mă, spînzură-mă, oricît mi se explică, nu reuşesc să-i deosebesc pe sunniţi de şiiţi“. „E foarte simplu – îi spune zilnic nepotul – unii au un şi în plus.“ (R. C.)
Anul trecut a mai murit, la vîrsta de 96 de ani, şi Jack LaLanne, pionierul fitness-ului. De la el au rămas mai multe vorbe memorabile, iată două: „Bărbaţii transpiră, dar femeile strălucesc!“ şi „Nu-mi permit să mor. Asta îmi va distruge imaginea“. (M. C.)
Se pare că unul dintre cele mai
Cum arată viitorul marilor puteri
Preaonorabili cititoare şi cititori, să vă zic: în decembrie 2011, la zaiafetul de Crăciun al Dilemei vechi – care e un fel de gală Oscar fără actori, fără regizori, fără filme, fără premii, dar cu multă păpică –, cîţiva dintre colegi (parte bărbătească) mi-au atras atenţia cît de dese au fost referirile la dame şi demoazele în poveştile mele din ultimul an.
Cum se înjură la români
Pe la început de secol XVIII, mitropolitul Antim Ivireanul critică societatea valahă, aflată, după părerea lui, într-o adîncă şi aprigă criză morală. Mersul la biserică pare doar un pretext pentru ca oamenii să-şi scoată în evidenţă hainele şi rangul, şi chiar mai rău, să se amuze, postul devine o pacoste, bîrfa şi cleveteala o deriziune etc.
Telenovele cu sfinţi
Eforturile Patriarhiei Române de a diversifica mijloacele de comunicare cu credincioşii săi sînt lăudabile. Organizează întîlniri cu diverse grupuri sociale, conferinţe, concursuri. A înfiinţat o editură, un radio, un ziar propriu şi o televiziune. Din păcate, eforturile Bisericii Ortodoxe nu se manifestă din plin şi în diversificarea, în dezvoltarea creativă a discursului său către enoriaşi.
Povestea mea
Toată lumea spune că am origini norvegiene; te-ai aştepta să fiu înalt, spătos şi voinic, dar eu, unul, sînt mai degrabă mic şi grăsan. Ca mine, o grămadă de fraţi de-ai mei cu care am copilărit umăr la umăr – care în ghivece, care direct în pămînt – am făcut abia anul ăsta unica noastră călătorie în lume.
Petreceri şi ridicol
Teama de ridicol m-a stăpînit o viaţă: am fost crescută în umbra ei, cu frica ei, mi s-au inoculat clar de acasă lucrurile pe care nu ar fi bine să le fac în public, ca să nu mă fac de rîs. Am fost atît de atent instruită (cel puţin în direcţia asta), încît am sfîrşit prin a nu reuşi să mă „distrez“ decît în limite mai mult decît date; şi prin a-mi fi frică să iau cuvîntul în public.
Trei revoluţii pe „Cumpătu“ – Sinaia
Una se cheamă La Marmote. Alta – Kuib. A treia – Hotel Cumpătu, the best place. Una e populară. Una e avangardă. Ultima e lux. Mai pe înţeles: Ceafă de porc, nuştiuceîndraciafumaţi şi labădeurs cu muci de căprioară. Adică, diversitate, nu se calcă în picioare.
După sărbători
Cînd o sărbătoare e pe cale să treacă, te simţi de multe ori dezamăgit sau descurajat. Pregătirea ei, perioada orientată spre sărbătoare au însemnat aşteptarea plină de speranţă a ceva extraordinar, cu totul nou, care să-ţi transforme viaţa cu noutatea lui. După ce strălucirea festivităţilor s-a stins, resimţi în mod obişnuit un declin.
Elma şekeri sau mărul dulce al discordiei
Pe 12 aprilie 1954, Tito soseşte, la bordul vasului său Galeb (pescăruş), la Istanbul, pentru a petrece şase zile în Turcia. Ministrul de externe Mehmet Fuat Köprülü îl întîmpină în portul istanbulez, iar preşedintele Turciei îl aşteaptă, o zi mai tîrziu, la Ankara, cu masa pusă, astfel: salată de creveţi, ravioli genevezi, şiş-kebab cu pilaf, mere zaharisite „vizir“, alune caramelizate.
