Incompetenţa, competenţă naţională

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Bucurii uitate jpeg

Un actor care apare foarte des – prea des – în ultima vreme la televizor, navetist pe la mai toate posturile TV aflate în criză de invitaţi competenţi, a participat recent la o emisiune care dezbătea un subiect grav: un minor a abuzat sexual un alt minor. Replicile şi gesturile lui au fost stupefiante: scoţînd din buzunar o bancnotă de 50 de lei, a spus că plăteşte el glonţul cu care să fie împuşcat agresorul. „Nu mai iese om normal din el!“, a continuat sigur pe competenţa lui. „Face ce a văzut în familie!“, a adăugat, stimulat de zîmbetul vag stînjenit al moderatoarei şi de mimica încurcată a psihologului, coleg cu el de platou.

Un politehnist se ocupă, seară de seară, tot la televiziune, de violenţa de pe şosele, de corupţia poliţiştilor, de cîinii vagabonzi, propunînd aceleaşi soluţii: un cap în gură, un pumn în nas, un genunchi în plex, o roată trecută peste laba piciorului.

Un jurnalist venit din lumea sportului îneacă de-a valma, tot seară de seară, într-un sos plin de abjecţii şi înjurături, personaje onorabile din cultură, sport sau divertisment, alături de personaje soioase din lumea mondenă.

De foarte mult timp asistăm, în mass-media românească, la agresiunea produsă de impostură şi incompetenţă. Alături de exemplele date mai sus, presa de toate felurile oferă multe altele pe bandă rulantă: un profesor de matematică a devenit comentator de politică externă, agronomie locală şi relaţii sexuale, un director de teatru care îşi promovează nevasta pe căi nelegale dă lecţii de incoruptibilitate pe micul ecran, un jurnalist prins cu afaceri necurate vociferează la toate talk-show-urile disponibile despre afacerile necurate ale statului, o învăţătoare, ajunsă în atenţia presei printr-o formă de protest extrem împotriva nerespectării drepturilor salariale, e prezentă foarte des la emisiunile de analiză politică. Felul în care presa înţelege să se ocupe de problemele grave ale societăţii este cu totul iresponsabil: promovează personaje mediocre, care n-au stofă decît pentru cel mult lideri de opinie pe băncile din Cişmigiu, la rang de guru naţional. Personaje care îndeamnă la violenţă, care oferă soluţii catastrofale cu aerul că experienţa lor este universală, care aruncă idei pe piaţă – în cel mai bun caz ineficiente –, cu aceeaşi naturaleţe cu care acceptă invitaţiile la TV sau presă, indiferent de subiect.

Efectele, în rîndul tinerilor, ale acestui tip de show practicat cu rîvnă şi inconştienţă de presă, sînt, cred, devastatoare: învaţă repede, de mici, că cel care nu este de acord cu ei este, fără rezerve, un duşman care trebuie eliminat. Că dacă ai făcut o dată o faptă reprobabilă, eşti pierdut pentru totdeauna, fără şanse de recuperare. Că respectarea legii este aleatorie. Că sexul te poate salva de la o viaţă mediocră, dacă devine o ispravă intens mediatizată. Că statutul de profesor sau de actor conştiincios este nerentabil, dacă nu este asezonat cu apariţii în direct la ore de maximă audienţă. Că, în sfîrşit, competenţa nu e necesară: comentariile de astăzi, bălmăjite în bar la o bere cu prietenii, pot deveni mîine program naţional de salvare a României din criză, dacă ştii să-ţi faci relaţii, dacă ai norocul să devii personaj al unei poveşti sordide, dacă ai bani şi te faci politician, dacă ştii cum merg afacerile în ţara asta.

Ar fi, cred, cîţiva mici paşi de făcut: poate că regizorii ar trebui să-i cheme mai des pe actorii-comentatori pe scenă, directorii de licee să-i învoiască mai rar pe profesorii-analişti, iar patronii de ziare şi televiziune să investească mai mult în şcolile de jurnalistică. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.