Cobai care reacţionează previzibil

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Auzisem de el de cînd a apărut, în 2010, cînd agenţiile de ştiri au scris despre dezbaterile şi chiar controversele pe care le-a iscat în Franţa. Zilele trecute am reuşit să-l văd şi eu pentru că l-au difuzat cei de la HBO. E vorba despre documentarul Jocul morţii, regizat de Thomas Bornot, după un scenariu de Christophe Nick.

Filmul este despre un experiment inspirat de un altul, realizat în anii ’60 de psihologul american Stanley Milgram. Cel de acum 50 de ani era prezentat participanţilor ca un experiment care să testeze memoria; de fapt, oamenii de ştiinţă îşi propuneau, cu ajutorul lui, să analizeze procesul ascultării faţă de o autoritate. Participanţii erau puşi să testeze memoria unui bărbat şi, dacă primeau răspunsuri greşite, să-i aplice şocuri electrice din ce în ce mai puternice. Încurajaţi de cercetători, deci de autoritate, cei mai mulţi dintre subiecţi se transformau în torţionari ad-hoc şi nu se opreau nici măcar cînd auzeau strigătele de durere şi implorările din partea celui electrocutat într-o cameră vecină (strigătele erau înregistrate pe bandă, e adevărat, dar ei nu ştiau asta).

Cei care au făcut documentarul Jocul morţii au adus experimentul lui Stanley Milgram pe platourile TV din zilele noastre, autoritatea fiind de data aceasta televiziunea însăşi. Principiul era acelaşi: totul era prezentat ca un concurs TV, cu moderatoare şi public, iar concurenţilor li se cerea să pună întrebări şi, în cazul unor răspunsuri greşite, să acţioneze nişte manete care-l electrocutau pe un alt concurent, aflat într-o încăpere separată. Tensiunea electrică aplicată începea cu 40 V şi ajungea, în peste 20 de trepte, la 460 V. Desigur, nu era electrocutat nimeni, dar concurenţii şi publicul nu ştiau asta. Cu toţii auzeau, de la un anumit moment, strigătele de durere sau rugăminţile celui torturat. La ezitările concurenţilor, moderatoarea le spunea „Nu vă lăsaţi impresionat! Continuaţi!“, iar ei continuau să pună întrebările şi să acţioneze manetele care aplicau şocuri electrice din ce în ce mai puternice. Au existat, e adevărat, şi participanţi care au refuzat să continue, cînd au realizat că provoacă durere, dar au fost puţini – doar 20%. Restul de 80% a mers pînă la capăt, adică pînă la şocurile electrice cu tensiuni de peste 400 V. În cadrul experimentului lui Stanley Milgram, doar 62% merseseră pînă la capăt, ceea ce dovedeşte că televiziunea are o putere şi mai mare de persuasiune.

Indivizii supuşi acestui experiment erau oameni obişnuiţi, din diferite medii, şi se vedea că nu se simt confortabil să facă ce erau îndemnaţi. Cu toate acestea, se supuneau. Supunerea lor era cu atît mai surprinzătoare cu cît, spre deosebire de alte sisteme de autoritate sau chiar autoritare, de data aceasta nu era vorba de vreo ameninţare cu represiunea şi nici măcar de existenţa vreunei ierarhii la care să fie supuşi indivizii respectivi. Erau nişte oameni liberi şi totuşi acţionau împotriva propriilor norme morale.

„Acest rezultat, de 80%, reflectă puterea la care a ajuns televiziunea – ceea ce este înfricoşător.“ – spunea în documentar Jean-Leon Beauvois, profesorul de psihologie socială care a coordonat echipa de cercetători ce s-a aflat în spatele experimentului. Tot el observa că există, în zilele noastre, „o masă de indivizi televizualizaţi, care au fost formaţi de aceleaşi cunoştinţe, de aceleaşi reclame, de aceleaşi seriale, de aceleaşi jocuri, de aceleaşi talk-show-uri“. Această masă poate fi manevrată ca un singur individ. „Ceea ce explică nivelul de supunere al participantului este respectul faţă de o autoritate în care are încredere, dar care a decis să abuzeze de puterea sa.“ – ne spunea vocea din off a documentarului.

N-ar mai fi de adăugat nici un comentariu, simpla prezentare a acestui film ţine loc de orice concluzie. Televiziunile abuzează de extraordinara lor putere, iar noi, telespectatorii, nu sîntem decît nişte cobai care reacţionează previzibil la experimentele lor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.