Şaişoptiştii salvează Filarmonica
La Paris se va inaugura anul viitor o nouă sală a Filarmonicii. Edificiul – operă a arhitectului Jean Nouvel – este amplasat în Parc de La Villette. E o investiţie costisitoare. Statul francez, prin instituţiile sale, a plătit din greu, fiind uneori criticat pentru largheţea cu care a mobilizat fondurile.
Cui îi foloseşte?
Mai întîi au fost lupte în surdină, apoi război pe faţă. Sebastian Ghiţă contra lui Sorin Ovidiu Vântu. Apoi Sebastian Ghiţă contra lui Elan Schwartzenberg. Atacuri şi replici, bălăcăreli în public şi lovituri sub centură. Ghiţă începe să-şi recruteze armata de angajaţi, pregătindu-se pentru lovitura de stat.
Cîte puncte de rating ai făcut de Revelion?
În ultimii zece ani, revelionul a devenit pentru televiziunile noastre o mare bătălie. O bătălie pe viaţă şi... pe rating. Fiecare televiziune îşi pregăteşte din timp oastea de vedete, muniţia de divertisment, strategiile surpriză (programele speciale) şi, la ora stabilită (21,30), porneşte atacul.
Orbán antiglobalistul
Premierul ungar a prezentat la Tuşnad, în faţa a aproximativ două mii de simpatizanţi, nu mai puţin de o viziune proprie asupra iminenţei sosirii unei noi ere în istoria omenirii – în care state considerate pînă atunci puternice vor deveni slabe, iar cele slabe vor prinde puteri.
Cu ochii-n 3,14
Spaniolii sînt din ce în ce mai îngrijoraţi de copierea cardurilor bancare în benzinării, la plătirea taxelor de autostradă sau în restaurante. Se pare că hoţii folosesc aşa-numitele card skimmers de 10 euro bucata şi au nevoie de 4 secunde pentru copierea cardului. Ei sînt cel mai adesea, zic statisticile, români, bulgari sau sîrbi. Enorabuena! (S. S.)
Deduc, din citirea unei reclame stradale, că avem motive de optimism. „Motivul de optimism nr. 9“ (celelalte opt mi-au scăpat) ar fi acest
Şi dacă sfîrşitul lumii chiar vine în 2012?
Azi de dimineaţă am ciulit puţin urechea la ştiri şi, deşi ceaiul negru cu bergamotă ce-mi aburea în faţă ieşise binişor, în cîteva minute m-am simţit secat pe dinăuntru de-o stranie senzaţie de disconfort (disconfort pe care l-aş putea numi „greaţă“, dar n-aş vrea să-i jignesc pe cei despre care vine vorba mai jos).
Pe vremea călimărilor şi a penelor de gîscă
"Nenişorule, te rugasem să-mi cumperi o colivie şi am tot aşteptat să mi-o trimiţi prin cineva, dar am aşteptat degeaba, căci că ţi-ai uitat, ori n-ai vrut să cauţi astfel de bagatel. Dar, te rog, nenişorule, şi acum să-mi cauţi o asemenea colivie cum te-am rugat printr-atîtea scrisori."
Infernul lor, infernul nostru
De mai bine de două săptămîni, imagini zdrobitoare cu zeci de mii de nord-coreeni plîngîndu-şi conducătorul curg pe ecranele televizoarelor din lumea întreagă. O lume care priveşte stupefiată, dar pasivă, urmele grele pe care o dictatură le poate lăsa în minţile, trupurile şi sufletele unui popor întreg.
Pînă unde ţine bunătatea?
Două plase imense, din acelea de la MegaImage, burduşite pînă la refuz, cu mînerele răscrăcărate legate cu sfoară ca să ai de unde ridica greutatea. Cu ele în mînă, o bătrînă cobora într-un balans precar, aducînd greu şi cu infinită grijă ambele picioare pe cîte o treaptă a scărilor de la metrou.
Tîrguri şi lumini
Tocmai după ce am scris despre prea-plinul, pînă la saturaţie, al industriei de Crăciun, s-a întîmplat să ajung la Viena cu puţin înainte de acelaşi Crăciun. Nu pot spune că această călătorie mi-a schimbat complet perspectiva din articolul anterior; ci doar că, măcar pe alocuri, a reuşit să mă bucure şi să mă uimească.
Piaţa goală
Niciodată nu-i goală. E pustiul de după Crăciun şi Anul Nou. Din orice piaţă. Dar pustiul se întîlneşte mereu cu cîte un prăpădit ce-ţi vinde ce nu bănuieşti. Lumea sucită. Golul şi un negustor zgribulit ce vinde te miri ce. O ţelină, un kil de fasole, un pătrunjel, o imortea, prune uscate.
