⬆
Societate
Pagina 122
Britonilor, să vă trăiască Regina!
În noaptea de 5/6 februarie 1952, regele George al VI-lea al Marii Britanii înceta din viaţă mai curînd neaşteptat, dat fiind că era încă un monarh tînăr – doar ce împlinise 56 de ani (pentru cei familiarizaţi mai mult cu Premiile Oscar decît cu istoria monarhiilor europene: acest George al VI-lea e regele bîlbîit şi yet fermecător din mult-premiatul film The King’s Speech).
Satele din inima oraşului
S-a crezut foarte mult timp că Ţările Române n-au prea avut oraşe, că Bucureşti şi Iaşi, de pildă, nu erau decît nişte sate mai mari. Dînd foarte mult credit relatărilor de călătorie şi observaţiilor acestora, cercetătorii şi-au construit ipotezele folosind ceea ce se considera a fi îndeobşte rural şi nicidecum specific pentru o urbanitate aşa cum o vedeau colegii lor din Europa.
Între profesor şi elev
„Profesorul trebuie să fie coerent, să aibă un discurs clar, să nu facă greşeli de gramatică, să nu ridice tonul, de asemenea trebuie să ştie cînd să fie diplomat şi cînd să fie autoritar. Deci abilităţile de comunicare sînt foarte importante.“ (declaraţia unui elev de liceu, cuprinsă în studiul de diagnoză „Relaţia profesor-elev şi barierele de comunicare în procesul de educaţie“).
Marea tîndălire
Am luat un beţigaş şi am început să curăţ cu maximă atenţie telecomanda televizorului. Mi-am dat seama că aş avea nevoie şi de o oarecare soluţie de degresare a urmelor de degete care atinseseră, de-a lungul timpului, mere, portocale, prăjituri, chipşi, aripioare de la KFC şi tot ce mai mănîncă omul sănătos în faţa televizorului.
Sfîntul Valentin cel darnic
Nu voi începe prin a discuta în ce măsură Sf. Valentin e o sărbătoare necesară sau nu, şi nici relaţia acesteia cu Dragobetele. O fac alte publicaţii, posturi de radio şi televiziune, de prea mult timp deja. Sf. Valentin declanşează o adevărată industrie, la fel de dezvoltată (dacă nu şi mai dezvoltată…) ca cea de Mărţişor.
Sentimentul de nestăpînit că eşti păcălit
Duminică mă rătăcesc pe lîngă Timpuri Noi. Era bocnă strada. Mi-era tablou mintea. Şi cum îmi zic că nu-i rău să văd ce-o fi pe dinăuntrul pieţei, hai! Şi uite o măcelărie cu un deliciu de pastramă de porc şi cu un mînzat bun de gulaş. 20 de lei. Nu-i mult, zic. Şi mă bag printre comersanţi. Doi lei kilu’ de cartofi, 10 lei conopida.
Gáros – sos de mucigai
Pentru a condimenta orice fel de mîncare, o bună parte din populaţia lumii folosea, din vremuri imemorabile, un sos cu totul aparte. Vechii greci îl numeau gáros, romanii – garum, chinezii – yúlù, vietnamezii – nuoc-mâm, thailandezii – nam pla. Asiaticii îl folosesc pe scară largă, şi în ziua de azi.
Interesul şi succesul
Audienţele TV ale talk-show-urilor româneşti, pentru luna ianuarie, plasează pe primele 12 locuri emisiuni ale postului Antena 3. Sinteza zilei se află pe locul întîi (cu 5.3 puncte de rating şi 555.000 de telespectatori pe minut, în medie), Subiectiv e pe locul doi (cu 4.4 rating, 458.000 de telespectatori pe minut), Punctul de întîlnire ocupă poziţia a treia.
Hollywood, cenzura şi Internetul
Pentru mulţi dintre internauţi, Google şi Facebook sînt la fel de importante, dacă nu chiar mai importante decît Internetul în sine. Ce-ar fi dacă aceste site-uri nu ar mai funcţiona într-o bună zi? Ne-am gîndi că probabil am întîrziat cu plata facturii către furnizorul de Internet.
Timpul se măsoară în ierni
Costin: medic, coordonator de echipă. Hainele vin de la spălătorie. Mai uzate, mai cu nasturi săriţi, fermoarul ciupit, oamenii nu le mai doresc înapoi, ajung la noi. Mare nevoie avem în această perioadă de fulare, căciuli, mănuşi. În cutiile celelalte avem gem de prune şi biscuiţi.
