Tanti Ortansa şi aventura suedeză

Anton SANDA
Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Tanti Ortansa şi aventura suedeză jpeg

O ştiu pe tanti Ortansa din copilărie. Venea adeseori vara la noi, la Constanţa, unde stătea pe masă şi casă 10-15 zile. Absolventă a Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti, a profesat foarte puţin ca profesoară de religie, pentru că şcoala situată pe aceeaşi stradă cu casa ei nu avea nevoie de o profesoară de limba română, ci de una de religie. Apoi au venit războiul, comuniştii, şi ea a devenit funcţionară la o fabrică din Bucureşti. La mare, venea întotdeauna singură. Soţul ei avea vitiligo şi plaja îi era contraindicată. Una dintre plăcerile ei era să se ducă pe insula Ovidiu de pe lacul numit pe atunci Siut-Ghiol şi să mănînce saramură de crap. Era mititică, grăsuţă, cu ochi albaştri ca de porţelan, cu sprîncene pensate, o bărbie mică şi un nas mic, iar obrajii bucălaţi erau totdeauna intens fardaţi, încît lăsau urme cînd ne săruta la venire şi la plecare. Mă feream, sărutam doar aerul de o parte şi de alta a obrajilor ei. Purta pantofi cu toc şi era mereu pusă la punct, în ciuda vremurilor vitrege, cînd nu se găsea mai nimic de calitate.

Nimeni n-ar fi putut ghici ce traiectorie neobişnuită avea să ia ultima parte a vieţii ei.

O ţară cu un popor mulţumit de sine însuşi

Ajunsesem în Suedia împreună cu fiul meu, Liviu, şi cerusem azil politic. Învăţam intens suedeză cu manuale şi casete audio împrumutate de la biblioteca din sat. Tot de acolo primisem şi cărţi de specialitate pe care bibliotecara le comandase la diferite alte biblioteci din ţară. O rupeam binişor în suedeză. Suedezii îmi spuneau că sînt „fantastisk“, o exagerare politicoasă, bineînţeles, dar ei mă comparau cu cei care nu erau preocupaţi de învăţarea limbii şi nu ştiau mai nimic. Mă împrietenisem cu preotul din sat şi îi determinasem pe ceilalţi români să vină şi ei la biserică. Afară de studiul propriu-zis cu manuale, mai citeam şi un pasaj din Biblie la slujba de duminică din biserică. Pasajul îl citeam în româneşte pentru românii prezenţi, dar după ce îl traduceam dintr-o biblie suedeză, neavînd una românească. Era pasajul despre care se vorbea în predică şi era un exerciţiu foarte util pentru mine.

Soţia şi fiica rămăseseră acasă, în România, în aşteparea aprobării de a ne urma în Suedia. Lăsam adeseori pixul din mînă, gîndindu-mă la ele şi la ce greşeală făcusem plecînd de acasă. Mă aflam într-o ţară cu un popor mulţumit cu sine însuşi, dar pentru un imigrant sînt cîteva obstacole mari de trecut pentru a fi ca ei. Şi nu erau deloc neglijabile.

Primisem de curînd un apartament cu două camere în Vittsjö, un sat frumos, cu splendide terenuri de golf, înconjurat de zece lacuri, în Skåne, unul din aşa-zisele „län“, adică judeţ, din sudul Suediei. Eram de o jumătate de an în Suedia, eu – ocupat cu limba suedeză, în vreme ce Liviu era preocupat de lecţiile de conducere auto şi de fetele de la Hotelul Trobek, unde erau cazaţi cam 80-90 de români. La un moment dat însă, am constatat că fiul meu vorbeşte mai bine suedeză decît mine. El, care nu punea mîna pe carte, care nu făcea exerciţii! Cum a prins el suedeza din zbor era greu de explicat. Îi ajuta pe românii de la hotel ca interpret. S-a dus, de exemplu, în Danemarca, la Helsinör-ul lui Hamlet, cu Arpad, un ungur din Ardeal, ca să-l ajute să-şi cumpere o Toyota „Ţelica“, cum pronunţa Arpad. Bineînţeles că Arpad a plătit drumul pînă acolo şi după aceea îl mai lăsa din cînd în cînd pe fiu-meu să-i conducă maşina pe drumuri lăturalnice.

Apartamentul îl mobilasem cu lucruri second-hand, două paturi pliante, o masă, două scaune, o maşină de scris, un televizor alb-negru, care prindea doar un program suedez şi unul danez, cîteva ustensile de bucătărie. Ne descurcam cu mîncarea gătindu-ne singuri. Găteam mai mult eu.

