Revistele şi serialele anilor 90'

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Revistele şi serialele anilor 90' jpeg

Cînd Tavi Gevinson a decis că vrea să lanseze o revistă pentru adolescente, modelul său a fost Sassy, o revistă din anii ’90 a cărei abordare poate fi descrisă ca lipstick feminism. O simplă comparaţie între titlurile propuse de Sassy şi cele propuse de revistele pentru adolescente de azi îi dă dreptate lui Gevinson – reviste ca Sassy nu se mai fac. Că anul în care Sassy a dispărut, 1996, coincide cu anul naşterii lui Gevinson e doar un detaliu. Cu proiectul său editorial Rookie (rookiemag.com), adolescenta poate spune că a umplut golul lăsat de Sassy. Mai mult, fantoma culturii pop din anii ’90 bîntuie paginile online ale revistei Rookie, Gevinson fiind fan declarat al decadei. Prima reacţie la tipul acesta de reactualizare e: „Am fost acolo. Nu a fost chiar aşa de interesant“.

Reactualizarea anilor ’90 pare accelerată. Iniţial. De fapt, 20 de ani reprezintă o perioadă mai mult decît suficientă pentru instalarea nostalgiei. În Retromania: Pop Culture’s Addiction To Its Own Past, Simon Reynolds vorbeşte de valuri de nostalgie, respectiv reactualizare, apărute la doar patru-cinci ani distanţă de mişcarea, tendinţa generatoare. E tentant să recurgem la „lipsă de originalitate“ ca explicaţie pentru nostalgie şi implicit stagnarea culturii. Dar tot Retromania punctează faptul că artişti care sînt identificaţi ca punctul de pornire al unor mişcări în muzică veneau cu propriul bagaj de influenţe. Originalitatea e uneori supraevaluată.

Deşi nostalgia după ani abia încheiaţi nu e o noutate, Internetul, ca factor, nu poate fi ignorat. Prin site-uri ca YouTube, dar nu numai, tendinţa de arhivare e mai mult decît încurajată. O parte semnificativă a plăcerii oferite de cufundarea în nostalgie era reprezentată de aspectul arheologic al obsesiei. „Săpături“ în anticariate, magazine cu viniluri prăfuite puteau scoate la suprafaţă tot felul de curiozităţi şi obscurităţi. Acum, totul e la o căutare plus click distanţă.

Valul nostalgic vine în două faze

Un val de nostalgie poate fi împărţit în două faze. Prima fază e definită de memoria colectivă şi de experienţele comune – ce a definit decada, ce muzică ascultam, ce filme şi seriale urmăream, ce tendinţe erau cool, ce tendinţe erau ridicole etc. Unii se pot limita la această fază pur nostalgică, în care reactualizarea nu reprezintă un interes. În a doua fază a unui val nostalgic, reactualizarea e în prim-plan. Acest proces funcţionează ca o editare a decadei. Partea cea mai incitantă este însă salvarea perdanţilor, i.e. acele produse pop care la vremea lor nu s-au bucurat de succesul meritat.

În octombrie 2011, MTV s-a aliniat tendinţei de reactualizare a anilor ’90, aducînd pe micul ecran noi episoade Beavis and Butt-Head. Crearea unor episoade noi e o opţiune discutabilă. MTV ar avea probabil mai mult succes dacă ar redifuza episoadele originale decît să le dea lui Beavis şi lui Butt-Head glume insipide despre MGMT. Mai mult, cîteva minute pierdute pe Tumblr sugerează că reactualizarea Dariei, de către acelaşi MTV, ar fi avut mai mult sens. Remarcile acide ale Dariei sînt citate la tot pasul, fiind şi acum comentarii actuale la adresa societăţii.

În 2008, popularul soap, cu şi pentru adolescenţi, Beverly Hills, 90210 (1990-2000), a.k.a. „toată lumea o urăşte pe Brenda“, a fost reconceput pentru o nouă generaţie, sub titlul 90210. Surprinzător, serialul încă nu a fost anulat, ceea ce indică faptul că aproximativ 20 de ani nu sînt întotdeauna suficienţi pentru a forma un public mai selectiv.

