Cu ochii-n 3,14

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Cu ochii n 3,14 jpeg

DUPĂ MULT COMENTATA 
SCRISOARE TRIMISĂ PRIN PIERDERE,
NASUL PARE VIZIBIL REVOLTAT 
LA SUPRAFAŢĂ 

● După părerea mea, dovada cea mai importantă că în Rusia renaşte spiritul civic e că se protestează cu umor: după mult comentata lacrimă a lui Putin, opozanţii au manifestat cu pancarta „Moscova nu crede în lacrimi“. (M. V.)

● Mă trezesc, prin zapare necontrolată, faţă în faţă cu Cătălin Botezatu care îşi asculta, matur, propria voce din off citind o scrisoare trimisă mamei sale pe vremea cînd făcea puşcărie în Italia. Poezie curată şi mai ales speranţa (care, desigur, moare ultima) că va fi găsit „nevinovat, poate chiar inocent“. Sau, mai ştii, pur, imaculat, candid, ingenuu? (S. S.)

● Se pare că două treimi dintre noi suferă de nomofobie, teama de a fi despărţiţi (prin pierdere, rătăcire sau uitare acasă) de telefonul mobil. Boala a fost diagnosticată în 2008 şi, dat fiind că numai 10% folosim codul PIN la telefon, este mult mai prezentă decît hackofobia (teama de a-ţi fi citite sms-urile). (M. C.)

● Anwar el-Balkimy era un parlamentar egiptean dintr-un partid conservator religios. Săptămîna trecută, domnul el-Balkimy a apărut cu un mare bandaj pe faţă. Întrebat ce a păţit, a spus că a fost bătut de nişte necunoscuţi. Probabil spre mirarea sa, chestia a declanşat mare scandal. Partidul său a organizat vizite în grup ale parlamentarilor să îl vadă pe el-Balkimy, s-a cerut demisia ministrului de Interne, tot tacîmul obişnuit cînd un parlamentar e bătut de nişte necunoscuţi. Doar că s-au enervat doctorii la faza asta şi au făcut declaraţii publice. Doctorii care îl operaseră pe el-Balkimy. Mai exact, care îi făcuseră operaţie estetică la nas. Omul nu luase bătaie, de fapt îi fusese ruşine să recunoască că şi-a făcut operaţie estetică. Partidul s-a dezis de el, el şi-a dat demisia, iar eu mă uit acum la o poză a lui dinaintea operaţiei: nasul pare normal, oricum abia se vede de lîngă barba impozantă de fanatic al lui Allah. (C. G.)

● Război în lumea lăutarilor, anunţă o prezentatoare de la Acasă TV. Urmează mărturia lui Ioniţă de la Clejani care, vizibil revoltat, declară: „Elvis Năsturică şi Sile Dorel pur şi simplu ne-au persiflat!“. Chestiunea e, se vede, dintre cele mai grave. (L. V.)

● Lacrima lui Putin a fost adevărată, trucaj, vîntul o fi adus-o din adîncuri la suprafaţă sau, cum a zis Garry Kasparov, „era Botox-ul care se scurgea din el“? Nu ştiu ce părere aveţi, dar poate că ar trebui introdusă o probă de aptitudini în cazul candidaţilor la funcţia de preşedinte de pretutindeni: are şanse reale doar cine are lacrimile la el şi plînge la momentul potrivit în faţa mulţimilor. (A. M. S.

ACESTA SĂ FIE MOTIVUL PENTRU
CARE DIMENSIUNILE DE NEUITAT 
AU ÎNCEPUT SĂ PRODUCĂ LUMINĂ
ÎN OCHI (DEŞI CU TOŢII 
SÎNTEM CONVINŞI CĂ APARATELE
AU ÎNREGISTRAT UN FINAL DECENT)? 

● Revista Behavioral Ecology a publicat un studiu din care reiese că femeilor nu le plac bărbile, căci îi fac pe bărbaţi să pară mai în vîrstă şi mai agresivi. Această concluzie a fost trasă în urma unui studiu făcut în Noua Zeelandă şi în Canada pe un eşantion de 200 de femei care au avut ca obiect de studiu 19 fotografii cu bărbaţi bărboşi. A se nota că autorul studiului, profesorul canadian Paul Vasey,  poartă barbişon de mai bine de 20 de ani. Acesta să fie motivul pentru care toţi cei chestionaţi au spus că barba le inspiră respect? (A. M. S.)

● Dacă Barbie ar fi fost vie, s-a calculat că dimensiunile ei ar fi fost: 39-23-33. Nu prea ai mai avea cu ce să te joci. (M. C.)

● S-a dus dintre noi, la 86 de ani, Robert Sherman, cel care a compus minunăţiile acelea de melodii din Cartea Junglei, Mary Poppins, cu cîntecelul acela de neuitat în concizia sa, „Supercalifragilisticexpialidocious“. (R. C.)