Într-o zi fierbinte de iulie, pe la ora prînzului, lucram ca de obicei cu manualul Linguaphone şi făceam mîncare. Dintr-odată, sunetul strident al soneriei mă făcu să tresar. Eram singur acasă şi nu aşteptam pe nimeni. Mă uit prin vizor şi îmi cade falca: în faţa uşii era tanti Ortansa, colega de liceu şi de facultate a mamei. Încă necrezîndu-mi ochilor, deschid uşa şi văd că nu mă înşelasem: mică de statură, corpolentă, extrem de roşie la faţă, transpirată şi zîmbitoare, chiar tanti Ortansa aştepta la uşă.

Tanti Ortansa avea pe atunci 74 de ani. Era văduvă de vreo zece ani. După moartea soţului ei, şi-a descoperit vocaţia de turist. Vizitase New York-ul, Viena, Parisul, Londra. Vizele i se acordau fără probleme, fiind pensionară. Se interesa în prealabil ce biserici româneşti erau în localitatea respectivă, ce preoţi şi ce colegi aveau aceştia în România. Mergea apoi la biserica românească din, de exemplu, Paris: „Bună ziua, părinte, sînt Ortansa Romniceanu şi vă aduc salutări de la amicul meu, părintele X de la biserica Y. Eu am studiat Litere şi Filozofie, dar aveam mulţi prieteni la Teologie. În familia mea, noi sîntem foarte credincioşi“. În unele cazuri fericite, îl şi ştia din timpul facultăţii. Dar nu era neapărată nevoie. Mecanismul funcţiona oricum. Apoi le punea întrebarea esenţială: „Părinte, n-aş putea dormi undeva pe o bancă în biserică?“. La care, bineînţeles că era invitată să doarmă la preot acasă, unde stătea pe masă şi casă. Apoi rătăcea prin oraş, căutînd prin containere lucruri de îmbrăcăminte, din care-şi făcea bocceluţe pentru vîndut în România. În timpul liber dintre peregrinări, croşeta dantelă, pe care o propunea spre vînzare soţiei preotului sau enoriaşilor bisericii.

– Sărut mîna, tanti Ortansa, ce surpriză! Cu ce ocazie pe aici?

– Bună, Cristian, am venit la tine, spuse ea pe un ton cît se poate de firesc, de parcă ar fi locuit peste drum. Vezi că mai este şi Mitică, frate-miu, cu bagajele în staţia de autobuz. Du-te să-l ajuţi!

Neputînd încă să-mi revin, m-am dus să-l ajut pe nenea Mitică, acesta fiind fratele ei, de o vîrstă apropiată.

Nu-l întîlnisem niciodată pe Mitică, dar în staţia de autobuz era un singur bărbat în vîrstă, cu patru geamantane. Stătea în soare, roşu la faţă, în căldura verii suedeze. Poate fi foarte călduroasă uneori. Eu făcusem odată insolaţie, la un midsommar – sărbătoare tradiţională suedeză a solstiţiului de vară, cînd am fost la pescuit –, fără pălărie într-o barcă pe lac.

Mi-a întins mîna: „Niţescu sînt“, a zis, apoi a pus mîna pe geamantanele mai mici, mi le-a lăsat mie pe cele mari. Am aflat de fapt mai tîrziu că îl chema Niţescu, pentru că, în ciuda căldurii, era teribil de răcit şi vorbea pe nas. Mie mi se păruse că a zis Biţescu. Mi-a mai spus apoi: „Sînt corentat din tren“. Spre deosebire de sora lui, era subţirel. Deşi părul rar îi era alb, mustăcioara subţire era aproape neagră. Am mai aflat că nenea Mitică era pensionar, după ce lucrase ca gestionar la cooperaţia meşteşugărească.

Frigul, foamea, întunericul…

Ajunşi acasă, am aflat că tanti Ortansa şi nenea Mitică nu mai aveau de gînd să se întoarcă în România.

– Ce motiv aveţi? am întrebat eu.

– Păi, frigul, foamea, întunericul…

– Dar trebuie să aveţi un motiv politic. Astea nu ajung. Sînt motivele pe care le au 23 de milioane de oameni.

– Nu, mai bine mor decît să mă întorc.

– Bine, am zis, dar trebuie mers la poliţie pentru cerere de azil. Ce le spunem?

