⬆
Societate
Pagina 121
Primesc mesaje peste mesaje
Uite unul de la 1001 nopţi: „Pe 1 martie 1001 nopţi te răsfaţă inedit. Ai parte de-o caricatură personalizată, băuturi fine şi preparate delicioase“. Ce-o însemna în comerţ „răsfăţul inedit“? Cum poate fi răsfăţul inedit? Răsfăţul nu e răsfăţ? Cît vinde acest răsfăţ inedit?
Cotlete de foie gras à la Kalergi
Preparaţi un pateu de foie gras după reţeta clasică, fără însă a-i mai adăuga ornamentele din cubuleţele de trufe şi uger de vacă. Fierbeţi pateul într-o formă rectangulară şi răciţi-l apoi pe gheaţă. Tăiaţi pateul întărit în felii de cca 1 cm grosime şi împărţiţi fiecare felie în două-trei bucăţi, pe care le decupaţi în forme ovale, cît mai egale, de cotlet.
Iran - Oscar şi alegeri
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a repurtat o victorie indirectă asupra preşedintelui Mahmud Ahmadinejad, după ce scrutinul parlamentar a oferit taberei sale o majoritate confortabilă în Majlis – parlamentul de la Teheran. Alegerile parlamentare aduc o schimbare importantă pe scena politică iraniană.
Să aplaudăm aparenţa de normalitate!
La prima vedere, nu eşti tentat să dai prea mulţi bani pe noul post de televiziune Digi 24. În primul rînd, vine într-o perioadă cînd tot apar televiziuni ca ciupercile după ploaie. Oricine pare că poate să-şi facă un canal propriu – pînă şi Gheorghe Ştefan zis Pinalti are mai nou unul şi îi spune Giga.
O ultimă dilemă în presă scrisă
Cum va evolua presa pe Internet în următorii zece ani? Observăm deja nişte semne ale viitorului în felul în care publicaţiile încearcă să se redefinească în era Internetului. Modelul de pînă acum, cel puţin în cazul ziarelor şi al revistelor, era că plăteai o sumă fixă pentru toate articolele.
Priveşte lumea prin lentila mea
Dacă în majoritatea statelor europene dislexia, alături de ADHD şi alte deficienţe neurologice, este o cunoscută, fiind găsite în permanenţă noi şi noi metode de ameliorare, în România, nu doar că oamenii care suferă de această boală sînt încă supuşi prejudecăţilor de tot felul, dar nici nu există încă o statistică naţională.
Cu ochii-n 3,14
O ultimă amintire din această iarnă scurtă, dar înzăpezită. Pe o străduţă din Bucureşti, o sfoară legată de colţul unei clădiri, iar agăţată de ea o foaie cu acest text: „Nu parca aici, că n-ai dat tu zăpada!“. (M. V.)
„Cine spune că nu are momente în care se simte singur minte.“ Afirmaţia asta îi aparţine lui George Clooney (opt nominalizări la Oscar, dintre care două cîştigate). Ar fi trebuit s-o ţină pentru el. (M. C.)
Victoria cu dublu tăiş a dlui Putin
Un bărbat politic pe nume Vladimir Putin a scos din pălărie (în 2008) un alt bărbat politic, pe nume Dimitri Medvedev – după cum şi dl Putin fusese în 1999 scos din pălărie de tătucul său politic (fostul preşedinte – şi primul – al Rusiei, Boris Elţîn).
Prefecţii - un corp de profesionişti
Profesionalizarea şi competenţa au constituit dintotdeauna importante provocări pentru societatea românească. Crearea statului modern, proces început prin Regulamentele Organice şi trecut apoi prin reformele lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I, defineşte ca necesară o birocraţie eficientă şi un aparat administrativ local capabile să susţină noile politici economice.
Literatura română. Şi cea universală
Spuneam în articolul precedent că scopul unei ore de literatură ar trebui să fie şi acela ca elevul să prindă un pic drag de ceea ce citeşte, nu numai să capete deprinderi de analiză sintactico-morfologică. Selecţia textelor, felul în care este gîndită analiza unei opere literare sau obiectivele didactice constituie, însă, tot atîtea reţete simple de a înăbuşi în faşă dorinţa de a citi.
Consumatori de muzici fine
Un tip, nemulţumit din fire şi extrem de labil, pe nume Faust caută fericirea şi înţelepciunea în viaţă. I le oferă un personaj dubios pe nume Mefistofel. În schimbul sufletului său după moarte, Faust ar urma să guste din toate bunătăţile vieţii pe pămînt.
