Victoria cu dublu tăiş a dlui Putin

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Un bărbat politic pe nume Vladimir Putin a scos din pălărie (în 2008) un alt bărbat politic, pe nume Dimitri Medvedev – după cum şi dl Putin fusese în 1999 scos din pălărie de tătucul său politic (fostul preşedinte – şi primul – al Rusiei, Boris Elţîn). În virtutea acelui agreement, dl Medvedev a devenit preşedinte, iar dl Putin prim-ministru (păstrînd frîiele puterii). Acestui episod din 2008 puteţi să-i spuneţi cum vreţi: fie un gentlemen agreement, fie o copie după schiţele amare ale lui Cehov, fie doar o hibă a Constituţiei ruse. De la început, între Putin şi Medvedev a existat o înţelegere: ca peste patru ani să facă rocada, dl Putin redevenind preşedinte iar dl Medvedev preluînd prim-ministeriatul. Iată-ne, azi, ajunşi la soroc: Rusia trece acum prin alegeri prezidenţiale.

Primele două mandate ale dlui Putin (2000-2008) au fost un succes. Rusia de azi e un stat care a păstrat mentalitatea imperială, dar nu şi graniţele imperiului de altădată. Condusă de un ţar sau de un prim-secretar, ieşind la paradă cu icoane sau cu fotografiile lui Lenin, Rusia ultimelor secole tot imperiu a fost. În 1991, acest imperiu de jure s-a păbuşit; de facto, însă, rana persistă: aşa cum cei cărora li se amputează un picior au impresia încă multă vreme că-l simt acolo unde fusese, ceva similar se petrece aici. În toţi anii ’90, două sentimente au animat în paralel inima şi spiritul Rusiei: pe de o parte, bucuria redescoperirii libertăţii, iar pe de altă parte, nostalgia după statutul/puterea/imperiul de altădată. Cele două sentimente au mers în paralel, dar nu şi uniform: pe măsură ce gustul noii libertăţi s-a acrit, nostalgia după vechea ordine (imperială, nu ideologică) a devenit mai acută.

Odată ajuns preşedinte, Vladimir Putin aici a izbîndit: a redat concetăţenilor sentimentul acestei puteri (sau dîrjava, cum se spune pe-acolo). A profitat de preţul în creştere al petrolului & gazelor pentru a spune alor săi că Rusia nu mai depinde de creditorii externi; a stabilit deal-uri avantajoase cu Germania sau Italia şi a angajat (la propriu, pe bani) un fost cancelar german (G. Schröder), dîndu-le astfel de înţeles alor săi că Rusia nu mai aşteaptă la uşa celor mari, ci că şi-a dăltuit propria uşă, la care alţii vin să bată. Apoi, Putin – care, printre altele, e şi judokan – le-a ars una după ceafă oamenilor (aparent cei mai) puternici din Rusia: oligarhii creaţi în deceniul Elţîn, care strînseseră în cîţiva ani averi fabuloase şi pe care rusul generic n-avea cum să-i iubească. Lovindu-i la ficaţi (sau trimiţîndu-i fie într-o puşcărie siberiană, fie într-un exil de lux la Londra), Putin a mers la inima rusoaicei & rusului de rînd. În toamna lui 2001, Rusia lui Putin s-a dovedit foarte empatică faţă de America lui Bush, care doar ce fusese lovită în Turnurile gemene; făcînd aceasta, şi-a legitimat propriul război împotriva islamiştilor (ceceni ş.cl.) din Caucaz. Cînd nu i-a plăcut cum se comportă unele state ex-sovietice (independente acum faţă de Moscova – precum Ţările Baltice, Ucraina, Moldova sau Georgia), Putin s-a încruntat la ele cu diverse nuanţe: unora le-a căzut sistemul informatic, alţii s-au trezit fără gaze în butelii, altora li s-a găsit plumb în vinul pe care-l vindeau pe piaţa rusă, iar preşedintele altora a fost ameninţat – bref – că va fi spînzurat de boaşe. Toate aceste gesturi – şi încruntări – au sporit faima lui Putin printre ai săi. În 2008, la finele celui de-al doilea mandat, el era la o cotă de încredere (spre 80%) pe care un lider dintr-o ţară democratic-occidentală n-o poate avea decît noaptea, în vise.

Numai că asta a fost odată. În septembrie anul trecut, cînd Putin & Medvedev şi-au recunoscut trucul (şi trocul), Rusia a fost străbătută de un freamăt nervos. În decembrie 2011 şi în februarie a.c., Moscova a văzut cele mai mari demonstraţii de protest din ultimii 20 de ani. Celor ce nu-l mai vor, Putin le-a răspuns cu mitinguri ale simpatizanţilor săi şi cu promisiuni că Rusia se va înarma mai bine – şi va deveni şi mai puternică.

În aceste zile, Vladimir Putin va fi reales preşedinte (nu are un contracandidat pe măsură) pentru un al treilea mandat (de şase ani, începînd de acum). Teoretic, în 2018 mai poate candida o dată şi poate astfel rămîne preşedinte pînă în 2024 – caz în care ar deveni, cu 20 de ani petrecuţi la cîrmă, al doilea cel mai longeviv lider al Rusiei contemporane (după Stalin, care a domnit 29 de ani). Prin acest al treilea mandat, Putin îşi asumă un mare risc – cred. Dată fiind cota sa ridicată din 2008, şansele de a-i dezamăgi pe ruşi în anii următori sînt extrem de mari. Urciorul frumos poate merge o dată la apă, poate merge şi-a doua oară. A treia oară, nici apa nu va mai părea la fel de dulce şi nici urciorul la fel de frumos. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.
regele charles jpg
Regele Charles nu va fi prezent summitul pentru schimbările climatice, după obiecția premierului Truss
Regele Charles al Marii Britanii nu va participa la summitul internaţional COP27 privind schimbările climatice care va avea loc luna viitoare în Egipt în ciuda angajamentului suveranului în ceea ce priveşte problemele de mediu, informează duminică DPA şi PA Media.
accident defileul jiului gj jpg
Un bolovan a căzut peste o mașină aflată în mers, în Defileul Jiului. Șoferul a murit
Un bolovan a căzut de pe versant peste parbrizul unei mașini aflate în trafic, pe Drumul Național 66, în zona Defileului Jiului, în localitatea Bumbești-Jiu, din județul Gorj, circulația fiind blocată.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.