– Oricum, noi nu ne mai întoarcem, înţelege odată! zise tanti Ortansa, privindu-mă de-a dreptul cu duşmănie în ochi, ca şi cînd eu eram cel care se împotrivea rămînerii lor.

Nenea Mitică făcea doar figuraţie. Era clar că nu el era şeful expediţiei.

Ce era de făcut? Nu prea aveam de ales. Trebuia mers la poliţie pentru azil politic. Dar pentru ce? Doi bătrîni pensionari nu erau credibili că s-ar fi apucat de activităţi subversive, ca demonstraţii împotriva lui Ceauşescu sau împărţirea de manifeste. Trebuia găsit ceva.

Nu aveam decît cele două paturi pliante. Nu-i puteam găzdui. Le-am dat să mănînce tocăniţă de cartofi şi am ieşit afară, în grădiniţa din spatele blocului, să-mi răcoresc puţin mintea. Mierlele negre îşi vedeau de treabă, pe sub rododendroni, nepăsătoare la problemele mele. Ingvar, motanul roşcat al vecinului Eklund, botezat aşa în cinstea prim-ministrului, Ingvar Carlsson, le privea cu jind, dar era prea leneş pentru a încerca ceva. Avea oricum burta plină de Whiskas. Şapte din zece pisici preferă Whiskas, mi-am zis eu în gînd, după cum spunea reclama de la televizor.

Apoi, dintr-odată, mi-a venit ideea salvatoare:

„Aveau un nepot la Braşov. Fusese unul din capii demonstraţiei din noiembrie 1987. Reuşise să fugă şi se refugiase la Bucureşti, unde era mai uşor să-şi piardă urma. Locuise cînd la tanti Ortansa, cînd la nenea Mitică. Apoi, într-o zi, pe stradă, a fost văzut de un cunoscut braşovean. A trebuit să fugă iarăşi, de teamă că va fi turnat la Securitate. Tanti Ortansa şi nenea Mitică şi-au luat imediat paşapoartele şi au plecat, de teamă să nu fie arestaţi şi ei.“

I-am urcat în maşină – aveam un Renault 20, second-hand bineînţeles, şi ne-am dus la poliţie, în orăşelul apropiat, Hässleholm. O poliţistă amabilă, cu un aspect foarte suedez, aducînd cu blonda Agneta din ABBA, s-a apucat să-i interogheze, avîndu-mă pe mine drept interpret. Era o încălcare a normelor, pentru că aveau translatori angajaţi, tot români transfugi, dar care se puteau face înţeleşi în suedeză şi dăduseră un examen sumar de limbă. Se folosea şi o tehnică specială. Translatorul trebuia să traducă exact ceea ce spunea anchetatul, respectînd chiar şi persoana verbului. Adică nu traducea, de exemplu „El zice că e opozant al lui Ceauşescu…“, ci „Eu sînt opozant al lui Ceauşescu“, exact cum spusese persoana respectivă. Acum nu găsiseră pe nimeni şi era o urgenţă. Poliţista îmi punea întrebări, eu o întrebam pe tanti Ortansa – mai ales – sau pe nenea Mitică, care-şi sufla de fiecare dată nasul înainte de a da din cap afirmativ şi scuzîndu-se în româneşte către poliţistă că e corentat, apoi traduceam în suedeză, iar ea scria la computer fără nici un fel de comentarii.

Totul a mers ca pe roate pînă cînd poliţista a pus o întrebare nevinovată, pe care eu însă nu o prevăzusem: „Cum îl cheamă pe nepot?“. Am intrat în panică: „Tanti Ortansa, spune-mi repede cum îl cheamă pe nepot!“. Tanti Ortansa m-a privit speriată, cu ochii mari, nevenindu-i în minte nici un nume. Numele nu făcea parte din scenariu. Apoi, după o pauză penibilă, a bîlbîit un „Va-Valentin“. „Valentin“, am zis eu. „Valentin şi mai cum?“ întreabă impasibilă poliţista. „Popescu“ zice tanti Ortansa, de data asta mai calmă.

În aceeaşi seară, tanti Ortansa şi nenea Mitică au fost duşi într-un apartament, într-un orăşel apropiat, unde au rămas cîteva săptămîni. Apoi au fost întrebaţi unde vor să se stabilească şi au ales Malmö. La Malmö au primit un apartament, dar după o vreme s-au certat şi a primit fiecare apartamentul lui.

