Pedeapsa cu moartea, pe înţelesul copiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Bucurii uitate jpeg

De ceva timp, presa e în fierbere: cîteva cazuri abominabile, părinţi care se omoară între ei sau îşi omoară copiii, sînt prezentate în cele mai mici, mai inutile şi mai sîngeroase detalii. Avocaţii inculpaţilor dau declaraţii ample la nici cîteva ore de la comiterea faptei, rudele şi vecinii au căpătat dintr-odată glas şi dau, competent, informaţii care ar fi putut fi mai valoroase înainte ca faptele să se fi petrecut, poliţiştii fac filmuleţe şi îşi afirmă, pe spaţii largi de emisie, loialitatea faţă de cetăţean.

Şi pentru că tot s-a petrecut o grozăvie în stil american – un om a tras cu arma într-un spaţiu public –, atunci să preluăm de la cei de peste Ocean, mai experimentaţi cu astfel de cazuri, şi tipul de judecată: pedeapsa cu moartea. Sau sute de ani de puşcărie. Crima a fost oribilă? E cazul să inventăm noi forme de pedeapsă: cît mai greu de îndurat, cît mai sîngeroase. (Am văzut odată, la un post respectabil de televiziune, un documentar despre un cercetător care se străduia să găsească cele mai „umane“ forme de execuţie pentru cei condamnaţi la moarte: spînzurarea era prea dureroasă, scaunul electric oferea un spectacol mult prea crud celor care asistau, plutonul de execuţie era prea traumatizant pentru cel care urma să moară.) Şi tot după modelul american, vom face filme artistice după fapte reale, cu o armată de psihologi pe post de consultanţi, pentru a înţelege cît mai mult din ceea ce se petrece în mintea criminalului.

Cu alte cuvinte, noi, adulţii, le oferim copiilor lecţii nemiloase despre dreptate – crima e justificată cînd e hotărîtă de un judecător – în locul celor despre normalitate. Ipocrizia merge şi mai departe: avem grijă să punem buline roşii filmelor prea agresive pentru mintea unui copil de 12 ani, dar dăm detalii inimaginabile, în prime time, despre crime şi abuzuri. Le spunem că e rău să foloseşti arma, să răneşti un semen, dar organizăm dezbateri, aprige, emoţionale, la ore de maximă audienţă, despre ce ar merita părintele care şi-a omorît copilul. Şi, nu în ultimul rînd, vrem moarte pentru moarte. (Am văzut de nenumărate ori atitudinea superioară pe care o afişăm atunci cînd vorbim despre statele în care adulterul este pedepsit prin lapidare: noi sîntem civilizaţi, fini, noi nu omorîm pentru un fleac.) Un stat care foloseşte pedeapsa cu moartea pentru a stopa crimele în care s-au folosit arme eliberate pe căi legale este un stat brambura, care nu ştie ce vrea, un stat neputincios, care nu poate face prea multe pentru siguranţa cetăţenilor săi.

Lecţia despre normalitate, pentru copiii noştri, ar trebui să înceapă de la lucruri simple: într-o ţară normală, accesul civililor la arme ar trebui să fie interzis. Mai apoi, un stat nu e „obligat“ să ţină pasul cu mintea diabolică a celor cîţiva cetăţeni ai lui puşi pe ucis: nu trebuie să inventeze noi forme de cruzime cu care să răzbune moartea nevinovată a cetăţenilor săi. Justiţia nu are trecută în fişa postului răzbunarea victimelor. Eficienţa ei nu stă în numărul criminalilor executaţi, ci în felul în care afirmă, protejează, stimulează normalitatea. Un copil trebuie crescut cu gîndul că a lua viaţa unui om e o povară greu de dus, că e un pas în afara umanităţii... Cu alte cuvinte, că e opusul normalităţii. Or, e greu să creşti cu astfel de gînduri într-o societate în care justiţia tratează crima ca pe un fapt de normalitate cotidiană. Mai mult, ca pe un fapt prin care s-ar putea face dreptate.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.