O luptă-i strada...
În bazarul precedent vorbeam de păcăleli stradale. În cel de azi scriu de-a dreptul despre supravieţuiri. Tot stradale.De ce? Pentru că în perioada zăpezilor şi gerurilor, bucureştene, am descoperit pe propria-mi piele că supravieţuirea, în exterior, nu e lucru uşor. Fără confortul maşinii înzăpezite prin faţa blocului, strada chiar a devenit, la propriu, o luptă.
Ghioceii mizeriei
Plimbat, oraşul e mizer. De sub Marele Alb au ieşit mărţişoarele: gunoaiele nemiloase strivind orice chef, lumina proaspătă a primăverii, nebunul jos de cald-rece al zilelor. Ţi-e cald şi-ţi vine să te dezveleşti. Şi te primeşte gheara frigului în braţe, în muşchi, în umbrelişte. Ce te costă? Ce te-ncălzeşte? Scosul banilor la greu.
Rulouri cu brînză pentru Josephine Baker
Franţuzoaica prin adopţie Josephine Baker se numără printre artistele care îl simpatizau şi îl vizitau frecvent pe Tito în insulele Brioni. În plus, pe ambii îi lega experienţa comună a Rezistenţei franceze, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Recursul etapei
Partida de deschidere, de tineret-speranţe, s-a terminat. Scorul nici nu contează. A fost un meci cenuşiu, „fără istoric“ – cum zic comentatorii sportivi. Confruntarea cotidiană şi anodină a celor mulţi care se luptă cu adversari îndărătnici, imprevizibili şi cinici: sărăcia, manipularea, şomajul, lehamitea, minciuna.
Soarele şi pionierii
Nişte articole publicitare de pe Internet ne anunţă că, pe 23 februarie, a apărut o nouă televiziune. Ni se spune că respectiva televiziune face parte din „proiectul de comunicare România 2.0“ al lui Sebastian Lăzăroiu şi că se numeşte TVH 2.0.
Excese hollywoodiene
Masculin feminin, un fapt precis: vocea lui Dumnezeu e vocea unui bărbat, pentru că doar vocea unui bărbat poate fi puternică, autoritară. Cel puţin asta pare a fi concluzia (discutabilă) la care ajung cei de la The New York Times cînd pun o întrebare foarte bună: de ce (aproape) toate trailerele pentru filme sînt narate de voci masculine?
Cîteva lucruri mici din marea Vienă
De obicei, cînd vorbeşti sau scrii despre Viena, o faci din perspectiva turistului mai mult sau mai puţin grăbit, a celui sosit pentru prima dată pe malurile Donau Kanal-ului, ori revenit an de an în cadrul vreunui periplu mai vast, european. Cu cît timpul petrecut într-un loc este mai scurt, cu atît viteza de „fotografiere“ este mai mare.
Cu ochii-n 3,14
Poate nu ştiaţi, dar Leonardo da Vinci a inventat, printre multe altele, foarfeca. (M. C.)
În cabina de probă a unui magazin văd următorul anunţ: „Cinstiţilor noştri clienţi le aducem la cunoştinţă că sînt supravegheaţi“. Oare hoţilor ce li se mai aduce la cunoştinţă? (S. G.)
Săptămîna trecută am trăit o zi palindromică: 21.02.2012. Habar n-aveam că există. Şi am învăţat un cuvînt nou, care sună ciudat: „procrastinare“. (A. M. S.)
Iarna lui '54 şi turbarea mielului poststalinist
Românii nu iubesc iarna – cu excepţia vacanţelor la schi în Austria, pentru cei care şi le permit. Şi reciproca e valabilă: nici iarna n-are mare amor pentru români – plus că vine, de regulă, fix cînd n-o aşteaptă mai nimeni pe-aici. În ultimele săptămîni, gerul şi ninsorile ne-au adus brusc în discuţie (unora, în amintire) iarna lui 1954.
Zăpezile de altădată
„Aici s-au aşezat iarnă cruntă“, scrie la 1740 Kelemen Mikes, „prizonier“ într-un Bucureşti cuprins de furtunile iernii. Şi povestea continuă: „În luna lui brumărel (februarie), zile 18, au fost prins a ninge, sporind de atunci nămeţii în fieştecare zi, o dată cu gerul. Ai zice că ne-au strămutat vericine, cu tîrg cu tot, în ţara Laponiei de lîngă marea de gheaţă."
