De ce România n-a avut un Havel

Publicat în Dilema Veche nr. 411 din 29 decembrie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În aceste ultime săptămîni, lamentaţia naţională s-a concentrat în jurul ideii (exprimate sub forma unui suspin) „De ce România n-a avut un Havel?“. Nu-i pentru prima dată. Cînd, în primăvara lui 2010, murea polonezul Kaczynski, unii compatrioţi spuneau: „Iată ce preşedinte brav avea Polonia, pe cînd noi ne-am potcovit cu Băsescu“; acum, la moartea lui Václav Havel, aceiaşi spun: „Iată cine a făcut tranziţia în Cehia, pe cînd nouă ne rînjea Iliescu“. Nu ştiu cum se face, dar românilor le lipsesc exact acei lideri (diferiţi între ei!) care tocmai au murit prin vecini (spre Occident).

Pus în faţa acestei întrebări – „De ce România n-a avut un Havel?“ –, oricare dintre noi e dator cu două răspunsuri: 1) De ce anume ar fi trebuit să avem un Havel?; şi 2) De ce, aşadar, nu l-a avut? Eu unul nu mă văd printre cei în stare să dea soluţii definitive la aceste dileme. Tot ce fac în continuare este să schiţez cîteva posibile părţi de răspuns.

În primul rînd, cred că nu atît de Havel-i am dus noi lipsă în anii ’80, cît mai curînd de atmosfera care să-i pună în valoare la începutul anilor ’90. La nici o săptămînă după căderea lui Ceauşescu, mulţi români şi-au dat seama – dintr-odată – că Doina Cornea e cam ştirbă, că Radu Filipescu e cam absent, că Paul Goma e cam frustrat, că Dinescu e cam exaltat, că soacra lui Dinescu e cam rusoaică şi că Blandiana e cam... etc. Temătorii & precauţii de dinainte au devenit brusc foarte exigenţi cu privire la cei care avuseseră curaj, totuşi. Nu vreau să spun că Doinea Cornea era un Havel la feminin; ci doar semnalez că acea femeie a avut un curaj cu totul şi cu totul invers proporţional cu atenţia ce i s-a dat, în ultimii 20 de ani, la noi. Pe Radu Filipescu abia dacă-l vezi, din an în an, prin decembrie, pe la TV; cît despre Dinescu, între timp ne-am lămurit (cică!): nu el a luptat cu Ceauşescu, ci soacră-sa şi KGB-ul.

Mai direct – şi mai serios – fie spus, primul motiv pentru care românii n-au avut un Havel e acela că poate l-au avut şi n-au băgat de seamă. Acest lucru se explică prin diferenţele şi specificităţile ce ţin de cultura politică a fiecărui neam (înţeleg prin aceasta tradiţia, religia dominantă, memoria comună, cutumele, maniera de a se raporta la autoritate, la alteritate, la lege, la divinitate ş.a.m.d.). Cultura noastră politică şi cea a cehilor nu-s identice. Prin el însuşi, acest lucru nu-i o dramă în sine. Uneori această diferenţă joacă în favoarea noastră, alteori nu. Opt români din zece sînt cu mult mai spumoşi decît opt cehi din zece. Doar că, altădată, unul din zece cehi poate marca o epocă mai mult decît o face unul din zece români. Diferenţa de cultură politică e anterioară deceniilor comuniste. Din acest punct de vedere, în 1925 România şi Cehia-Slovacia erau la fel de diferite ca şi în 1985 – ba poate chiar mai mult.

În fine, o altă posibilă explicaţie pentru „De ce n-am avut un Havel?“ priveşte regimul comunist ca atare, cu nuanţele lui locale. La Praga (ca şi la Budapesta, la Varşovia, la Berlin sau la Sofia), a fi fost comunist însemna a fi de partea unui regim susţinut de Moscova... şi punct. La Bucureşti (ca şi la Belgrad sau Tirana), a fi fost comunist – mai ales după 1968 – însemna a fi de partea unui regim care cam dădea cu băţul prin gardul Moscovei, suficient încît să-l irite pe Brejnev. În Europa Centrală, comunismul a fost un plasture sovietic pus peste o rană pe care tot Stalin o făcuse. În România, comunismul a fost, după 1958, din ce în ce mai naţional – culminînd, în cele din urmă, prin a ajunge un stalinism naţionalist. În teorie, „stalinismul naţionalist“ e o contradicţie în termeni; în practică, noi de fapt asta am trăit. A fi fost, în 1977, împotriva liderului Gustáv Husák din Cehoslovacia şi a regimului patronat de el te făcea de-a dreptul disident sau opozant în faţa unui sistem garantat de armata sovietică. A fi fost, în 1977, împotriva lui Nicolae Ceauşescu în România nu te făcea deloc antisovietic – ba, dimpotrivă, te predispunea la a fi catalogat drept cîrtiţă a Moscovei. De nimic nu s-a temut mai mult Ceauşescu după 1968 ca de URSS (şi pînă la urmă tot n-a scăpat). Retragerea armatei sovietice din România (1958) a funcţionat, vreme de un deceniu şi jumătate, ca o oportunitate benefică. După care s-a transformat într-o capcană – ceea ce explică şi tranziţia post-’90, diferită, a unor ţări precum România sau Cehia.

Aşadar, haideţi să vedem măcar jumătatea plină a paharului. E drept că n-am avut un Havel în România – dar (privind la nord-coreenii care se dau cu fruntea de pămînt, de jale, la moartea iubitului lor conducător) măcar tot e bine că n-am avut (cam din aceleaşi motive!) nici un Kim Jong Il. ...

Şi, că tot veni vorba despre perisabilitate în Istorie: La mulţi ani!

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.