O ultimă dilemă în presă scrisă

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
O ultimă dilemă în presă scrisă jpeg

Cum va evolua presa pe Internet în următorii zece ani? Observăm deja nişte semne ale viitorului în felul în care publicaţiile încearcă să se redefinească în era Internetului. Modelul de pînă acum, cel puţin în cazul ziarelor şi al revistelor, era că plăteai o sumă fixă pentru toate articolele. Nu ştiu dacă acea sumă era plătită pentru fiecare dintre ele, pentru suma lor sau pentru ele plus altceva, dar cred că jurnaliştii trebuie să-şi pună această întrebare, dacă doresc să mai publice în secolul acesta. Tagma ziariştilor se află în centrul unei revoluţii care are, într-o parte, computere capabile să construiască fraze din agregarea conţinutului de pe motoarele sociale şi, în alta, utilizatori care nu mai respectă ideea clasică de jurnalist.

The Economist, I presume?

Internetul a pus la zid jurnalismul şi îi supune pe producătorii de ştiri la o presiune imposibilă, mai mare decît a ciclului de ştiri de 24 de ore. Un ziar local nu are cum să intre-n competiţie cu întreg Internetul, iar ideea de fidelizare a cititorilor este greu de realizat fără nişarea conţinutului şi, automat, a consumatorilor. Adesea citatul succes al publicaţiei The Economist se datorează unei combinaţii fericite de articole semnate anonim cu un limbaj inteligent, dar nu foarte complex, dînd impresia oricărui politician sau strateg „de canapea“ că şi el este înţeles. Cu părere de rău vă informez că vorbim aici de o şmecherie de marketing, şi nu de vreun model de succes. Site-ul publicaţiei are un aşa-numit paywall de toată frumuseţea, adică se oferă acces la conţinut contra unei sume lunare deloc modice. Această soluţie funcţionează nu datorită noutăţii sau popularităţii sale, ci pentru că revista transmite ideea de elitism sau de jucător global.

Revenind la firul principal şi lăsînd cazul The Economist de o parte, este important de menţionat că publicaţiile şi trusturile de presă în general au reacţionat previzibil la apariţia şi dominaţia Internetului. Şi-au redus prezenţa pe net, au cerut bani pentru ceea ce putea fi obţinut gratuit printr-o mie de alte surse şi s-au nişat pe audienţe ori foarte mici, ori au deschis larg paginile pentru tabloid. În România, după ce Internetul a fost îmbrăţişat cu entuziasm şi ziarele puteau fi citite în seara dinaintea publicării, modelul s-a dovedit a fi unul uşor falimentar. La cîţiva ani de la acel moment, cotidienele îşi publică mult mai atent şi cenzurat conţinutul online, dar tot se zbat să obţină profit din reclame pe site-uri.

Articolul, cît e articolul?

Revin şi întreb, deci: care este valoarea unui articol? Este pur şi simplu preţul ziarului, împărţit la numărul materialelor? În nici un caz, deoarece contează foarte mult şi ce alte articole sînt publicate, care este contextul lor şi cum sînt ele aşezate pe pagină. De asemenea, n-ar cumpăra nimeni un ziar cu doar trei articole, pentru că n-ar mai fi ziar, ci fiţuică. Contează şi calitatea hîrtiei, costurile fixe ale maşinăriilor din spatele publicării unui produs fizic, senzaţia pe care ţi-o lasă în mîini un ziar, gestul de a-l deschide larg, mai ales dacă este de mărimea broadsheet şi aşa mai departe. Din cîte cunosc, nu poţi ţine un blog în braţe, dar senzaţia tactilă şi gestul răsfoirii de pagini devin, totuşi, amintiri în ceea ce priveşte mass-media.

În mod evident, se vor găsi întotdeauna ziare din hîrtie sau din vreun alt material (cel mai probabil hîrtie electronică), ca nişă pentru bătrîni, curioşi şi hipsteri.

Ce vremuri, ce mirosuri!...

Trecînd şi peste senzaţiile oferite de un ziar – şi aici vă rog, cu un uşor fetiş, să încercaţi mirosul unui ziar quality proaspăt tipărit –, ajungem la concluzia că Internetul a destrămat modelul economic clasic al cotidianului şi că nu mai contează decît informaţia şi credibilitatea sursei. Cazul poate fi adaptat şi mass-mediei în general, deşi Televiziunea şi Radioul s-au adaptat ceva mai bine la mediul digital. În orice caz, citeşti şi crezi în Washington Post pentru că l-a îngenuncheat pe Richard Nixon. The New York Times e mai în vîrstă decît bunicul tău. Şi totuşi transmiţi pe Facebook ultimul meme cu Philosoraptor sau pozele de pe English Russia. Nu este vorba că n-ai încredere în NY Times, ba din contră, dar nici nu vei vedea meme-uri publicate în cotidian. Pe scurt, orice model de presă care îi prezintă consumatorului o cantitate limitată de conţinut, contra cost, neconectată la Internet şi în special filtrată de alţii în beneficiul său va avea probleme majore cu profitul în următorii zece ani.

Internetul inodor

Din cauza Internetului, informaţia s-a diluat într-un milion de surse. Într-o oră pe Internet poţi citi ştirile internaţionale pe următoarele două zile, dar şi articolele ce ţin de info-divertisment (infotainment, pe limba lui Shakespeare). Agregatoarele de conţinut adună şi unesc ştirile în fluxuri destul de uşor de urmărit. Valoarea unui articol coboară spre zero, dacă nu este „împrăştiat“ în mediile sociale, pe reţelele Facebook şi Twitter. Tocmai de aceea, credibilitatea jurnalistului creşte odată cu capacitatea acestuia de transmitere de informaţii prin reţea, atunci cînd ceri „prietenia“ unei false vedete pe Twitter sau Facebook şi primeşti un articol scris chiar de ea, aceeaşi persoană pe care o vezi, apoi, seara, la televizor. Bref, Internetul şi mediile sociale au transformat jurnalistul într-un vînzător direct de ştiri şi informaţii, senzaţia ziarului în mînă fiind, după părerea mea, schimbată cu o relaţie mult mai directă între cititor şi autor. Asta explică şi popularitatea blogurilor, instrumente de publicare pentru idei personale.

Trusturile de presă au, din acest punct de vedere, o greutate în plus în fidelizarea propriilor jurnalişti. Am amintit de mai multe ori că site-urile unor televiziuni de ştiri conţin şi legături directe spre blogurile personale ale ziariştilor sau prezentatorilor. Este un aranjament pe care variantele vestice ale acestor case de presă ar opri instant orice încercare similară de atenţie. În România, însă, observăm că o bună parte din tagma jurnaliştilor a îmbrăţişat Internetul, publicîndu-şi bloguri personale şi chiar dezvoltîndu-şi branduri personale paralele cu instituţiile la care lucrează. De altfel, este foarte posibil ca jurnaliştii uneori acuzaţi că îşi joacă deontologia profesională la bursa diferiţilor proprietari de trusturi să fie pionieri ai noului model economic, cu plăţi cît mai directe între consumatorii de informaţii şi cei care le obţin.

Mihnea Dumitru
este dr. în ştiinţe politice; scrie despre presă, Internet şi politică pe blogul Scrisori din Mahala (sdmahala.wordpress.com)

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.