Nică şi Trahanache
Nu-mi aduc aminte ca în anii de şcoală, în gimnaziu sau la liceu, să mă fi amuzat împreună cu profesorii mei. Mici perle ale elevilor, cîteva clişee verbale nostime ale profului, vreun nume propriu pronunţat greşit – cam astea erau rarele prilejuri în care dascăl şi elevi zîmbeam împreună. Orele de istorie, matematică, română, geografie erau sobre, fără haz.
"Iniţieri" de sezon
Zilele astea orice ieşit din casă a fost o aventură şi o iniţiere. Precum Făt-Frumos, am trăit în două zile cît în doi ani: ce-i drept, experienţe mici, dar sîcîitoare (ceea ce le-a supradimensionat pe moment). În ziua cu zăpadă maximă, cred că 13 (!) februarie, am ieşit pe stradă, aveam, n-aveam treabă. Din confortul de dinăuntru n-am realizat mare lucru din haosul exterior.
Provizii de iarnă
„Zacuscă mai vrei?“, mă întreabă mama cu o licărire în ochi căreia i-aş spune „ghiduşă“, dacă nu m-ar enerva respectivul cuvînt (cuvînt întrecut doar de ghiduşul „buclucaş“). „Da“, zic umilită. Îmi vîră în geantă două borcane. Şi nişte pastă de ardei roşu făcută de ea, în casă. Mama se amuză în continuare, dar nu-mi spune nimic.
Mega Image, 5 lei îţi dă dacă-s 5 persoane la coadă
Minciună. Duminică am stat o oră la coadă în Traian. Bre, erau cinşpe persoane la fiecare casă şi erau două case închise. M-a luat vertij. Era coada aşa de mare încît nu-mi venea să protestez pentru cei cinci lei din reclamă, ci să urlu c-a venit tot cartierul la magazin, duminica, la ora douăşpe.
Studii şi credinţă
E oare nepotrivit ca intelectualul să se comporte în credinţă ca intelectual? E inutil să-şi păstreze în acest domeniu profilul specific sau măcar ideal: pofta de a înţelege, îndeletnicirea cu ideile, informaţia riguroasă, obişnuinţa judecăţii critice, sensibilitatea faţă de nuanţe şi de niveluri de interpretare pentru orice temă de care se apropie?
Rhodos 1949 – vinul împăcării
În iunie 1954, la scurtă vreme după vizita din Turcia, Tito soseşte, la bordul reşedinţei sale plutitoare, vasul Galeb, în Grecia. Regele Paul al II-lea al Greciei îl întîmpină la Maximo Palace, în Atena, cu o cină bogată, cu legume umplute, gustări din insula Rhodos, feta de capră şi de oaie, miel uscat la vînt, măsline, vinete, zucchini, musaca de viţel.
Un an fără Mubarak
Preşedintele egiptean Hosni Mubarak renunţa la putere pe 11 februarie 2011, dar fără să îşi dea oficial demisia. La un an de la plecarea lui, Egiptul intră în zodia Islamului politic. Armata nu vrea să se clintească nici un centimetru de pe poziţia sa, adică să ţină strîns puterea, în perioada de tranziţie, pînă la alegerile prezidenţiale din iunie.
Cum devii român
Sîntem cu toţii pragmatici, fireşte. Nu ne-am trezit peste noapte români. Românii s-au trezit peste noapte europeni, şi tot atunci ne-am trezit că vrem ceea ce aparţinea cîndva buneilor noştri – cetăţenia română. Există diferite tipuri de români în Moldova, putem cu uşurinţă să facem o tipologie:
Lumea scuterului şi a manelei
Cunoaşteţi foarte bine lumea asta, că o întîlniţi la tot pasul în România. E o lume a mahalalei, a sărăciei, a unei umanităţi primitive. Una guvernată de instincte – sexualitate, foame, violenţă. Una în care indivizii se descurcă cu tot felul de mici sau mai mari găinării.
Antena zero
A fost o surpriză? Nu era previzibil că se va ajunge aici? Nu se făcuseră toţi paşii pînă aici, unul după altul?
