Şi dacă sfîrşitul lumii chiar vine în 2012?
Azi de dimineaţă am ciulit puţin urechea la ştiri şi, deşi ceaiul negru cu bergamotă ce-mi aburea în faţă ieşise binişor, în cîteva minute m-am simţit secat pe dinăuntru de-o stranie senzaţie de disconfort (disconfort pe care l-aş putea numi „greaţă“, dar n-aş vrea să-i jignesc pe cei despre care vine vorba mai jos). Să tot fie vreo 10 zile de cînd nu mai văzusem vreo ştire TV şi parcă le uitasem tipicul. Ei bine, iată cu ce noutăţi intrarăm în 2012.
Nici nu ştiu cu care să încep – pentru că fiecare are dramatismul ei.
Într-un orăşel de prin Bacău, două cete de colindători – una de români, alta de maghiari – au străbătut urbea pe trasee separate (fixate din vreme la primărie – precum sindicatele sau partidele politice); vreo 300 de jandarmi îi însoţeau pe tineri, ca să nu se ia la bătaie. E greu de spus dacă acesta e obicei de iarnă local sau e doar un incident interetnic cu repetiţie (în 2009, aflu, tinerii s-au bătut pe bune, lăsînd în urmă capete sparte şi coaste rupte). Neştiind limba vecinilor, n-am priceput ce strigau maghiarii (dar pot bănui); ştiind cît de cît limba română, aud cum românii scandau Şi-altădată, şi-altădată / O s-o facem şi mai, şi mai lată (da, ăsta e curat colind de iarnă!). Şi, în timp ce distinşi intelectuali români încă mai cred că tot comunismul e ameninţarea la adresa societăţii, această pestă a violenţei adolescentin-rasiale (cu miză mai curînd hormonală decît ideologică) prosperă şi proliferează, pe stadioane de fotbal şi arene de hockey, din Capitală şi pînă prin orăşele moldave unde anţărţ (cum spune clişeul) nu se întîmpla mai nimic.
Într-un alt orăşel, prin Ialomiţa, două clanuri de ţigani s-au luat la bătaie, lăsînd în urmă un mort şi mai mulţi răniţi. Acest gen de ştire deja nu mai mişcă pre mulţi. Bătaia dintre clanuri tinde să devină, la ştiri, o banalitate – precum roua de vară sau ceaţa de toamnă. Concetăţenii ţigani care-apar la TV au un fel de uniformă, care include salbe de aur, cruci mari de aur (poate aţi văzut chiar şi o cravată de aur!) şi dinţi strălucitori, ca-n filmele SF. Această imagine e spoială. În realitate, etnia romă e cea care a pierdut cel mai mult în ultimii 20 de ani. O să-mi spuneţi că şi-au recuperat aurul, că şi-au clădit palate sau că şi-au exportat vrăjile şi hiturile muzicale pînă în Italia & Spania. Poate aşa o fi, cum spuneţi. Dar eu tot cred că minoritatea ţigănească e, în România, principala perdantă a post-comunismului. Mai departe: într-o comună de pe lîngă Timişoara, un bărbat de nici 30 de ani şi-a omorît copilul minor, şi-a omorît apoi cei doi socri, după care s-a spînzurat şi el. Vă daţi seama ce abis insoldabil o fi fost în mintea şi sufletul acestui amărît de soţ (părăsit de soţie) devenit criminal, ucigaş în mini-serie şi sinucigaş, demn de filme horror dar şi de romane de tip dostoievskian? Nu poţi decît să baţi în lemn şi să mergi mai departe.
Mai departe, pînă spre Constanţa. Mai precis, pe şoseaua principală din Mamaia, unde un post-adolescent fiu de patroni (căruia părinţii îi făcuseră cadou un Porsche) a apucat să prindă 240 de km/oră după care s-a făcut praf la marginea drumului. Acum cîţiva ani, tot acolo, un alt tînăr, tot fiu de patroni, şi-a proptit maşina fioroasă într-un stîlp, ajungînd prematur la morgă. În ritmul acesta, cum e de bănuit că patronii din România se vor înmulţi, cum hotelurile ilegale se vor dărîma iar Porsche nu va da faliment, e posibil ca de-a lungul şoselei din Mamaia să fie, într-o zi, mai multe cruci decît hoteluri.
Un alt post-adolescent – de astă dată din Mehedinţi – a tras în noaptea de Revelion fix 16 focuri de armă. Arma nu era a lui, ci a tatălui său (şef de vamă!). Gloanţele s-au oprit în ferestrele unui bloc şi în parbrizele a şase maşini (parcate regulamentar). Oricum, tînărul a fost norocos: chit că acum e infractor, bine măcar că n-a devenit criminal. Prin Bistriţa, un minor plecat la colindat în noaptea dintre ani a fost găsit mort – şi, probabil, sodomizat – printr-o gară. Pe nu ştiu mai unde, un poliţist rural, gelos din fire (şi probabil beat) a împuşcat un mascul rival, după care s-a sinucis. Şi tot aşa. Nu v-am spus nici o noutate. Aceste ştiri le auziserăţi deja. Poate că în 2012 chiar va fi sfîrşitul lumii – doar că, spre deosebire de ce spun bancurile, tocmai ţările mai puţin dezvoltate vor dispărea primele, prin serii de astfel de crime, accidente şi incidente.
Şi totuşi, încă mai aveam o speranţă că nu va fi aşa... Ceaiul meu încă aburea pe masă... Refuzam să accept inevitabilul... Pînă în clipa în care am aflat şi ştirea cu cel mai mare potenţial cabalistic dintre toate: cum că fostul soţ al dnei Monica ex-Columbeanu va candida la Primăria Bucureştiului!
Poate că mayaşii ăia, totuşi, ştiau ei ce ştiau!
Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche Publishing, 2011.