Salvarea perdanţilor

Seriale ca Seinfeld (1989-1998) sau Friends (1994-2004) sînt printre cele care au definit anii ’90. Enormul lor succes şi constantele reluări nu au lăsat însă destul loc pentru a le simţi lipsa. În schimb, unui serial ca Twin Peaks (1990-1991) i se simte lipsa. Deşi popular la data primei difuzări în România, Twin Peaks a avut o audienţă mică în State, ceea ce a dus la anularea lui după doar două sezoane. După 20 de ani, influenţa acestui serial e recunoscută ca fiind una semnificativă. David Lynch şi Mark Frost au demonstrat că şi pe micul ecran e loc suficient pentru poveşti complexe şi regie la fel de pătrunzătoare ca cea dedicată marelui ecran.

Alte două seriale din anii ’90 care, de cîţiva ani, se află pe orice listă de seriale cult care trebuie văzute sînt My So-Called Life (1994-1995) şi Freaks and Geeks (1999-2000).

My So-Called Life, care o are în centru pe adolescenta Angela Chase (Claire Danes), a supravieţuit timp de 19 episoade. Chiar şi după standardele de azi, e unul dintre cele mai complexe seriale pentru adolescenţi, aducînd în discuţie o diversitate de subiecte cu o componentă socială. Deşi sîntem în mintea Angelei – care analizează orice detaliu în încercarea ei de a-şi găsi locul la şcoală, în familie, în societate –, serialul se foloseşte de celelalte personaje, familia şi prietenii Angelei, pentru a vorbi despre probleme care depăşesc graniţele şcolii şi ale adolescenţei, precum acoolism, homofobie, adulter etc. Meritul cel mai mare al serialului e faptul că nu expediază aceste probleme. De asemenea, My So-Called Life e o capsulă a timpului reprezentat: hainele personajelor respectă moda „alternativă“ de atunci, care de altfel a revenit (cămăşi de flanelă, rochiţe cu imprimeuri florale), muzica e tot alternativă, indie rock, demnă de gusturile unor personaje care se distanţează de mainstream. My So-Called Life a ajuns atît de cunoscut în ultimii ani, încît toamna trecută, cînd Claire Danes a revenit pe micul ecran în excelentul Homeland, referinţele la Angela Chase erau inevitabile.

Freaks and Geeks tot un sezon a rezistat, însă cu un episod în minus faţă de My So-Called Life. În centru avem tot o adolescentă, Lindsay Weir (Linda Cardellini). De data asta, acţiunea nu e plasată în anii ’90, ci în anii ’80, astfel că, văzut acum, serialul intersectează nostalgiile spectatorilor pentru anii ’90 cu nostalgiile creatorilor pentru anii ’80. Ceea ce face ca Freaks and Geeks să funcţioneze şi acum e abordarea realistă. Experienţele prin care trec Lindsay şi fratele ei, Sam, filtrate prin viziunea lor adolescentină, capătă proporţii dramatice, ceea ce aduce o latură universală şi atemporală serialului. Cît despre relevanţa serialului pentru anii ’90, acesta a făcut cunoştinţă publicului cu actori şi scriitori bine cotaţi acum în comedie (Judd Apatow, Seth Rogan, Jason Segel, Busy Philipps); dar să nu-l uităm pe James Franco, multi-talent omniprezent.

Şi ca să facem un cerc: My So-Called Life şi Freaks and Geeks se numără printre preferatele lui Tavi Gevinson şi ale altor contribuitori Rookie. Nu întîmplător. Majoritatea serialelor pentru adolescenţi încă se limitează la tratarea superficială a problemelor cu care se confruntă aceştia, astfel că cele două seriale realizate în anii ’90 rămîn exemple de urmat. Cele care nu expediază problemele par a avea aceeaşi soartă: anularea. (Da, Veronica Mars, tot la tine mă gîndesc. Nostalgie instalată după trei ani.)

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.