Cu doar cîteva zile înainte, unul dintre aşa-zisele tabloide, în fapt fiţuici care fac de ruşine inclusiv adevăratele ziare de scandal, publicase fotografii sexy ale unei pseudovedete, cu titlul „Ce i-ai face dac-ai prinde-o?“.
Medicină fără medicamente
Homeopatia a apărut pe la sfîrşitul secolului al XVIII-lea în Germania, cînd un doctor pe nume Samuel Hahnemann s-a revoltat împotriva felului în care erau tratate bolile vremii. Lipitori, sîngerări, otrăvuri – cine ar putea spune care era adevărata cauză a morţii – boala sau leacul?…
Cu ochii-n 3,14
Într-un amplu interviu acordat PRO Sport-ului, Ion Ţiriac susţine – fără dubii – că tenismanul Novak Djokovic a fost sportivul numărul 1 al anului 2011, şi nu fotbalistul Messi, precum credea mai toată lumea. Argumentul – „E sîrb! E sîrb! Provine dintr-un popor mai determinat decît noi, sînt mai flămînzi…“ – mi se pare irefutabil. (R. C.)
A început sezonul afişelor „Atenţie, cad ţurţuri!“. Uneori situaţia e fără ieşire. Şi să vrei să ocoleşti, n-ai pe unde. Ce alegi, te uiţi în sus şi ve
Britonilor, să vă trăiască Regina!
În noaptea de 5/6 februarie 1952, regele George al VI-lea al Marii Britanii înceta din viaţă mai curînd neaşteptat, dat fiind că era încă un monarh tînăr – doar ce împlinise 56 de ani (pentru cei familiarizaţi mai mult cu Premiile Oscar decît cu istoria monarhiilor europene: acest George al VI-lea e regele bîlbîit şi yet fermecător din mult-premiatul film The King’s Speech).
Satele din inima oraşului
S-a crezut foarte mult timp că Ţările Române n-au prea avut oraşe, că Bucureşti şi Iaşi, de pildă, nu erau decît nişte sate mai mari. Dînd foarte mult credit relatărilor de călătorie şi observaţiilor acestora, cercetătorii şi-au construit ipotezele folosind ceea ce se considera a fi îndeobşte rural şi nicidecum specific pentru o urbanitate aşa cum o vedeau colegii lor din Europa.
Între profesor şi elev
„Profesorul trebuie să fie coerent, să aibă un discurs clar, să nu facă greşeli de gramatică, să nu ridice tonul, de asemenea trebuie să ştie cînd să fie diplomat şi cînd să fie autoritar. Deci abilităţile de comunicare sînt foarte importante.“ (declaraţia unui elev de liceu, cuprinsă în studiul de diagnoză „Relaţia profesor-elev şi barierele de comunicare în procesul de educaţie“).
Marea tîndălire
Am luat un beţigaş şi am început să curăţ cu maximă atenţie telecomanda televizorului. Mi-am dat seama că aş avea nevoie şi de o oarecare soluţie de degresare a urmelor de degete care atinseseră, de-a lungul timpului, mere, portocale, prăjituri, chipşi, aripioare de la KFC şi tot ce mai mănîncă omul sănătos în faţa televizorului.
Sfîntul Valentin cel darnic
Nu voi începe prin a discuta în ce măsură Sf. Valentin e o sărbătoare necesară sau nu, şi nici relaţia acesteia cu Dragobetele. O fac alte publicaţii, posturi de radio şi televiziune, de prea mult timp deja. Sf. Valentin declanşează o adevărată industrie, la fel de dezvoltată (dacă nu şi mai dezvoltată…) ca cea de Mărţişor.
Sentimentul de nestăpînit că eşti păcălit
Duminică mă rătăcesc pe lîngă Timpuri Noi. Era bocnă strada. Mi-era tablou mintea. Şi cum îmi zic că nu-i rău să văd ce-o fi pe dinăuntrul pieţei, hai! Şi uite o măcelărie cu un deliciu de pastramă de porc şi cu un mînzat bun de gulaş. 20 de lei. Nu-i mult, zic. Şi mă bag printre comersanţi. Doi lei kilu’ de cartofi, 10 lei conopida.
Gáros – sos de mucigai
Pentru a condimenta orice fel de mîncare, o bună parte din populaţia lumii folosea, din vremuri imemorabile, un sos cu totul aparte. Vechii greci îl numeau gáros, romanii – garum, chinezii – yúlù, vietnamezii – nuoc-mâm, thailandezii – nam pla. Asiaticii îl folosesc pe scară largă, şi în ziua de azi.