Cu ochii-n 3,14
În ultima vreme, vedetele autohtone, cele de silicon şi fiţe, au început să se acuze reciproc cum că ar face sau ar fi făcut sex pe bani. Angelicele făpturi apar pe jumătate goale, ofensate, negînd acuzaţiile, aruncînd, la rîndul lor, acelaşi venin înspre alte colege de breaslă. O fi acuzaţia de sex pe bani o găselniţă pentru a-şi face publicitate gratuit? (S. G.)
Anul trecut, în mod oficial, Guvernul şi fostul ministru Funeriu au impus prin lege desfiinţarea vacanţei elevilor de la încep
Falimentul societăţii civile de tip GDS
În urmă cu trei săptămîni scriam aici despre un anume vot din Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi despre o facilă observaţie – la îndemîna oricăruia dintre dvs. – în legătură cu precaritatea solidarităţii intelectuale din România de azi (am putea vorbi şi despre cea de ieri, evident – drept care prognoza pentru România de mîine nu pare foarte încurajatoare).
Intelectualii de ieri - între superficialitate şi suficienţă
După cîţiva ani de luptă cu tranziţia şi procesul de modernizare, românii veacului al XIX-lea, fără a gusta din fructele modernităţii, ci doar din bunăstarea aparentă, s-au trezit că multe dintre lucrurile „construite“ nu prea seamănă deloc cu ceea ce li se promisese sau cel puţin cu ceea ce se strigase în gura mare prin gazete şi prin saloane.
Părinţi şi specialişti
Articole pe Internet, cărţi de psihologie pe înţelesul tuturor, reviste glossy de psihologie, săptămînale pentru mămici şi bebeluşi, training-uri pentru părinţi perfecţi. Un bagaj de informaţii rezonabil, la îndemînă, pentru oricine îşi doreşte să-şi perfecţioneze relaţia cu propriul copil.
Întîlniri şi conversaţii
O tăcere grea îşi face loc între noi. Se tîrăşte insidios şi mă gîtuie. Îmi dreg vocea. „L-ai mai văzut pe Popescu?“ Popescu e cunoştinţa noastră comună, singurul element care ne leagă. În rest, nu ştiu nimic despre omul de lîngă mine.
Obiecte şi vîrste
Cînd eram mică, mergeam la bunica mea şi vedeam cîte 20 de suluri de hîrtie igienică chinezească, galbenă, puse bine în baie – mi se părea ceva nefiresc şi umilitor. Aşa cum mă revoltam împotriva bietei furnici din binecunoscuta fabulă, tot aşa protestam împotriva nevoii de a acumula diverse lucruri, cu prea mult timp înainte de a fi folosite.
A nu avea nici un ban
în buzunar. Cum este? Ce faci? Cerşeşti? Cît rezişti? Înspăimîntătoare situaţie. Sînt zile cînd trag sertarul de sub scaunul din faţă şi găsesc punga cu 5 bani şi număr un leu-doi. Număr mult şi găsesc de-un covrig. Sînt bani adunaţi din salariu, rămăşiţe, resturi. Dar cînd nu vine salariul?
Alaska coaptă
Pe 30 septembrie 1970 preşedintele SUA soseşte la Belgrad. Richard Nixon e astfel primul preşedinte american care vizitează Iugoslavia, la şapte ani după prima vizită în SUA – în octombrie 1963, pe vremea lui John F. Kennedy – a unui şef de stat din blocul estic, în persoana lui Tito.
Uniuni concentrice - interviu cu Renate Weber
"În Parlamentul European criza economică a avut consecinţe politice încă din momentul alegerilor din 2009. Atunci au revenit într-un număr mai mare eurodeputaţi din partide populare, crescînd numărul membrilor PPE, pentru că dreapta a promis o Europă mai închisă celor din afara ei;"
O mie de oameni pentru democraţie
Oamenii care au înfiinţat G1000 nu au avut, după cum v-aţi putea închipui, o mie de idei diferite despre democraţie; au avut una singură – dar era una importantă. A implicat adunarea a 1000 de oameni – reprezentîndu-i pe „cetăţenii Belgiei“ – care să spună ceva folositor despre societatea lor şi felul în care sînt guvernaţi.