Jean Delumeau despre paradis - de la recuperare la instaurare
Vizita profesorului Jean Delumeau la Bucureşti a fost, negreşit, unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului care s-a încheiat. Cititorii de limba română s-au bucurat de prezenţa autorului ale cărui cărţi au fost traduse probabil cel mai mult în această limbă. În contextul acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, profesorul Delumeau a susţinut două conferinţe.
Cod fiert al bunelor maniere
Între 20 şi 23 octombrie 1970, Tito a vizitat Olanda, pentru a discuta cu prim-ministrul şi cu ministrul de Externe teme curente ca Orientul Apropiat, Asia de Sud-Est şi implementarea rezoluţiilor ONU. Regina Juliana a Olandei i-a făcut o primire fastuoasă şi cordială.
Să vorbim corect cu oamenii de televiziune!
E adevărat, de fiecare dată cînd Consiliul Naţional al Audiovizualului publică rezultatele unei noi monitorizări realizate de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, scriu şi eu despre greşelile de limbă de la televiziunile noastre. Deşi un astfel de articol este previzibil pentru că abaterile sînt cam aceleaşi, mă încăpăţînez să le arăt cu degetul.
Revistele şi serialele anilor 90'
Cînd Tavi Gevinson a decis că vrea să lanseze o revistă pentru adolescente, modelul său a fost Sassy, o revistă din anii ’90 a cărei abordare poate fi descrisă ca lipstick feminism. O simplă comparaţie între titlurile propuse de Sassy şi cele propuse de revistele pentru adolescente de azi îi dă dreptate lui Gevinson – reviste ca Sassy nu se mai fac.
Educaţia: de la fiecare după necesităţi, fiecăruia după nevoi
Educaţia s-a transformat de mult în produs vandabil şi comercializabil şi, din păcate, afirmaţia în sine nu mai este de mult o noutate. Cum se măsoară însă "rentabilitatea" investiţiei în educaţie este altă poveste. Am căutat un potenţial răspuns despre cum este văzută educaţia azi, intr-un campus belgian.
Cu ochii-n 3,14
Pe o tarabă, ce să vezi: „fulare unisex să moară criza de necaz“. Ce austeritate, ce Merkozy? Ne punem un fular unisex la gît şi gata, am scăpat de grija crizei. Pîn’ la vară, cînd criza va ceda numai în faţa şlapilor unisex. (D. S.)
Un leac naturist se numeşte „Gheara diavolului“. Să faci infarct, nu alta! (A. P.)
Pe un cozonac de Crăciun, eticheta anunţa, pe lîngă inevitabilele urme de alune, ciocolată şi rahat, posibila prezenţă a crustaceelor, a ţelinei şi a morcovului. Un adevărat fest
De ce România n-a avut un Havel
Cînd, în primăvara lui 2010, murea polonezul Kaczynski, unii compatrioţi spuneau: „Iată ce preşedinte brav avea Polonia, pe cînd noi ne-am potcovit cu Băsescu“; acum, la moartea lui Václav Havel, aceiaşi spun: „Iată cine a făcut tranziţia în Cehia, pe cînd nouă ne rînjea Iliescu“.
Frumuseţea la modă: canon sau artificiu?
La începutul secolului al XIX-lea, frumuseţea femeilor din Moldova şi Valahia intră într-o prefacere specifică epocii. Canoane şi artificii se amestecă, aşa cum Orientul şi Occidentul furnizează noi şi vechi idei cu privire la moda trupurilor atrăgătoare. Despre frumuseţe şi urîţenie vorbesc şi scriu fără încetare cei care au ajuns prin casele şi conacele boierilor.
Despre generozitate
Îi învăţăm pe copiii noştri să fie curaţi, respectuoşi, politicoşi, să-şi asculte dascălul şi părinţii, să fie atenţi cînd traversează strada, să nu mintă etc. Cu adevărat, însă, foarte rar ne gîndim cum să-i învăţăm să fie generoşi. Să dăruiască.
Ecumenism gastronomic
O curte, la ţară undeva, pătată ici şi colo de albul unei zăpezi zgîrcite. Un grup surîde spre dumneavoastră, cititorule. La margini, de-a stînga şi de-a dreapta, două bătrîne mici cu basmale şi şorţuri negre, cu ochelari. Pe măsură ce ne apropiem de mijlocul grupului, vin femeile mai tinere şi, în centru, bărbaţii.