● Cei de la Philips au preluat deşeurile menajere, iar cu gazul metan degajat în urma descompunerii lor au hrănit nişte bacterii care au început să producă lumină. Numit Microbial Home, conceptul este destinat caselor bio care vor avea drept sursă de lumină propriile deşeuri şi aceste culturi de bacterii luminiscente închise în tuburi de sticlă. (M. C.)

● La discursul electoral de mulţumire pentru că a fost re-reales, Vladimir Putin a lăcrimat. După ce vestea a făcut vîlvă, atît în media naţională cît şi în cea internaţională, liderul rus a infirmat: avea lacrimi în ochi doar pentru că afară bătea vîntul. Vîntul, Karamazov sau euforia adolescentină? (S. G.)

● Pe Euronews, un clip-anchetă despre corupţia în lume. Un guatemalez susţine că ţara sa e campioana mondială a corupţiei. Nu apare nici un român. Este exasperant cît de ignoraţi sîntem, deşi, de o viaţă, cu toţii sîntem convinşi că, ghilimele, „ca la noi, la nimenea“. (R. C.)

● Miercurea trecută, pe la 17,30, la Bucureşti a fost cutremur. Unul mic, de-abia dacă l-am simţit. Aparatele de la Institutul Naţional pentru Fizica Pămîntului l-au înregistrat la 3,4 grade pe scara Richter. „A fost un cutremur de bun-simţ“, a explicat directorul Institutului. Mi-a plăcut această abordare etică a tectonicii. (M. M.)

● Da, poţi găsi în cutia poştală lucruri încă şi mai sinistre decît facturile. Fluturaşi cu oferte de servicii funerare, de pildă. Sub sloganul „Nu vă putem oferi o viaţă frumoasă, dar vă putem asigura un final decent!“, o firmă oferă şase (6!) tipuri diferite de înmormîntare: pachetul de bază, pachetul de bază plus, pachetul all inclusive, all inclusive mediu, all inclusive plus şi all inclusive lux. Ce-i drept, m-aş fi aşteptat la mai multă imaginaţie: pachetul „Tu mori, noi aducem sicriul“, pachetul „Stai liniştit, coliva e din partea casei“ sau pachetul „Viaţă de rege. Chiar şi după moarte“. (L. V.)

O ÎNTREBARE: 
EŞTI PREGĂTIT 
PENTRU PROBLEMA ŢĂRĂNCUŢEI?

● Am şi eu o întrebare: cum mănînci, în mod civilizat, un cremşnit? (M. C.)

● La New York, răvaşele din fortune cookies-urile de la restaurantele chinezeşti îmi spuneau că „Eşti înconjurat de prieteni adevăraţi“ şi „Eşti pregătit pentru marea dragoste“. La Bucureşti, răvaşele din plăcinţele îmi zic aşa: „Ambiţia este calea către succes“ şi „Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge“. Mi se pare că se vede cu ochiul liber unde ar trebui să locuiesc. (L. V.)

● Pe Aeroportul „Henri Coandă“ se întîmplă ca operaţiunea de ataşare a burdufurilor la uşa avionului să întîrzie. Lumea aşteaptă cuminte să vină burduful. Un pasager susţinea că problema asta apare mai des de cînd a fost construit noul terminal în formă de vioară. Păi, ce-ar fi fost dacă se gîndeau să-l facă în formă de pian cu… coandă? (A. M.)

● Căzut pe gînduri, stai într-un birou de la Primărie şi te scarpini cu pixul în ureche. Treaba ta e să dai nume străzilor, iar astăzi ţi-a mai venit una la botezat. Cum naiba să-i zici?… Strada Perfecţionării avem, strada Performanţei avem. Strada Acordului? Este. Strada Fecioarei, strada Petalelor, strada Fragmentului? Sînt. Avem şi strada Amintirii, strada Franzelarilor, strada Folclorului, strada Atmosferei, strada Graţioasă, strada Prosperităţii. Strada Prudenţei cumva? E şi ea. Cum sînt şi strada Regenerării, strada Idilei, strada Imboldului şi strada Bunicuţei, strada Idealului, strada Inaugurării şi strada Salvatorului. Poate strada Îndrumării? Există. La fel cum există şi strada Lecturii, strada Chemării, strada Succesului, strada Consumului. Ca să nu mai vorbim de strada Muniţiei sau de strada Ţărăncuţei. Ori de strada Declamării, strada Odihnei, strada Vegetaţiei, strada Volumului, strada Ebonitei, strada Zborului, strada Entuziasmului şi strada Existenţei. Într-un tîrziu, mijeşte o idee: ce-ar fi să-i spunem strada Povestei? Şi Povestei îi rămîne numele, că doar n-o să te-mpiedici într-un genitiv. (D. S.)

Foto: Şerban Georgescu

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.