Uniuni concentrice - interviu cu Renate Weber

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
"Este inadmisibil ca un guvern să nu ştie ce semnează" jpeg

Ce putere au cei care, oficial, fac legile Uniunii asupra viitorului organizaţiei? Nu prea mare. Mai mult, eurodeputata Renate Weber pare să descrie starea angajaţilor dintr-o companie celebră, dar cu probleme.

Cum este simţită criza în Parlamentul European? Se simte mai mult cea politică ori cea economică? 

În Parlamentul European criza economică a avut consecinţe politice încă din momentul alegerilor din 2009. Atunci au revenit într-un număr mai mare eurodeputaţi din partide populare, crescînd numărul membrilor PPE, pentru că dreapta a promis o Europă mai închisă celor din afara ei; dar şi cei din extrema dreaptă au venit într-un număr mai mare, ceea ce e de înţeles, pentru că în vremuri de criză oamenii sînt îngrijoraţi de propria soartă şi preferă să se lase manipulaţi de politicieni care identifică repede ţapi ispăşitori în tot ce e străin şi care îi amăgesc pe alegători cu binefacerile izolării. Criza se face simţită şi acum, în unele dintre directivele pe care le discutăm şi aprobăm.În general, se simte o revenire a naţionalismelor statale, fapt contrar filozofiei construcţiei europene care este, în opinia mea, consecinţa politică cea mai nefericită a acestei crize, solidaritatea europeană devenind tot mai mult doar o vorbă ce nu se mai regăseşte în practică. 

În acelaşi timp însă, trebuie spus că Parlamentul European, în ansamblul sau, continuă să creadă în construcţia europeană şi mi se pare instituţia cea mai progresistă a Uniunii. De exemplu, e firesc să consemnăm o mare victorie a acestui parlament, anume faptul că a reuşit să impună pachetul de guvernanţă economică. Este de menţionat şi efortul pe care îl face de a avea pînă la sfîrşitul lui 2012 o politică de azil şi migraţie comună statelor membre. 

Europarlamentarii germani au dobîndit o voce mai puternică acum, că Europa e „la ora de germană“? 

La nivelul Parlamentului European, rezultatul din 2009 e cel care contează şi astăzi, pentru că el dă numărul de membri ai fiecărui grup politic şi asigură numărul de voturi, chiar dacă între timp scena politică s-a schimbat. Nemţii au cea mai mare delegaţie pentru că Germania e ţara cu cea mai mare populaţie din UE, dar europarlamentarii germani au ideologii diferite şi nu vorbesc toţi cu aceeaşi voce. În nici un caz nu am remarcat vreo tendinţă a cuiva de a-şi impune ideile pentru că viitorul UE depinde într-o măsură foarte mare de Germania. Eurodeputaţii germani sînt buni politicieni şi ştiu cum trebuie să se comporte.

Ce scenarii post-criză discută eurodeputaţii pe holuri? Se aşteaptă cineva la o dezintegrare, fie şi parţială, a UE? 

Cînd discut cu colegii mei din diferite ţări, am de multe ori impresia că pînă şi între noi ne reţinem să spunem lucrurile îngrijorătoare care ne trec prin minte, dar este evident că cei lucizi iau în calcul toate scenariile. Majoritatea însă cred că gîndeşte că lucrurile vor merge înainte în virtutea inerţiei şi se bazează pe un fel de rezolvare de la sine. Există şi o minoritate care ar dori destrămarea Uniunii sau măcar reducerea ei la ceva decorativ, fără puterea actuală de a decide pentru toate statele membre. Recunosc că eu, personal, fac parte dintre cei care consideră că procesul de integrare a mers atît de departe încît o revenire la situaţia anterioară ar putea avea consecinţe foarte îngrijorătoare, chiar dramatice. Cred însă şi eu că se va încerca să nu se ajungă acolo. Sau, cel puţin, aşa sper. 

Invers, este acesta un moment al refondării Uniunii? Ce noi instituţii stau să apară, ce reaşezare a celor vechi se profilează? 

Sigur că, în principiu, există şi posibilitatea ca Uniunea să se reinventeze, pentru a se salva, dar nu sînt convinsă că acest lucru se va face în sensul adîncirii integrării, al urmăririi drumului federalist, sau cel puţin a întăririi dimensiunii supranaţionale. Mă gîndesc că, de fapt, s-ar putea să avem o Uniune a cercurilor concentrice. Primul cerc din interior ar fi al cîtorva state din zona euro – ţările fondatoare, fără Italia, dar la care s-ar adăuga încă vreo două-trei cu economii stabile şi politici fiscale responsabile şi uşor controlabile. Un al doilea cerc ar putea cuprinde state la fel de serioase economic şi fiscal, dar care nu sînt în zona euro. Ar urma cercul statelor din zona euro, dar cu economii în dificultate, iar un ultim cerc ar fi statele care nu se află nici în euro, şi sînt şi problematice din punct de vedere economic şi al disciplinei fiscale. România ar fi în acest ultim cerc. 

Nu cred că, deocamdată, s-ar pune problema modificării Tratatului de la Lisabona, aşa că, probabil, în materie decizională Parlamentul va fi ca şi pînă acum, în co-decizie, dar cred că la nivelul Consiliului UE se va manifesta o tendinţă şi mai puternică de păstrare a dimensiunii interguvernamentale şi o reticenţă sporită în negocierile cu PE. Nici Comisia Europeană nu va mai juca acelaşi rol. Oricum, mi se pare în egală măsura trist şi îngrijorător că UE nu mai e previzibilă nici măcar pentru anul 2012. Poate că singura certitudine e aceea că UE, aşa cum a fost în ultimul deceniu şi jumătate – anume o construcţie al cărei viitor era privit cu multă speranţă –, nu va mai exista. Tot aşa cum nici bunăstarea trăită de cetăţenii europeni în perioada 1992-2007 nu se va mai întoarce. 

O întrebare dinspre electoratele europene: birocraţia europeană lucrează deja mai mult pentru autoperpetuare sau doar pentru scopul iniţial, de integrare a statelor şi a societăţilor europene?

Fără îndoială, există o birocraţie europeană care doreşte să se perpetueze. UE e raţiunea ei de a fi şi nu e de ignorat efortul pe care îl va face pentru perpetuarea construcţiei europene. Dar teama mea este că în deciziile care se vor lua vor cîntări tot mai puţin interesele tuturor cetăţenilor europeni. Mai degrabă vor conta interesele statelor membre, ale cetăţenilor lor, ale băncilor şi companiilor din acele ţări; cu alte cuvinte, interesele cercurilor concentrice. 

Renate Weber este eurodeputată din partea Partidului Naţional Liberal, membră a grupului ALDE.

a consemnat Petre MUNTEANU

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.