Violenţa ca fapt social

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Violenţa a fost dintotdeauna parte a comportamentului uman. Evoluţia civilizaţiilor a îmblînzit oarecum formele sale de manifestare, îngrădindu-le prin legi şi ameninţări punitive, prin educaţie şi civilitate. De aceste forme ale violenţei şi de prezenţa lor în spaţiul sociabilităţii se ocupă cercetătorii francezi Lucien Faggion şi Christophe Regina, în culegerea de studii La violence. Regards croisés sur une réalité plurielle (CNRS Editions, Paris, 2010). De altminteri, tema a trecut prin numeroase abordări, căci odată aruncată pe piaţă ca obiect de cercetare, istorici şi neistorici au preluat-o, analizat-o, disecat-o, considerîndu-se, cu toţii, îndreptăţiţi să-şi dea cu părerea. Şi... demonetizînd-o, întrucîtva, prin vulgarizarea ei. Volumul de faţă însă reuneşte studiile unor istorici care, de la 1600 şi pînă la 1900, analizează violenţa prin prisma documentelor şi sub diferite aspecte: fizică, verbală, simbolică, gratuită, organizată, instrumentalizată, sacrificială, colectivă (războiul, genocidul, purificarea etnică, supliciile, atentatele), insurecţională, facţională, nobiliară, populară, politică, revoluţionară, urbană, rurală, privată (infanticidul, paricidul, sinuciderea), conjugală etc.

Spaţiul – şi mai ales timpul – oferă interpretări diferite pentru orice formă de manifestare a violenţei. Convenţiile sociale şi raţiunile economice sînt aspecte esenţiale în citirea acestor forme, mai ales pentru Evul Mediu şi epoca modernă. Şi cîteva studii de caz arată modalităţile prin care societăţile acestor vremuri înţeleg să controleze sau măcar să „expulzeze“ în afara cetăţii violenţa publică şi colectivă. Prima parte a cărţii, dedicată „istoriei violenţei şi violenţelor în istorie“, se opreşte asupra diferitelor revolte colective, care au cuprins la un moment dat Palermo, Milano, Veneţia, Marsilia, şi încercărilor autorităţilor politice de a pacifica o populaţie obişnuită să se bată. Partea a doua este dedicată „violenţei la feminin“, iar infanticidul ocupă locul principal în agresivitatea feminină. Pînă mai ieri s-a crezut că femeile sînt cele care suportă violenţa, fără a fi un instrument credibil în exercitarea acesteia. Dar studiile reunite în această parte arată participarea activă a femeii în construirea violenţei.  „Femeia rea“ şi „femeia înrăutăţită“ par a fi imagini des vehiculate de literatura Vechiului Regim, în care se restituie astfel „naturii feminine“ ceea ce i s-a negat atîta vreme. Într-unul din articole se arată, de pildă, că într-un raport al poliţiei din Montpellier, secolul al XVIII-lea (Nicolas Vidoni), femeile sînt trecute ca una dintre cele mai periculoase categorii din oraş, devenind obiect al unei supravegheri atente. Dar, la aceeaşi epocă, ficţiunea lucrează la construirea unei imagini a femeii violente şi pline de vicii. Christophe Regina se serveşte de portretul realizat de poetul, parlamentarul şi juristul Jean de Cabanes, călugăriţei Marie-Thérèse de la Croix, stareţă la Aix, pentru a descoperi, cu ajutorul arhivelor judiciare, ce se află dincolo de ficţiunea literară. Sora Marie-Thérèse devine eroină principală pentru pamfletul virulent „La Satire de la Soeur de la Croix“, unde Jean de Cabanes aşază toate clişeele secolului al XVII-lea cu privire la femei. Multă vreme s-a crezut că Marie-Thérèse nu este decît un personaj fictiv, existent doar în imaginaţia autorului, cu ajutorul căruia îşi exprimă ura feroce împotriva femeilor, dar cercetarea purtată în arhive de C. Regina a scos la iveală documente care par să-l fi inspirat pe juristul de altădată. N-au fost însă descoperite toate cele zece procese (cu acuzaţii de crimă pe care le-ar fi comis sora), ci doar unul singur. Dar... în 2003, în zidurile pivniţelor palatului de justiţie din Aix-en-Provence, au fost descoperiţi saci întregi de documente conţinînd proceduri din această epocă. Să fie acolo şi celelalte nouă procese lipsă, se întreabă autorul? 

Partea a treia se opreşte asupra „violenţelor în discursuri şi discursurile violenţei“. Aflăm astfel că a existat, în Evul Mediu (sec. XII-XVI), credinţa că pietrele preţioase şi mai ales culorile lor căpătau puteri miraculoase în lupta cu violenţa, dar că puteau, în acelaşi timp, produce violenţă. Se scriu tratate despre asocierea diferitelor culori, se oferă sfaturi cu privire la beneficiile sau nocivitatea lor. În acelaşi cîmp se înscriu cuvintele şi gesturile care pot produce violenţa, dar şi negocierea unui echilibru. Lucien Faggion se serveşte de exemplul Veneţiei (1550-1600) pentru a arăta cum gesturile şi cuvintele, surprinse de-a lungul actelor notariale, pot să dea seama despre uzanţele sociale ale violenţei şi îmblînzirea ei prin ritualuri şi ceremonii. 

Ultima parte aduce în discuţie „violenţele din imagine şi imaginile violenţei“, trecînd prin interpretarea lui Jeronimus Bosch şi exotismului operei italiene de secol XIX. Colecţia de studii pare să treacă în revistă multe din formele de violenţă cunoscute, dar nu ca fapt divers, ci ca subiect de analiză riguroasă, capabilă să ofere grile de lectură pentru comportamentele noastre de astăzi.                        

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.