Povestea mea

Publicat în Dilema Veche nr. 413 din 12-18 ianuarie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Toată lumea spune că am origini norvegiene; te-ai aştepta să fiu înalt, spătos şi voinic, dar eu, unul, sînt mai degrabă mic şi grăsan. Ca mine, o grămadă de fraţi de-ai mei cu care am copilărit umăr la umăr – care în ghivece, care direct în pămînt – am făcut abia anul ăsta unica noastră călătorie în lume. Eu, cu mai multe rude apropiate, am ajuns în România. Ne-am întîlnit în pieţele de acolo cu semeni poate mai înalţi, dar mai sfrijiţi, cu vîrfurile mai strîmbe sau chiar cu cîte un început de chelie. În orice caz, asta nu contează în lumea noastră. Sîntem toleranţi, (încă) multiculturali şi ne pasă prea puţin dacă ajungem în case mai bogate sau mai sărace. Sigur că, într-un sistem omenesc de valori, sfrijiţii care stau oarecum separat de noi, ăştia pîntecoşii, şi-s preţăluiţi în bani lumeşti la mult mai puţin, s-ar putea simţi ofensaţi, discriminaţi şi daţi deoparte. Vă asigur că nu este aşa. Fiecare speră că ajunge într-o casă de om. Unii au de partea lor avantajul genelor bune, alţii – preţurile mai mici. Acceptăm cu toţii chestia asta ca pe un dat şi nu facem mare caz de discriminările omeneşti. E unica noastră călătorie în lume şi e bine s-o facem cu vîrfurile în sus. E marea noastră migraţie. Ne simţim fiecare precum glorioşii somoni care urcă an de an rîuri vijelioase, ca să moară în prima lor casă. Sigur, noi murim pe stradă şi nici nu lăsăm urmaşi, dar – cum vă spuneam – asta contează prea puţin.

Eu am ajuns într-o familie cu un copil şi o mîţă. Pînă să intru în casă am fost ţinut legat pe balcon între borcanele cu murături. A fost bine acolo, am stat înfăşat în mine însumi şi m-am putut gîndi un pic la rostul meu pe lume şi la alte chestii filozoficeşti. Am fost adus în casă cam în preajma Ajunului. Familia mea mutase un fotoliu să-mi facă loc iar gospodina rulase un colţ de covor să nu i-l umplu de ace. Oricum, m-au pus la loc de cinste într-unul dintre suporturile astea noi, cu rezervor de apă. M-am simţit onorat şi iubit, cu toate că am suferit un pic din cauza căldurii excesive.

Apoi m-au împodobit. Au început cu luminiţele pe care le-au proptit bine în jurul vîrfului şi au coborît cu ele, învîrtecuş, în jurul meu. Au atîrnat globuri. Unele simpatice, altele antipatice. Simpaticele erau alea burduhănoase, bonome, cu sunet grav cînd le ciocăneşti. Odată atîrnate, se linişteau şi stăteau, aşa, burtoase şi mulţumite, fără prea multă zarvă. Nasoale erau caţele alea alungite ca nişte ţurţuri. Nu stăteau locului. Fiece brumă de adiere le făcea să se foiască la nesfîrşit. În plus, erau şi invidioase: că aia are sclipici nuştiucum, că ailaltă e ciobită şi ar fi trebuit de mult aruncată, dar se pare că e printre cele mai vechi şi cică are valoare sentimentală, că grăsanii ăia leneşi nu fac decît să-mi îndoaie crengile, în fine, ştiţi dumneavoastră. Beteala era cea mai inocentă. Stătea acolo, dusă în lumea ei fluşturatică şi molcuţă şi nu vorbea cu nimeni, din lipsă de subiecte.

A fost distractiv la familia asta a mea. Mîţa mi-a tot încercat globurile cu nişte perniţe moi şi roz, iar oamenii au vorbit mult. Şi au mîncat. Au produs tot soiul de mirosuri usturoiate şi aburi fierbinciori de sarmale. Au vorbit la telefon cu diverse rude şi au repetat la nesfîrşit că „facem Revelionul la Cabana Plăpumioara“. O expresie care, dacă mă întrebaţi, mi s-a părut a nu fi deloc cool. La fel ca un cuvînt pe care, tot aşa, l-am auzit des: „scîrbici“. În fine, fiecare cu alegerile lui, dar nu m-am putut stăpîni să nu pufnesc nervos ori de cîte ori îi auzeam aşa.

Ce s-a întîmplat după aia e simplu. Uitaţi-vă, o să mă vedeţi pe stradă lîngă vreun tomberon de gunoi laolaltă cu alţi fraţi de-ai mei. Unii, care n-au avut noroc, nici măcar n-au ajuns într-o casă. Au fost lăsaţi în stradă, victime ale jocului omenesc „nici eu nu las din preţ, dar nici tu n-ai scoate un leu să cumperi un pom“. Dar, cum spuneam, noi nu cerşim milă. Păcat numai că, odată ajunşi în stradă, nu mai fac copiii din noi paloşe, ca odinioară. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.