Pagină de jurnal
Pe canalul meu preferat de filme, Cinemax, am nimerit peste o peliculă pe care am recunoscut-o imediat. Asta, deşi o văzusem o singură dată, în urmă cu vreo 16-17 ani. Ştiu că sună ridicol, dar pentru mine acum vreo 16-17 ani însemna o cu totul altă viaţă, care-mi pare tot mai străină şi de care-mi amintesc din ce în ce mai vag.
Media Incipit - sau cum mi-am petrecut începutul lumii
Copilăria mea de dinainte de Revoluţia din ’89 are în centrul său imaginea unui aparat de radio, negru, cu o bandă albă pe care un punct roşu era mobil: Gloria 3. Mă fascina antena lui cu care aş fi vrut să conturez, în aer, orice formă-mi venea în minte cînd mă furişam în sufrageria rece.
Cocoşul care nu minte niciodată
La Criţ ajungi dacă, în drumul dinspre Rupea şi Sighişoara, faci la stînga, atras de adunătura de acoperişuri ţuguiate şi de turla bisericii aflate pe un deal, care se vede de departe, din orice direcţie vii.Pînă la biserică, satul îţi poate părea pustiu.
Cu ochii-n 3,14
După ce că avem un ministru numit, admirabil, Vreme, mai aflăm că în Ministerul Economiei lucrează domnul Stafie. Ca simplu nuvelist, consider că geniul involuntar al limbii noastre merge, totuşi, prea departe. (R. C.)
Undeva în apele de coastă dintre Baja (California), Hawaii şi Costa Rica, o echipă de oameni de ştiinţă forează deja la 1,5 km sub fundul mării, intenţionînd să facă acest lucru pe încă 3,8 km, scopul fiind acela de a ajunge la mantaua Pămîntului pentru a extrage primul eşan
Ar trebui deschis balconul de la Universitate?
După 22 de ani, România s-a întors tot acolo: în Piaţa Universităţii. Eterna reîntoarcere, ai spune – doar că este fără prea multă religie, fără Eliade şi cu un singur mit: acela că locul în care s-a murit pentru libertate în decembrie 1989 reprezintă centrul nevralgic al unei ţări ce încă aşteaptă să se împlinească ceva-ceva din speranţele începutului.
Cîrpeala la români - mod de existenţă
Despre cîrpeală vorbim aproape în fiecare minut al existenţei noastre. Naţia noastră iubeşte începuturile pe care nu le finalizează mai niciodată, ci doar le cîrpeşte ori de cîte ori se poate. Mărturiile unei astfel de mentalităţi ne sufocă existenţa: plombele din asfalt, sîrmele ce priponesc garduri, macarale, ţevi de eşapament, plasturi ce izolează prize şi aparate electrice.
Societatea civilă de mîine
Zile tumultuoase pentru români: proteste, discursuri, demisii, viscol, autostrăzi blocate, ambulanţe neputincioase, şcoli închise şi televiziuni încinse. Doar dezbaterile lîncezesc în acelaşi sos rînced al acuzaţiilor fără dovezi, al mitocăniei şi al imposturii, al soluţiilor impracticabile, născute din ura faţă de adversar, şi nu din niscaiva insomnii cu gîndul la problemele ţării.
Cînd ţi-e ruşine cu bunica
Magazinul Unirii, sîmbătă, pe la prînzişor. Lume multă, vînzoleală, băieţi cu pantofi ascuţiţi în căutare de alţi pantofi ascuţiţi, fete cu geci lucioase în căutare de alte geci lucioase, gură-cască, simpli vizitatori, oameni cu treabă. În faţa unor scări rulante, comoţiune.
Ce vrăji...
Oricine, de generaţie... decreţel, nu se poate să nu-şi amintească de serialul Ce vrăji a mai făcut nevasta mea (Bewitched, 1964-1972, creator Sol Saks). Cred că era difuzat de televiziunea de atunci duminica, pe la prînz, dacă nu mă înşel. Serialul, desigur, nu era şi nu este unul filozofic ori foarte cultural. Este, însă, unul reuşit în genul lui.
Zăpadă, în sfîrşit
Cît ne costă zăpada asta, de fapt? Şi cum de-o înjurăm, cînd ar trebui să ne bucure? Da, să ne bucure. E un dar al naturii, nu-şi face Dumnezeu imagine prin ea şi nici nu-i dată pentru premier să dea la lopată în faţa camerelor de luat vederi. Dar, nu, noi nu ne bucurăm. Ne lamentăm. De asta ne costă usturător de mult.