Cearta şi ruptura dintre ei au fost neplanificate şi au venit din senin. Există însă o altă poveste cu o pereche de români, soţ şi soţie, care au planificat o despărţire între ei în mod deliberat. Trebuie spus că şi ei trăiau din ajutor social, ca şi tanti Ortansa şi nenea Mitică, şi tot în Malmö. Au divorţat şi li s-au dat apartamente separate. Ei au continuat să locuiască împreună într-unul dintre ele, iar pe celălalt l-au închiriat clandestin, la mîna a doua.

Aşa se petreceau lucrurile în Suedia în anul de graţie 1988 şi aşa se descurcau românii sau, mai degrabă, ca să folosim o sintagmă frecvent întrebuinţată în ultima vreme, „şmecherii de România“.

Anton Sanda este medic stomatolog şi scrie cărţi pentru copii. În 1987 a emigrat în Suedia, unde a urmat un curs de introducere în lingvistică la Universitatea din Lund. În prezent, locuieşte în Norwich – Marea Britanie.

Foto: Wikimedia Commons

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

906936119 2169615316981020 1604632511625642835 n jpg
Radu Marinescu, întâlnire cu familia Alinei Apostol. Transferul româncei deținute în China, în atenția autorităților
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, s-a întâlnit miercuri, 18 noiembrie, cu tatăl Alinei Apostol și cu avocatul familiei. Românca a fost condamnată în China, în 2019, la 13 ani și jumătate de închisoare pentru fraudă cu carduri bancare.
industrie jpg
Cum vrea Guvernul să ajute marile fabrici să facă față costurilor la energie. Schema de 150 de milioane de euro, reevaluată
Guvernul înființează un grup de lucru care să găsească soluții pentru aprovizionarea cu energie și gaze naturale în această iarnă și pentru sprijinirea companiilor mari consumatoare de energie. Printre măsurile analizate se numără actualizarea unei scheme de sprijin de 150 de milioane de euro.
america png
Trei femei au cumpărat o mașină de aproape 50.000 de dolari după ce au rămas blocate în aeroport: „Dormim și conducem pe rând”
După ce zborurile de pe aeroportul din Charlotte, din statul Carolina de Nord, au fost anulate, trei femei au găsit o metodă neobișnuită de a ajunge acasă. Ele nu au reușit să închirieze o mașină, însă au pornit, în cele din urmă, într-o călătorie care avea să dureze 27 de ore.
traistariu jpeg
Cum au simțit vedetele cutremurul din România. „M-am gândit să nu mor strivit sub dărâmături, ca Toma Caragiu”
Cutremurul cu magnitudinea de 5,7 care a zguduit România în această dimineață i-a speriat pe mai mulți artiști. Mihai Trăistariu, aflat în Constanța, și vloggerul Fabio Niță, din București, au povestit cum au resimțit seismul și ce au făcut în momentele de panică.
servetul de masa jpg
Șervetul de masă: mica regulă care vorbește despre maniere
Pare un detaliu minor, dar șervetul de masă este una dintre cele mai bune oglinzi ale noastre, în public. Felul în care îl desfaci, îl folosești și-l lași la final spune, fără cuvinte, cât de atent ești ca musafir sau la o ieșire în oraș.
julio jpeg
Julio Iglesias, anchetat în Spania pentru agresiune sexuală. Reacția artistului în vârstă de 83 de ani
Cântărețul spaniol Julio Iglesias este vizat de o anchetă penală în Spania, după ce două foste angajate l-au acuzat de agresiuni sexuale și tratamente degradante.
pompieri jpeg
Două persoane, surprinse de surparea unui mal de pământ în Găneasa. Salvatorii intervin pentru extragerea victimelor
Pompierii intervin miercuri pe strada Ștefan cel Mare din localitatea Găneasa, Ilfov, pentru salvarea a două persoane surprinse în urma surpării unui mal de pământ, la nivelul unui canal tehnic.
cetatenie romana, foto justconsult jpg
Schimbări pentru cei care solicită cetățenia română. Dosarele vor putea fi urmărite online
Ministerul Justiției a anunțat miercuri, 18 noiembrie, că a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre care prevede digitalizarea relației dintre solicitanții de cetățenie română și Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
presedintele romaniei nicusor dan foto facebook jpg
Nicușor Dan, la o nouă reuniune a Coaliției de Voință pentru Ucraina. Mesajul pe care îl va transmite la Berlin
Președintele Nicușor Dan va participa joi, 19 noiembrie, la Berlin, la o nouă reuniune a Coaliției de Voință pentru Ucraina, la invitația cancelarului german Friedrich Merz.