Fără nici o tragere de inimă

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Cultura este văzută de televiziunile noastre cam cum priveşti o persoană cu handicap. Te uiţi cu milă şi cu o anumită superioritate şi, în general, nu-ţi face plăcere să ai de-a face cu ea, să-ţi tulbure buna dispoziţie prin imaginea nenorocirii. Desigur, cînd nu o putem ocoli, trebuie să ne arătăm generoşi faţă de ea, pentru că asta dă bine la imagine. Statul, în schimb – că vrea, că nu vrea –, trebuie să se ocupe de tot felul de înlesniri pentru persoanele cu handicap.

Lăsînd comparaţia la o parte, cea care este obligată să se ocupe, conform legii, şi de cultură este televiziunea publică. Problema este că, de multe ori, chiar şi la TVR, se vede că treaba asta e făcută din obligaţie. Convinşi că emisiunile culturale nu le aduc audienţă, oamenii par că bifează, fără nici o tragere de inimă, acest domeniu.

În realitate, cultura nu este nici pe departe o persoană cu handicap, care trebuie ajutată să treacă strada. Dacă abordezi faptele culturale vii, iar nu cele avortate şi, în plus, dacă le abordezi inteligent, vei avea surpriza să vezi că publicul este chiar interesat de aşa ceva. Din ce în ce mai multe persoane caută o alternativă la senzaţionalism sau la despicarea firului politicianist în patru, adică la lucrurile inconsistente şi nocive care au invadat televiziunile de la noi. Din păcate, ceea ce li se oferă drept alternativă nu interesează pe nimeni, nici măcar pe cei mai înfocaţi consumatori de produse culturale.

Este, de exemplu, cazul meu, care, sîmbăta trecută după-amiază, aveam chef să văd ceva de calitate la televizor.

M-am dus direct la TVR Cultural, unde am dat peste emisiunea Decor şi stil. Încă de la început, în comentariul din off, mi s-a servit o filozofie de doi bani („Omul este trecător prin viaţă şi veşnic supus spaţiului“), pentru ca apoi stilul acesta emfatic să fie preluat de o doamnă, Irina Irşai, în întrebările pe care i le-a pus invitatului emisiunii. (Inutil să adaug că toate erau exemple perfecte despre cum nu trebuie puse întrebările într-un interviu.)

Dacă omul care voia să se bucure de un program bun, într-o sîmbătă după-amiaza, nu era dublat şi de comentatorul de fapte televizuale, nu aş fi rezistat mai mult de cinci minute să mă uit la acea emisiune. Aşa, am văzut-o pînă la capăt.

După aceea, la ora 15, a început Jurnalul cultural. Mi-am zis că în sfîrşit voi avea parte de jurnalism cultural de calitate. Însă, încă de la primele ştiri eram derutat: nu înţelegeam de ce, pe 10 martie, mi se vorbea despre evenimentele de pe 8 martie. Apoi, cînd prezentatoarea mi-a spus că „astăzi este Ziua Mucenicilor“, pentru a introduce un material legat de obiceiuri populare, mi-am dat seama ce se întîmpla. Jurnalul era dat în reluare, din seara precedentă. Lucrul mi-a fost confirmat de prezentatoare la sfîrşitul emisiunii, cînd a spus „atît în această seară“ şi i-a îndemnat pe telespectatori să nu rateze filmul care urma, la orele 22. (Aşa stînd lucrurile, inutil să mai vorbim despre conţinutul acestui jurnal, despre evenimentele pe care le prezenta şi care nu prea aveau legătură cu cultura – ca, de exemplu, concertul lui Ştefan Bănică jr. de la Circul Globus, intitulat „Te iubesc, femeie!“.)

Asta se întîmpla, deci, sîmbătă după-amiază, cînd multă lume stă acasă şi se uită la televizor. Cum să faci audienţă cînd arunci lucruri pe post astfel, parcă în bătaie de joc?

TVR Cultural împlineşte zece ani de existenţă – ocazie cu care putem vedea destule lucruri bune care s-au făcut de-a lungul timpului pe acest canal (producţiile difuzate sub titlul „Campania Premiile TVR Cultural“). Dincolo de faptele glorioase din trecut, oferta actuală a acestui post este în mare parte jalnică. În plus, postul însuşi pare lăsat de izbelişte, parcă nu s-ar mai ocupa nimeni de el. Oare prin birourile acelea de la TVR chiar e pustiu, aşa cum sună?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești