Să aplaudăm aparenţa de normalitate!
La prima vedere, nu eşti tentat să dai prea mulţi bani pe noul post de televiziune Digi 24. În primul rînd, vine într-o perioadă cînd tot apar televiziuni ca ciupercile după ploaie. Oricine pare că poate să-şi facă un canal propriu – pînă şi Gheorghe Ştefan zis Pinalti are mai nou unul şi îi spune Giga. Ca să nu mai vorbim de faptul că există deja o inflaţie de posturi de ştiri.
În al doilea rînd, Digi 24 este deţinut de Zoltan Teszari şi al său RCS-RDS, acelaşi care făcuse să eşueze în mod lamentabil, în doar cinci luni, un post lansat cu surle şi trîmbiţe – 10 TV. Postul murise de mult, dar promo-urile care promiteau un 10 TV de excepţie rulau fără nici o problemă. Ce credibilitate să mai ai, cu o nouă televiziune, după ce ţi-ai păcălit aşa de grosolan publicul?
OK, am trecut peste toate prejudecăţile şi m-am uitat la acest nou canal TV. De fapt, ceea ce m-a convins să-mi depăşesc prejudecăţile a fost prezenţa în echipa Digi 24 a unor jurnalişti pe care-i apreciez: Luca Niculescu, Adriana Muraru, Cosmin Prelipceanu ş.a. M-am gîndit că unul ca Luca Niculescu nu şi-ar lega, totuşi, numele de o întreprindere dubioasă...
A trebuit să trec şi peste un moment penibil, de la lansarea postului, care l-a avut protagonist pe managerul de proiect al Digi 24. Acesta şi-a chemat „vedetele“ pe scenă şi, într-un gest de maxim cabotinism, a îngenuncheat în faţa lor. (Oamenii aceştia, despre care niciodată nu ştii ce au în job description, trebuie să-şi justifice într-un fel mulţii bani pe care-i cîştigă, nu? – şi aşa cred ei că o fac.)
Am fost indulgent şi cu luminile proaste din platourile Digi 24, care-i fac pe toţi prezentatorii să aibă nişte feţe nefireşti. Ca să nu mai vorbim de culoarea dominantă a postului, care pare inspirată de celebra flacără violet şi dă întregului canal aerul emisiunii cu ocultisme, realizată de Oreste.
Am depăşit, deci, toate aceste impedimente şi nu mi-a părut rău. Oamenii promit, într-un spot promoţional, că nu vor folosi cuvinte ca „şoc“, „incredibil“ sau „senzaţional“. Asta e chiar ceva nou, într-o presă care înţelege să-şi facă audienţa numai prin recursul la tabloidizare. Dacă s-ar ţine de lucrul acesta, chiar că era nevoie de o asemenea televiziune!
Cît m-am uitat, am văzut numai lucruri decente. Încă nu am zărit la Digi 24 nici una dintre figurile care-şi fac veacul la toate celelalte posturi de ştiri – de la Bogdan Chirieac la Monica Tatoiu, trecînd prin Mugur Ciuvică – şi am mai acordat o notă bună.
În plus, am văzut şi cîteva emisiuni culturale – lucru de mirare pentru o televiziune de ştiri, care – nu-i aşa? – trebuie să macine la nesfîrşit vorbe despre politicieni şi despre faptele lor măreţe. Emisiuni culturale absolut OK: Digicult (prezentată de Iuliana Ciugulea, cea care făcea cîndva excelentele interviuri din seria Traveling circular de la TVR), o alta de actualitate cinematografică, Trăieşte ca-n filme (prezentată de Cristina Bazavan), o alta de „etichetă şi bune maniere“, intitulată Bonton.
Nu ştiu cum va fi pînă la urmă televiziunea aceasta, dar deja s-a distanţat de plutonul celorlalte printr-un produs jurnalistic mai spălat.
Nu sînt naiv să cred că Digi 24 nu va intra în jocuri politice şi că nu va servi interesele unei anumite tabere, mai ales într-un an electoral. Fără îndoială, jocurile sînt deja făcute – şi datorită lor a şi apărut acest nou post.
Nu ai ce face, de propaganda politică nu ai cum să scapi la televiziunile de la noi. Aşa stînd lucrurile, nu poţi decît să apreciezi cînd această propagandă nu-ţi este chiar îndesată pe gît şi măcar se păstrează o aparenţă de normalitate. Şi, mai cu seamă, cînd dincolo de ea ţi se oferă şi lucruri de calitate.
