Cluburile IMPACT - sau cînd elevii se adună şi scriu proiecte

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Cluburile IMPACT   sau cînd elevii se adună şi scriu proiecte jpeg

O seară, după încheierea cursurilor, la Colegiul Naţional „Spiru Haret“. Într-o sală de clasă, o profesoară şi cîţiva elevi stau aparent cuminte aşezaţi în cerc, fiecare pe scaunul lui. La un moment dat, se ridică toţi şi-şi schimbă locurile. Unul singur rămîne în picioare, în mijloc.

Ciudat, nu-i aşa? Şi mai ciudat e că, după ce-şi schimbă scaunele de cîteva ori, participanţii se aşază, la fel de liniştit ca la început, şi discută. Dezbat. Pînă şi jocul e interpretabil, poate duce la concluzii care sînt scrise pe o tablă. Participanţii au atitudini, atitudinile – o anumită etică... Nimic nu e întîmplător. Joaca e şi ea o metodă de învăţare. Una dintre fazele unui proces mai complicat, care, în final, duce la un rezultat concret, cu foloase pentru ceilalţi: un proiect.

Un proiect comunitar, alcătuit de elevi de liceu.

Am descris, informal, activitatea Cluburilor IMPACT (Implicare, Motivaţie, Participare, Acţiune, Tineri) – o reţea de iniţiativă comunitară pentru tineri. „Prin IMPACT, tinerii învaţă să identifice probleme din comunitate, să gîndească şi să lucreze împreună, să scrie şi să implementeze proiecte strategice în folosul comunităţii. Aceste proiecte sînt principalul instrument de învăţare şi aduc schimbarea socială în comunitate, dar mai ales pentru tineri, prin dezvoltarea unor abilităţi de viaţă care completează cunoştinţele dobîndite în şcoală.“ – ni se explică în materialul de prezentare.

Cluburile IMPACT reprezintă o metodă de educaţie nonformală instituită de Fundaţia Noi Orizonturi. Fundaţia Noi Orizonturi (FNO) – înfiinţată în anul 2000 – este o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Lupeni.

Metodele folosite de cluburile IMPACT sînt distracţia, învăţarea şi serviciul în folosul comunităţii. Întîlnindu-se o dată sau de două ori pe săptămînă, fiecare club este format în medie din 15 adolescenţi şi 4 lideri (facilitatori – profesori, studenţi, asistenţi sociali, preoţi etc). Întîlnirile se desfăşoară după o anumită structură, flexibilă la nivel naţional (în ţară sînt 160 de astfel de cluburi): „Debutează cu o activitate distractivă (joc), continuă cu o povestire pentru internalizarea valorilor sociale, urmată apoi de alte jocuri şi metode nonformale (dezbateri, studii de caz, simulări etc.) din aria educaţiei prin experienţă, toate precedate de discuţii moderate de liderii de club pentru a extrage semnificaţiile-cheie. La finalul întîlnirii, membrii IMPACT lucrează împreună pentru planificarea şi implementarea unui proiect de serviciu în folosul comunităţii.“ – aflăm din aceeaşi prezentare. Proiectele sînt alese democratic de elevi, motivaţia lor fiind importantă în identificarea nevoilor comunităţii.

Mai pe scurt, şi mai pe înţeles, copiii se adună o dată pe săptămînă, împreună cu un profesor sau asistent social, pentru a pune la cale un proiect. Un proiect pe care să-l facă singuri cap-coadă şi prin care să ajute pe cineva.

Manualul lor (căci există şi aşa ceva) vorbeşte de patru componente de învăţare: „cetăţenie activă, angajabilitate, antreprenoriat social şi leadership“. Toate sînt importante, dar, pentru mine, copil crescut în comunism, pentru care singura materie... civică studiată pe atunci la şcoală era Constituţia (Constituţia Republicii Socialiste România), cea mai importantă mi se pare „cetăţenia activă“: adolescenţii sînt sprijiniţi să devină „cetăţeni responsabili, de încredere, integri şi plini de compasiune, capabili să contribuie la bunăstarea şi binele comunităţii“. Desigur, fără celelalte componente, şi cetăţenia activă e greu de pus în practică.

De la simplu ne întoarcem la complicat: „Prin parcurgerea acestui curriculum, membrii IMPACT îşi dezvoltă cinci competenţe-cheie din sfera managementului de proiect, comunicării, inovaţiei şi creativităţii, competenţe din sfera tehnică, a managementului personal şi de grup, toate avînd la bază nouă valori fundamentale: participare, încredere, integritate, respect, compasiune, perseverenţă, curaj, responsabilitate, solidaritate“. Ideea e că, în sistemul lor de educaţie, nimic nu e întîmplător şi există o componentă etică (sau măcar un deziderat în acest sens), ceea ce mi se pare... rar şi lăudabil.

Ce spun elevii (şi o profesoară...)

Teoretic, totul sună perfect. Să vedem ce spun şi elevii de la „Spiru Haret“, prezenţi la faţa locului, ce motivaţii au să frecventeze cluburile, ce au învăţat şi ce le place la ele:

Laura, clasa a XI-a:

„Sînt implicată de doi ani. Am aflat la început că e un club care face activităţi în folosul comunităţilor. Asta mi se părea ceva interesant. Sînt de părere că stăm foarte prost la capitolul ăsta, nu prea ne pasă de nimic.