(Pseudo)glamour şi zdrăngănele
Mă plîngeam, în numărul despre Crăciun, că oamenii din jur şi-au cam pierdut celebrul spirit şi că se îndreaptă, mulţi dintre ei, pe diverse căi, în direcţia lui Scrooge. În utimele zile constat că şi eu, una, cam tot într-acolo mă îndrept. Căutam, cu orice preţ, mai ales pentru că venea Crăciunul, bucurii excesive peste tot în jur.
Crăciunul-Anul Nou
Salivezi cînd vezi abundenţă. Iubeşti ineditul. Ciuguleşti din forme şi culori ce parcă nu le mai prinzi în viaţa ta. Oh, ah, yummy, mamă, ceeşticopil, dambla. O apocalipsă lovind într-o minte necoaptă. Dar ce fericire pentru orişicine! Îmi mărturisesc instinctul dezlănţuit de a mă bucura de forme, culori, arome, dulceţuri, zdrăngănele, zdrăngănici.
Dialog în jurul lui Dumnezeu necunoscut
În octombrie au avut loc la Bucureşti două dezbateri incluse în programul pe care Vaticanul l-a intitulat, după o expresie a Bibliei, „Curtea neamurilor“. Numele indică acel spaţiu al Templului unde neevreii puteau participa la venerarea Dumnezeului unic şi pe care Christos l-a deschis în mod universal.
Tequila – o reabilitare
Oferă-i cuiva o tequila şi ai toate şansele să te compromiţi. Vei părea un ins juvenil, un amator de beţii crîncene şi iuţi, neîngrijorat de perspectiva migrenelor cumplite şi nici de alte consecinţe, în general. Tequila a ajuns să fie un simplu catalizator de beţie, un drink de bar zgomotos şi aglomerat, băut în grabă, la tejghea, şi parcă în silă.
Iarna islamică după primăvara arabă
Primăvara arabă – cu cereri economice, democratice şi seculariste – aduce la putere, în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, islamul politic cu comportament imprevizibil. Islamul politic radical, islamul militant, mişcările islamiste nu au avut nici un rol în primăvara arabă, nu au fost catalizatorii ei – este ceea ce s-a repetat obsesiv peste tot în lumea arabă.
CouchSurfing - călătorul, drumul şi canapeaua
Paradoxal, cu cît lumea devine mai mică şi viteza de deplasare dintr-un punct în altul al planetei se scurtează, cu atît se intensifică dorinţa omului modern de a călători. Părem să fi intrat într-o cursă contra-cronometru de a bifa cît mai multe puncte vizitate pe harta globului.
Premiile acestei rubrici
La fiecare sfîrşit de an, fac un fel de bilanţ al rubricii de faţă, privesc înapoi la ce-am scris în anul respectiv, iar în 2010 am contabilizat, pentru prima dată, numai bilele albe pe care le dădusem. Cum m-am simţit foarte bine făcînd asta, o să repet formula şi acum.
Cum să-ţi perii e-reputaţia?
Într-o zi, directorul unei instituţii locale din Franţa se trezeşte că poate fi concediat din cauza unui matrapazlîc făcut cu mult timp în urmă, dar ajuns din nou sub lumina reflectoarelor. Cauza? Un site îşi păstrează toate arhivele online şi articolul buclucaş a ajuns la unul dintre şefii lui.
Cromozomul care dă peste cap "ordinea" din corpul nostru
Alexandru, Mădălina şi Florin au ochii alungiţi, faţa puţin turtită şi un zîmbet larg. Ai putea să crezi că sînt fraţi. De fapt, au Sindromul Down. Iar persoanele cu Sindromul Down arată cam la fel. Cînd ne-am cunoscut, Alexandru mi-a sărutat mîna cu un gest delicat şi neaşteptat. Peste cîteva minute avea să apară şi Mădălina.
Cu ochii-n 3,14
Nu pot încheia acest an fără să vă atrag minima atenţie că în 2011 s-au împlinit 190 de ani de cînd cuvîntul „intelectual“ a apărut pentru prima oară sub peniţa lui Saint-Simon: „Invit toţi intelectualii pozitivi să-şi unească şi să-şi combine forţele pentru un asalt general şi definitiv împotriva prejudecăţilor…“ Şi să ne urăm ca, pe termen scurt, obsedaţi cum sîntem de rotunjimi, să prindem măcar bicentenarul termenului. (R. C.)