Interesul şi succesul
Audienţele TV ale talk-show-urilor româneşti, pentru luna ianuarie, plasează pe primele 12 locuri emisiuni ale postului Antena 3. Sinteza zilei se află pe locul întîi (cu 5.3 puncte de rating şi 555.000 de telespectatori pe minut, în medie), Subiectiv e pe locul doi (cu 4.4 rating, 458.000 de telespectatori pe minut), Punctul de întîlnire ocupă poziţia a treia.
Hollywood, cenzura şi Internetul
Pentru mulţi dintre internauţi, Google şi Facebook sînt la fel de importante, dacă nu chiar mai importante decît Internetul în sine. Ce-ar fi dacă aceste site-uri nu ar mai funcţiona într-o bună zi? Ne-am gîndi că probabil am întîrziat cu plata facturii către furnizorul de Internet.
Timpul se măsoară în ierni
Costin: medic, coordonator de echipă. Hainele vin de la spălătorie. Mai uzate, mai cu nasturi săriţi, fermoarul ciupit, oamenii nu le mai doresc înapoi, ajung la noi. Mare nevoie avem în această perioadă de fulare, căciuli, mănuşi. În cutiile celelalte avem gem de prune şi biscuiţi.
Cu ochii-n 3,14
În ultima vreme, vedetele autohtone, cele de silicon şi fiţe, au început să se acuze reciproc cum că ar face sau ar fi făcut sex pe bani. Angelicele făpturi apar pe jumătate goale, ofensate, negînd acuzaţiile, aruncînd, la rîndul lor, acelaşi venin înspre alte colege de breaslă. O fi acuzaţia de sex pe bani o găselniţă pentru a-şi face publicitate gratuit? (S. G.)
Anul trecut, în mod oficial, Guvernul şi fostul ministru Funeriu au impus prin lege desfiinţarea vacanţei elevilor de la încep
Falimentul societăţii civile de tip GDS
În urmă cu trei săptămîni scriam aici despre un anume vot din Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi despre o facilă observaţie – la îndemîna oricăruia dintre dvs. – în legătură cu precaritatea solidarităţii intelectuale din România de azi (am putea vorbi şi despre cea de ieri, evident – drept care prognoza pentru România de mîine nu pare foarte încurajatoare).
Intelectualii de ieri - între superficialitate şi suficienţă
După cîţiva ani de luptă cu tranziţia şi procesul de modernizare, românii veacului al XIX-lea, fără a gusta din fructele modernităţii, ci doar din bunăstarea aparentă, s-au trezit că multe dintre lucrurile „construite“ nu prea seamănă deloc cu ceea ce li se promisese sau cel puţin cu ceea ce se strigase în gura mare prin gazete şi prin saloane.
Părinţi şi specialişti
Articole pe Internet, cărţi de psihologie pe înţelesul tuturor, reviste glossy de psihologie, săptămînale pentru mămici şi bebeluşi, training-uri pentru părinţi perfecţi. Un bagaj de informaţii rezonabil, la îndemînă, pentru oricine îşi doreşte să-şi perfecţioneze relaţia cu propriul copil.
Întîlniri şi conversaţii
O tăcere grea îşi face loc între noi. Se tîrăşte insidios şi mă gîtuie. Îmi dreg vocea. „L-ai mai văzut pe Popescu?“ Popescu e cunoştinţa noastră comună, singurul element care ne leagă. În rest, nu ştiu nimic despre omul de lîngă mine.
Obiecte şi vîrste
Cînd eram mică, mergeam la bunica mea şi vedeam cîte 20 de suluri de hîrtie igienică chinezească, galbenă, puse bine în baie – mi se părea ceva nefiresc şi umilitor. Aşa cum mă revoltam împotriva bietei furnici din binecunoscuta fabulă, tot aşa protestam împotriva nevoii de a acumula diverse lucruri, cu prea mult timp înainte de a fi folosite.
A nu avea nici un ban
în buzunar. Cum este? Ce faci? Cerşeşti? Cît rezişti? Înspăimîntătoare situaţie. Sînt zile cînd trag sertarul de sub scaunul din faţă şi găsesc punga cu 5 bani şi număr un leu-doi. Număr mult şi găsesc de-un covrig. Sînt bani adunaţi din salariu, rămăşiţe, resturi. Dar cînd nu vine salariul?