Ca motivaţii – mulţi veneau pentru că profesoarele care i-au chemat le dădeau note bune; alţii, ca şi mine, pentru că voiau să facă ceva. Au fost anumite certuri despre ce să fie proiectul de atunci. Pînă la urmă s-a ales cel cu resursele («Surse şi resurse»), cu care am fost şi eu de acord. Am atins scopul pe care-l voiam: de conştientizare în legătură cu sursele şi resursele şi risipirea lor.

Proiectul care m-a interesat cel mai mult a fost cel de Teatru forum, în legătură cu influenţa anturajului – se oferea un final negativ şi publicul era invitat să intervină şi să propună unul pozitiv.“

Proiectul îl explică mai pe larg doamna profesoară de educaţie plastică Sanda Amarandei, care se ocupă de cluburile IMPACT din 2009: „Într-o şcoală, un grup de elevi foarte populari, cu impact negativ asupra celorlalţi, încearcă să influenţeze o elevă de altă natură, mai serioasă, o corup, o iau cu ei într-un bar. În final, acesteia i se face rău, bea foarte mult, ajunge într-o stare destul de proastă. După intervenţia publicului s-a ajuns, însă, la un final fericit. Fata a zis «Merg cu voi, dar pînă la un anumit punct.» Mesajul e să-ţi cunoşti limitele şi să ţii cont de ele.“

Laura continuă: „Mi s-a părut interesant pentru că punea o problemă importantă. Cred că fiecare am trăit situaţii asemănătoare.

De cînd merg la cluburile astea, văd lumea puţin altfel: observ oamenii săraci, problemele cu poluarea, cu animalele. Şi aş vrea să ajut – dar e greu de una singură...“

Irina, tot din clasa a XI-a, membră a clubului de trei ani, povesteşte că, atunci cînd a venit pentru prima dată, „eram boboacă, nu ştiam nimic despe club, ne-a luat diriga, am venit, mi-a plăcut şi am rămas.

Pentru că mi se pare ceva constructiv, mai mult pe partea de echipă, de grup, de socializare. Am învăţat să relaţionez cu ceilalţi mai mult decît o făceam înainte.

După fiecare proiect ai satisfacţia că ai ajutat pe cineva. Cel mai mult m-a marcat cel de la Casa de copii – unde am făcut un loc de joacă pentru ei – «O şansă pentru toţi copiii». Ne-am jucat cu ei şi le-am amenajat locul de joacă din curte.“

Ana Maria Andreea, şi ea tot dintr-a XI-a, povesteşte mai mult despre proiectul cu Centrul de plasament: „Am aplicat şi pentru o finanţare: am scris un proiect pentru copii. Pentru un centru de plasament – ne gîndeam că oricum nu o să ne ajungă banii de consumabile pe care-i aveam de la FNO. Ne-am propus să le renovăm spaţiul de joacă din exterior. Am cumpărat materiale şi le-am făcut o căsuţă de lemn, împreună cu ai mei. Le-am cumpărat băncuţe de plastic, umbreluţe, ghivece cu flori. Am obţinut fonduri de 30 de milioane de lei vechi. Centrul se numea Pinocchio nr. 3, de prin Vitan. Pe lîngă spaţiul de joacă, le-am luat jucării, pe grupe de vîrstă. Le-am adus brioşe şi prăjituri de acasă, sucuri. Am reuşit să mobilizăm şi mulţi alţi oameni din afară, pe lîngă noi. Copiii de acolo aveau nevoie de afecţiune. E ceva să fie cineva acasă care să te... cicălească.“

Printre cei prezenţi erau puţini băieţi. Unul dintre ei e Răzvan Avădanei, de 17 ani. De ce participă la cluburi? „M-am gîndit că trebuie să fac ceva pentru societate. Dacă tot e concepţia asta să nu faci nimic şi să nu ajuţi pe nimeni, m-am gîndit să schimb eu ceva. Sînt de părere că, odată ce se va înlocui această generaţie veche, încă ancorată în comunism, lucrurile vor începe să se mişte.

Îmi place să comunic, să vorbesc, după care să luăm o decizie. Apreciez mai mult partea de dezbatere. Îmi plac proiectele – aduc o anumită etică care trebuie respectată. Sînt mai de modă veche... Şi atmosfera – e degajată, nu sîntem nici prea infantili, nici prea pedanţi, ci aşa cum trebuie.“

Carla, de aceeaşi vîrstă cu cei de pînă acum, spune că participă la cluburi „din clasa a IX-a. Mi s-au părut nişte oameni deschişi cei care fac cluburile. Am învăţat să fiu mai comunicativă, mai deschisă. Întotdeauna avem dezbateri, contradicţii, şi asta-mi place“.

În momentul de faţă, copiii şi profesoara lucrează la un proiect care să atragă atenţia asupra violenţei stradale: „O campanie de conştientizare – e imposibil s-o eradicăm, pentru că există prea multe forme de violenţă – verbală, în familie etc. Noi ne-am axat pe cea stradală. Chiar am fost martor cum s-au bătut doi tipi duminica dimineaţa cînd m-am întors de la un concert.“ (Răzvan)

Mai au destul de lucru, sînt aproape de început. Se mai joacă, se mai ceartă... Dar merg înainte, cu seriozitate şi fără stres. Şi cu ceva mai mult interes pentru ce se întîmplă în jurul lor decît majoritatea dintre noi. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.