Picnic la Angkor Wat
Tito îl vizitează pe prinţul Norodom Sihanouk al Cambodgiei, între 17 şi 22 ianuarie 1968. Prinţul organizează un picnic printre vestigiile vechiului oraş Angkor, în preajma templului Angkor Wat, cu supă de ţestoasă la ceaşcă, peşte cu orez, raţă la frigare cu cartofi copţi, file de viţel la grătar, mazăre, salată din muguri de bambus şi nucă de cocos verde.
Muncim, muncim... dar poate prea mult?
Discuţia despre cît şi cum muncim în societatea modernă nu e nouă, dar a devenit în mod vădit de actualitate în Marea Britanie în ultimii ani, în mod special începînd cu 2008, odată cu debutul Credit crunch-ului. Ea s-a înteţit pe măsură ce criza economică şi-a făcut simţite efectele.
Poate că România nu e o ţară adormită
Prima seară cînd am ieşit în Piaţa Universităţii a fost din pură curiozitate: citisem pe diferite bloguri şi auzisem de la prieteni că oamenii începuseră să se strîngă şi să demonstreze împotriva Guvernului şi a situaţiei socio-economice. Am vrut să văd ce se întîmplă şi dacă era o mişcare cu care puteam să mă identific.
Un american la Lupeni – interviu cu Dana Bates
Dana Bates împreună cu soţia sa, Brandi Bates, a pus bazele primei tabere de educaţie prin aventură din România – Tabăra VIAŢA – în 1999. În 2000, a înfiinţat Fundaţia Noi Orizonturi, lansînd un model de educaţie prin experienţă pentru tineri, ce avea să devină Programul IMPACT.
Publicitarul care-şi face treaba bine
În textul meu de săptămîna trecută, „Ziceri de ici, de colo“, printre vorbele de duh spuse de diverşi domni pe micul ecran, am citat şi una a lui Bogdan Naumovici, din emisiunea Generaţia cu cheia de gît: „Dacă n-ar fi fost un proiect bun, m-aş fi ocupat eu atîta timp de el să-l promovez?“.
Un episod clasic din publicistica lui Caragiale
La sfîrşitul secolului al XIX-lea, republicanii români (pe care, de altfel, îi cam numărai pe degete) erau supuşi unor ironii teribile de către clasa politică sau presa conservatoare şi chiar de către opinia publică în ansamblul ei, monarhismul fiind pe atunci, se înţelege, un mod de viaţă autohton, greu de imaginat în postura unui sistem ce ar fi trebuit „reformat“.
De ce România nu e o cauză pierdută
GRASP este o societate de tineri profesionişti români, din întreaga lume, care s-au gîndit la situaţia lor, de expat, care voiau totuşi să nu se deconecteze total şi conştientizau că au ajuns într-un punct de unde pot da ceva înapoi. Cum s-a dezvoltat această societate şi ce îi mînă pe ei în luptă, am discutat cu Ioana Traistă, manager de comunicare.
Cu ochii-n 3,14
La teve, pe burtieră: „În curînd – imagini inedite: un primar italian a căzut pe marmura din Focşani“. Păi, da, probabil a crezut că e de Carrara. (L. V.)
Iulian Apostol (fotbalist): „Cînd îmi voi găsi o echipă, ne vom pune la masă şi vom negocia ca bărbaţii, dacă sîntem bărbaţi. Dacă sîntem femei, ne ducem la club de femei. Îmi place să stau de vorbă cu oameni care sînt bărbaţi“… (A. M. S.)
Printre fenomenele la care nu ştiu să răspund – există mult mai multe decît se crede – este şi ace
Cîtă dinamită conţine mămăliga?
Evenimentele ce se aseamănă cu siguranţă nu-s identice. E valabil şi pentru recentele manifestări din Bucureşti şi din ţară. Cei ce văd asemănări cu Piaţa Universităţii de acum 22 de ani au motivele lor. La fel şi cei ce le compară cu mişcarea indignaţilor din Spania, din vara 2011.
Bunul-simţ afară din cetate...
10 ianuarie, într-un supermarket de cartier: el şi ea la cumpărăturile de seară. El, fost şef la legume şi fructe, îmbogăţit pe aripile tranziţiei noastre, trecut bine de 50 de ani, venit la oraş, fără nevastă şi copii, uitaţi tot pe coclaurile tranziţiei, pe undeva pe la Focşani sau Copşa Mică, cu chelie şi burtă, cu pantofi lucioşi şi ascuţiţi tip supozitor, costum potrivit de lucios.