Cică Standard & Poor’s a retrogradat rating-ul de ţară al U
Ţara are doi Moşi Crăciun - dar nici un preşedinte
Mulţumiri celor ce-au apreciat textul cu ciorapi mulaţi (pe picior de basarabeancă) de săptămîna trecută, numai că acum vă invit să vă reveniţi în simţiri şi să nu mai încurajaţi clişeele sexiste cu privire la cetăţencele Republicii Moldova. Nu uitaţi că statul înrudit şi învecinat a avut deja o femeie prim-ministru.
Aroma somnului pe vreme de iarnă
„Iarna se începe de la decembrie în zece, cînd este noaptea cea mai mare şi ziua împotrivă cea mai mică; şi ţine pînă la martie în zece“, scrie doctorul Ştefan Episcupescu. Să ne pregătim, aşadar, de o iarnă lungă, friguroasă, zăludă, cu omăt şi ceaţă, cu troiene şi ţurţuri, învăţîndu-i secretele.
Exerciţiul dialogului
În timpul oricărei conferinţe publice, există un moment care naşte, deseori, insatisfacţie de ambele părţi: momentul întrebărilor şi al comentariilor din partea ascultătorilor. Se pun întrebări enorme, inadecvate, fatale, de tipul „Ce e adevărul?“, „Ce e iubirea?“, „Ce rost are să fim buni, cînd cei din jur sînt răi?!“
Nu ne mai ţineţi în frig!
Stăteam într-una din dimineţile trecute în faţa sălii de sport de care am devenit dependentă şi fumam o ţigară – de care sînt dependentă – înainte de antrenament. Eram afară în frig, nu suflam fumul în nasul nimănui şi nu-i stăteam nimănui în cale. Ajunsesem mai devreme; pe lîngă mine treceau şi intrau spre vestiar diverse doamne şi domnişoare.
Iubiri (uluitor - înfiorătoare) - în cărţi
Eroi şi mai ales eroine care îţi induc o senzaţie de nesiguranţă, angoasă chiar, în ce priveşte iubirea, dar şi viaţa în general. De multe ori, poveştile lor pornesc pe un fir ce pare normal, posibil, ce se desfăşoară banal, fără meandre. Dar respectivul fir e cît se poate de fragil, se rupe cu prima ocazie.
A ajuns făsuiul cît porcul. 7-8 lei
Incredibilul s-a produs! Făsuiul luă locul cărnii pre limba noastră şi uite-l cum sare ca preţ. În piaţă era fasole şi la 5, şi la 6, şi la 7, şi la 8 lei. Dar mărunţişa aia ieftină, urîtă, plină de gunoaie, ce destin, ce cernere! Aşa că te repezi la cea de 7. Nici 8 nu dai, dă-o-n mă-sa, e doar fasole.
Maţ de porc fiert înăbuşit (Ao ma gu dan)
Bateţi cinci ouă (dan) cu zece linguri de apă. Curăţaţi bine un intestin subţire de porc (zhu xiao chang). Legaţi maţul la unul dintre capete, umpleţi-l cu ouăle bătute şi legaţi şi celălalt capăt. Fierbeţi-l apoi, îndelung, în zeamă de supă.
Între comunism şi nazism - interviu cu Anne APPLEBAUM
"Nu compar regimurile, ci lagărele şi sistemul în care funcţionau, ceea ce e puţin diferit. Cred că ambele sînt îngrozitoare şi unice, şi nu mă interesează care a fost mai rău. Nu cred că este o întrebare importantă şi, oricum, nu văd cum am putea măsura acest lucru. "
Un membru al familiei
Părea o piesă de mobilier. La propriu. Lemnul lui lăcuit se asorta cu biblioteca şi cu vitrina, unde ai mei ţineau paharele şi cîteva bibelouri. Pe el, maică-mea pusese un milieu mai mare. Cînd televizorul era stins, lăsa milieul peste ecran, să nu se pună praful.
Un tren cît o ţară întreagă
Dacă aeroporturile şi avioanele mi se par chintesenţa no man’s land-ului şi, în consecinţă, le locuiesc cu un ciudat (mie) sentiment de inaderenţă, incitant asociată unei senzaţii de libertate „proastă“ , în schimb trenurile – de oricînd şi de oriunde – mi se înfăţişează drept imaginea cea mai necosmetizată şi mai plină de miez a ţării ce le are.