Tineri între proteste şi resemnare
La ora la care scriu aceste rînduri, protestele au luat amploare: partidele de opoziţie şi-au adus propriii susţinători în stradă, iar rîndurile celor nealiniaţi politic au crescut. Primii, supuşi liderilor lor politici, cer demisia Guvernului şi, mai ales, a preşedintelui.
Păruiala
Am văzut zilele trecute, pe unul dintre Discovery-uri, un documentar despre obedienţa faţă de reguli şi despre resorturile violenţei. Nişte educatori, laolaltă cu psihologi şi medici de specialitate, căutau să explice de ce, de pildă, o persoană e mai degrabă vărsătoare de pumni în capul unui semen decît o alta.
Oameni şi sîmbete (de altădată...)
Pe vremea copilăriei mele, sîmbetele aveau oarece tradiţie. Nu doar pentru că după-amiezele lor reprezentau începutul de weekend, ci pentru că la noi veneau, în fiecare sîmbătă, anumiţi musafiri. „La noi“ însemna la părinţii mei, de fapt: erau nişte prieteni de-ai lor care veneau sîmbătă de sîmbătă.
Iluzia unei revoluţii
Revoluţia de la TV nu e despre oameni, despre disperarea lor, despre un context social şi politic, naţional şi internaţional. Revoluţia de la TV pare mai degrabă o refugiere comodă, bolnavă, în emisiuni mediocre, realizate parcă prea des de oameni frustraţi, nervoşi, branşaţi la propriile interese absconse, pregătiţi în orice moment să treacă dincolo de graniţa dintre bunul-simţ şi mitocănie.
În cursa pentru Casa Albă contează cum te închini
O mare parte a creştinilor conservatori americani văd mormonismul ca pe o sectă necreştină, iar la urne le va fi greu să-şi lase la o parte prejudecăţile. Totuşi, dacă cîştigă primarele, Mitt Romney ar putea fi susţinut şi de evanghelicii care il urăsc pe Obama. Pînă la urmă, mormonii împărtăşesc valorile sociale ale evanghelicilor.
Cursa mormonilor
Religia candidatului contează pentru alegătorii americani. Poate fi un atu sau o piatră de moară. Aflat în fruntea cursei candidaţilor republicani, Mitt Romney, care a mai candidat o dată, fără succes, la preşedinţie, nu are acest atu. Mulţi americani evanghelici consideră că mormonii, cultul lui Romney, sînt o sectă necreştină.
Porumbei à la moldavienne
Pregătiţi 8 porumbei, îndepărtaţi-le vîrfurile aripilor, umpleţi-i cu slănină, afumătură şi legume, şi înfăşuraţi-i strîns, cu sfoară. Puneţi-i apoi într-o oală, acoperiţi-i cu fîşii de slănină şi adăugaţi o legătură de verdeaţă şi 3 pahare de vin de Sauternes.
De ce România nu va avea o revoluţie Facebook
Mă întorc acasă după ce am văzut filmul Ostrov. În autobuz, un bărbat cu voce stridentă strigă: „Popor de laşi, ce faceţi? Staţi să vă calce în picioare?!... Veniţi cu mine!... Care vine cu mine să se bată cu jandarmii?!... Vă e frică să vă apăraţi drepturile... popor de curve“. Ajungem la Universitate... A început revoluţia anti-Băsescu.
Recuperarea ţării - interviu cu Kai BRAND-JACOBSEN
"Cred că acţiunile care se petrec acum în România – oameni care protestează, organizează demonstraţii, se mobilizează prin intermediul social media etc. – sînt, într-adevăr, autentice. Ele reflectă o stare reală de îngrijorare şi nelinişte, pe care oamenii o simt în privinţa direcţiei politice, economice şi sociale în care se îndreaptă ţara."
Ziceri de ici, de colo
La România TV, un lucru rar: o emisiune culturală. Realizatoarea, pe care am remarcat-o de acum cîţiva ani, cînd făcea emisiuni inteligente la Realitatea TV, Delia Tăbăcaru, vorbeşte împreună cu un domn despre o carte. Cartea în discuţie este foarte ofertantă – Gluma de Milan Kundera.